Archaeopteryx: cercetătorii dezvăluie primele încercări de zbor

Se generează un element div în document și se atribuie la variabila ad.

ad.id = ‘AdSense’;

ad.className = ‘AdSense’;

Citește șiCercetătorii care susțin că au găsit locul „Arcei lui Noe”, ținta unui jaf. Hoții au luat laptopuri și carduri de memorie

ad.style.display = ‘block’;

ad.style.position = ‘absolute’;

În linia de cod, proprietatea CSS top a elementului ad este setată la ‘-1px’ prin ad.style.top = '-1px';.

În acest fragment de cod, înălțimea stilului pentru elementul ad este setată la 1px.

document.body.appendChild(ad); {„section”:”article”,”identity”:”3903289″,”url”:”https://www.digi24.ro/stiri/sci-tech/descoperiri/archaeopteryx-si-salturile-spre-cer-ce-au-descoperit-cercetatorii-despre-primele-incercari-de-zbor-ale-pasarilor-3903289″,”fullCatPath”:”/stiri/sci-tech/descoperiri”}

Aveau aripi și pene, dar primele păsări care au apărut acum 150 de milioane de ani păstrau încă trăsături tipice de dinozaur — așa că, oare cum au reușit să se ridice de la sol ca să zboare? Pentru a se ridica în aer, Archaeopteryx trebuia să facă mai multe salturi, potrivit oamenilor de știință. Cercetătorii au abordat un mister care i-a nedumerit de multă vreme într-un studiu care examinează „tranziția de la dinozaurii tereștri la zborul propulsat al păsărilor”, potrivit The Times.

Unul dintre autorii studiului, dr. Neil Gostling, paleobiolog la Universitatea din Southampton, a afirmat că Archaeopteryx a fost „prima pasăre adevărată”, adăugând: „Era acoperit de pene și avea aripi, dar păstra și o serie de trăsături distincte ale dinozaurilor, precum o coadă osoasă lungă, gheare pe degete separate și dinți pe un maxilar fără cioc. Nu era o «pasăre» deosebit de bine dezvoltată în comparație cu cele pe care le cunoaștem astăzi.”

Archaeopteryxul avea aproximativ aceeași dimensiune cu o coțofană sau un corb, dar spre deosebire de păsările moderne, avea o mobilitate limitată la nivelul „umerilor” și nu avea stern care să acționeze ca o ancoră pentru mușchii puternici ai pieptului. Această lipsă de „adaptări cheie” pentru „bătăi ale aripilor puternice, de mare amplitudine”, se arată în studiu, făcea imposibil ca animalul să zboare direct în aer dintr-o singură săritură, așa cum pot face mulți dintre descendenții săi.

Oamenii de știință s-au întrebat dacă Archeopteryxul trebuia să alerge de-a lungul unei pante sau să se arunce dintr-un copac ori de pe vârful unei stânci ca să poată să-și ia zborul. Markus Heller, profesor de biomecanică la Southampton, a declarat: „Știm că Archeopteryxul nu se putea baza pe aripile sale pentru a decola – fără stern carenat și cu un umăr care nu putea ridica aripa deasupra spatelui – așa că ne-am întrebat cum ar fi putut contribui picioarele sale. Se pare că aici se obține decolarea – picioarele generează forța, iar aripile preiau ulterior.”

Scriptul googletag introduce în coada de comenzi o funcție care afișează anunțul identificat prin div-gpt-ad-1534428441003-0.

O lovitură a unui asteroid a anulat existența dinozaurilor non-aviari în urmă cu 66 de milioane de ani. În contrast, dinozaurii aviari au reușit să supraviețuiască datorită dimensiunilor reduse, capacității de a consuma o gamă variată de alimente și abilitatea de a zbura.

Southampton și National Museum of Natural History din Paris au investigat modul de decolare alături de experți. Studiul s-a concentrat pe păsări precum pescăruși, coțofene, ciori și cinteze, analizând mișcările articulare la nivelul șoldului, genunchiului și gleznei. Cercetătorii au calculat viteza necesară pentru ca Archeopteryx să se ridice de la sol.

Dr. Erik Meilak, fost cercetător doctorand la Southampton și autorul principal al studiului publicat în revista Developmental Biology, a declarat: „Concluziile noastre arată că un Archeopteryx de dimensiuni medii, de 400 de grame, ar fi putut atinge o viteză de zbor sustenabilă de 7 metri pe secundă cu trei salturi bipede sau cu două salturi bipede cu o mișcare descendentă a aripii între salturi.”

Gostling a explicat: „Archaeopteryx ar fi decolat fie cu un salt, salt, salt și apoi multă bătaie din aripi, fie cu un salt, o bătaie din aripi, încă un salt și iarăși bătaie din aripi.”

„Deși păsările de astăzi pot decola cu un singur salt, încă vedem multe, cum ar fi ciorile, coțofenele și pescărușii, care folosesc și ei tehnica săriturilor multiple. Folosesc un singur salt dacă sunt speriate, stresate sau amenințate sau – la fel ca strămoșii lor – două, trei sau mai multe dacă economisesc energie”, a subliniat el.

googletag.cmd.push( function() { googletag.display(„div-gpt-ad-1534428473535-0”); });