Secretul nu constă în menținerea continuă a încălzirii spațiului, ci în felul în care vechile cabane păstrau căldura.
Acestea erau descrise ca un fel de „baterie termică”. Eficiența lor venea din trei lucruri: pereții și podelele groase păstrau căldura, casa era foarte bine închisă pentru a nu intra aer rece, iar sobele mari din piatră sau zidărie încălzeau structura casei, nu doar aerul, notează Blic.
În cadrul unui experiment, se compară o casă prefabricată contemporană, excepțional izolată, cu o cabană medievală din lemn reconstituit.
Citește șiCum se curăță caloriferele înainte de pornirea căldurii. Zonele în care se adună praful și pe care mulți le omit
Ambele au fost încălzite la aproximativ 20 °C, iar apoi încălzirea a fost oprită în timp ce temperatura exterioară era de aproximativ -22 °C. Casa modernă s-a apropiat de punctul de îngheț în doar câteva ore. Cabana din lemn a reușit să se mențină peste zero timp de aproape trei zile.
Nu este suficient doar să se asigure o izolație bună a unei case. Este esențial să se țină cont și de capacitatea pereților de a păstra căldura și de cât de bine este etanșată, pentru ca aerul rece să nu pătrundă.
Trei factori esențiali explică de ce cabanele vechi rețin căldura eficient.
lemnul gros reținea căldura și o eliberase pe măsură ce timpul trecea.
Casa era extrem de bine închisă, iar îmbinările erau acoperite cu mușchi și argilă pentru a împiedica pătrunderea aerului rece.
Sobele mari din piatră sau zidărie erau încălzite puternic pentru scurt timp, apoi eliberau căldura treptat timp de 12–18 ore.
Aranjamentul intern al spațiului a contribuit, de asemenea, la eficiența termică. În cabana tradițională, camerele erau de obicei mai compacte, izolate și cu tavane subțiri. Prin urmare, consumul de energie pentru încălzire era redus.
Podelele groase din lemn erau suplimentar izolate cu rumeguș, iar casele erau deseori ridicate pe stâlpi de piatră. Astfel, contactul direct al clădirii cu solul rece era redus, evitând apariția punților termice.
Un alt concept implică segregarea spațiului în sectoare cu temperaturi diferite. Zonele principale de socializare erau menținute la o temperatură confortabilă, în timp ce dormitoarele rămâneau semnificativ mai reci. Pentru somn se foloseau pături groase, ceea ce reduce mai mult cantitatea de energie necesară pentru încălzirea întregii clădiri.
Ce transformări au intervenit în construcțiile moderne?
Progresul în obținerea de surse de energie mai ieftine și în adoptarea tehnologiilor moderne de construcție a încurajat utilizarea structurilor ușoare realizate din lemn, vată de sticlă, bariere de vapori și sisteme de aer forțat. Prin această abordare, edificiile au putut fi ridicate atât în timp mai scurt, cât și la costuri reduse. Totuși, în același timp, a generat apariția unor construcții cu o masă termică diminuată.
locuințele moderne conțin numeroase puncte prin care aerul poate pătrunde sau ieși. Mai mult, acestea depind în mare măsură de funcționarea continuă a sistemelor de încălzire, a energiei electrice și a combustibilului.
Chiar și o locuință care îndeplinește oficial criteriile de izolație poate pierde rapid căldura atunci când curentul se întrerupe sau sistemul de încălzire suferă o defecțiune.
Se pot pune în practică în prezent conceptele din trecut?
Principiile menționate pot fi transmise în proiectele de construcție contemporană. În practică, se poate extinde utilizarea lemnului masiv sau a pietrei în interior, asigurând etanșarea de înaltă calitate a tuturor îmbinărilor și efectuând testarea riguroasă a etanșeității la aer.
casele moderne pot utiliza sistemul de încălzire prin pereți sau prin podele; camerele sunt mai compacte, există mai puține spații foarte mari și tavanul este mai jos.
COMENTARII / 0