Mușcatele care au umplut balcoanele și terasele de flori toată vara pot înflori la fel de frumos și anul viitor, fără să fie nevoie să cumperi alte plante. Dar nu este suficient să le muți în casă când vine frigul. Locul în care le păstrezi, temperatura și mai ales cantitatea de apă pe care o primesc pot face diferența dintre o plantă sănătoasă și una care nu mai rezistă până în primăvară. Specialiștii explică și de ce unele mușcate trebuie udate doar o dată pe lună, în timp ce altele au nevoie de mai multă atenție.
Mușcatele obișnuite de balcon, cunoscute sub denumirea botanică de Pelargonium, sunt plante perene, dar sensibile la îngheț. Deși înfloresc abundent în timpul verii, temperaturile negative le pot distruge dacă sunt lăsate afară. Potrivit Royal Horticultural Society, mușcatele trebuie mutate într-un loc protejat înainte de apariția înghețului.
Plantele ce intră în repaus vegetativ pe parcursul iernii pot fi menținute într-un mediu cu 5–10 grade Celsius, atâta timp cât acest spațiu este protejat de îngheț și nu prezintă umezeală excesivă. Îngrijirea Florilor subliniază că mușcatele ar trebui depozitate în pivnițe, garaje sau alte încăperi neîncălzite, dar cu temperatura ce nu scade sub 5 grade Celsius. În funcție de soi, acestea pot fi, de asemenea, păstrate pe un balcon închis, într-o verandă sau în casa scării, atâta timp cât temperatura și lumina rămân adecvate.
Nu toate balcoanele închise asigură protecție adecvată. În lipsa izolației, temperatura poate scădea sub zero grade în nopțile reci. Prin urmare, poziționarea unui termometru lângă ghivece îți permite să confirmi că plantele se află în condiții de siguranță.
Inginerul horticultor și jurnalist Oana Matei a precizat că plantele pot fi menținute peste iarnă prin două metode: fie continuă dezvoltarea, fie intră într-o fază de repaus vegetativ. Ea recomandă, în condiții favorabile, adoptarea repausului vegetativ, deoarece plantele își reduc activitatea și își păstrează resursele pentru sezonul următor. Această fază le permite să se pregătească pentru reluarea creșterii și pentru înflorirea de primăvară.
Oana Matei atrage atenția și asupra momentului în care mușcatele sunt mutate în interior. Plantele pot beneficia de o perioadă cu temperaturi mai scăzute, atât timp cât acestea nu ajung la valori care le pot afecta. Totuși, mușcatele nu trebuie lăsate afară până când apare înghețul. Pentru cei care locuiesc la bloc și nu au o cameră răcoroasă, există și posibilitatea păstrării plantelor în vegetație, într-o încăpere luminoasă și încălzită. În această situație, plantele vor avea alte nevoi de îngrijire decât cele aflate în repaus.
O abatere comună constă în deplasarea mușcatelor într-un spațiu extrem de cald, aproape de un calorifer. Mușcată nu se confruntă neapărat cu căldura dacă beneficiază de lumină adecvată, însă în sezonul rece zilele se scurtează și lumina naturală scade. În astfel de condiții, plantele pot continua să se dezvolte, însă tulpinile se prelungesc, devin mai subțiri și generează un număr redus de frunze.
Conform experților de la University of Minnesota, această problemă apare adesea când plantele rămân în interior fără lumină suficientă. Oana Matei sub
Pregătirea pentru iernare se începe înainte ca plantele să fie mutate de pe balcon. Conform indicațiilor publicate pe Îngrijirea Florilor, udările trebuie diminuate treptat, astfel încât pământul de la suprafață să înceapă să se usuce. Un sol permanent umed favorizează putrezirea rădăcinilor, în special când temperaturile scad și plantele consumă mai puțină apă.
Înainte de a muta plantele, este necesar să elimini florile ofilite, frunzele uscate și lăstarii deteriorați sau bolnavi. Pământul poate fi ușor afânat cu un bețișor pentru a facilita penetrarea aerului în stratul superior. Această operațiune trebuie realizată cu atenție, evitând deteriorarea rădăcinilor. Inspectează zona inferioară a frunzelor, unde pot fi ascunși dăunătorii.
De obicei, se pregătesc mușcatele pentru sezonul rece în ultimele zile ale lunii octombrie sau la primele zile ale lunii noiembrie. În schimb, nu este calendarul care stabilește momentul, ci temperaturile efective.
Vara, când plantele au o multitudine de frunze și flori, consumă cantități mai mari de apă. În Iarna, creșterea lor se oprește, iar solul din ghiveci se usucă mult mai încet. O regulă esențială pentru îngrijirea mușcatelor în sezonul rece este să reduci udarea. Dacă plantele sunt udate prea frecvent, rădăcinile rămân în sol permanent umed, ceea ce poate provoca putrezirea.
Mușcatele, cultivate în ghivece și care continuă să se dezvolte, trebuie inspectate la intervale regulate și hrănite cu apă atunci când pământul începe să se usuce. În contrast, plantele care au intrat în stadiu de repaus și au fost udate în exces necesită doar o cantitate redusă de lichid până când își reîncep creșterea. Nu există o regulă universală pentru toate mușcatele, deoarece necesarul de apă variază în funcție de soi, temperatură și lumină.
În cadrul portalului Îngrijirea Florilor, sunt expuse mai multe diferențe semnificative care disting diversele tipuri de mușcate.
Mușcata comună, Pelargonium zonale poate fi menținută în stare de repaus atât într-un mediu luminos, cât și într-unul mai întunecat, cu condiția ca temperatura să nu scadă sub 5 grade Celsius. Pentru această metodă de conservare, site-ul sugerează, orientativ, o udare pe lună. Este esențial să se înțeleagă că această perioadă se referă la o plantă aflată în repaus. O mușcata comună situată într-o cameră încălzită și luminoasă poate necesita o cantitate de apă mai frecventă.
Mușcata regală, Pelargonium grandiflorum necesită condiții diferite. Conform aceleiași surse, plantea trebuie amplasată într-un luminos loc, la temperaturi superioare 10 grade Celsius. Pentru această categorie, udarea ar trebui să se realizeze aproximativ o dată la două săptămâni, în funcție de umiditatea solului.
Pelargonium odoratissimum necesită lumină și condiții similare celor recomandate pentru mușcata regală, însă poate fi udată cu mai puțină frecvență.
Aceste intervale servesc doar ca ghid și nu trebuie urmate rigid. Dacă solul rămâne umed, udarea este întârziată, chiar dacă au trecut de două sau de patru săptămâni de la ultima aplicare de apă.
Cel mai simplu mod este să testezi solul cu degetul înainte de a uda plantea. Pune degetul la aproximativ doi centimetri în pământ. Dacă solul rămâne umed, nu te grăbi să adaugi lichid. Dacă partea superioară este uscată, e indicat să evaluezi și greutatea ghiveciului și starea plantei. Un ghiveci mult mai ușor decât după ultima udare poate semnala că substratul a pierdut o cantitate considerabilă de apă.
Când plantele sunt în repaus, se recomandă udarea moderată pentru a preveni atât putrezirea rădăcinilor, cât și deshidratarea totală a acesteia. În cazul mușcatelor în creștere, solul poate fi hidratat când este necesar, însă este esențial ca apa să se elibereze prin orificiile ghiveciului. Este important să nu permită acumularea apei în farfuria de sub ghiveci. Pulverizarea frunzelor cu apă nu reprezintă o necesitate în procesul obișnuit de iernare a mușcatelor. Cel mai crucial aspect rămâne circulația aerului și prevenirea umezelii excesive.
Frunzele care devin galbene, procesul de ofilire și pierderea frunzelor pot semnala deficiențe în îngrijire, însă nu indică neapărat un exces de apă. Aceste semne pot fi observate și în situații în care mușcatele nu primesc suficientă lumină, sunt supuse frigului sau sunt atacate de dăunători.
Atunci când solul rămâne saturat pe parcursul mai multor zile și planta începe să se ofilească, trebuie să se confirme dacă recipientul oferă drenaj adecvat. Rădăcinile afectate de putrezire pot dobândi o nuanță închisă și pot deveni moi. În astfel de condiții, udarea suplimentară poate agrava situația. Îndepărtează lichidul din vasul de drenaj, inspectează orificiile de evacuare și permite solului să se usuce complet. Dacă rădăcinile s-au deteriorat deja, poate fi necesar să schimbi substratul și să elimini zonele putrezite.
Mușcatele depozitate în spații umede și fără aer circulație sunt mai susceptibile la diverse boli. Printre acestea se numără mucegaiul cenușiu, cauzat de ciuperca Botrytis cinerea. Conform Royal Horticultural Society, această infecție poate determina degradarea țesuturilor și formarea unui strat pufos, de nuanță gri-maronie, pe zonele afectate ale plantei.
Riscul se amplifică atunci când există umiditate ridicată, frunze moarte și circulația aerului este slabă. De aceea, ghivecele trebuie să fie dispuse la distanță una de cealaltă. Îndepărtează în mod regulat florile ofilite și frunzele deteriorate, iar în zilele în care temperatura exterioară este favorabilă, aerisește încăperea fără a expune plantele la frig.
Mușcatele pot aduce în interior dăunători ascunși printre frunze. Printre speciile întâlnite la aceste plante se numără afidele, musculițele albe, păduchii lânoși și acarienii. Conform programului de protecție a plantelor al Universității din California, mușcatele pot fi afectate de numeroase insecte și organisme care se hrănesc cu frunzele și tulpinile.
Inspectează cu atenție părțile inferioare ale frunzelor și zonele unde apar tăieturi tinere. Dacă detectezi insecte, reziduuri lipicioase sau alte semne de infestare, separă planta de cele
Mușcatele pot fi tăiate atât înainte de iernare, cât și la începutul primăverii, în funcție de modul în care sunt păstrate. Pe portalul Îngrijirea Florilor se sugerează reducerea lăstarilor plantelor din ghivece la aproximativ jumătate din lungimea inițială, ca parte a pregătirii pentru repaus.
Societatea Regală de Horticultură (Royal Horticultural Society) evidențiază că plantele de dimensiuni foarte mari, care ocupă spațiu considerabil, pot fi diminuate la aproximativ 10 centimetri în timpul unei ierni de repaus, însă nu este obligatoriu să se taie drastic toate mușcatele. În cazul în care plantele sunt în stare bună, beneficiază de lumină suficientă și vor continua să se dezvolte în interior, poți elimina exclusiv florile uscate și tulpinile deteriorate, planificând o tundere mai amplă în primăvară.
Specialiștii de la Iowa State University recomandă tunderea mușcatelor păstrate în interior în luna martie. În cazul plantelor care au crescut prea mult și au tulpini alungite, acestea pot fi scurtate cu jumătate sau chiar cu două treimi din lungime. Tăietura se face deasupra unui nod, adică a punctului din care pornește o frunză sau se poate dezvolta un nou lăstar. Acest lucru stimulează ramificarea și ajută planta să capete un aspect mai bogat.
Mușcatele care se află în stadiul de repaus, la temperaturi scăzute, nu necesită fertilizare. Oana Matei sugerează întreruperea aplicării îngrășământului înainte ca plantele să intre în repaus. În această fază, dezvoltarea este redusă, iar fertilizarea rămâne inutilă.
Dacă mușcatele sunt păstrate într-un mediu cald și continuă să se dezvolte și să înflorească, condițiile pot fi diferite. Royal Horticultural Society subliniază că plantele care rămân active pot primi o fertilizare reducată, ajustată la ritmul lor de creștere.
În cazul plantelor aflate în repaus, îngrășământul poate fi reintrodus odată ce apar noile creșteri, fie la sfârșitul iernii, fie la începutul primăverii. În prima fază, se recomandă un fertilizant echilibrat aplicat în dozele specificate de producător. După ce se dezvoltă bobocii, un produs cu un nivel mai înalt de potasiu poate sprijini înflorirea.
Dacă ai multe mușcate și nu ai suficient spațiu pentru a le păstra pe toate, există o alternativă: înmulțirea prin butași. În loc să depozitezi ghivece foarte mari, poți pregăti plante tinere care ocupă mai puțin loc. Metoda presupune tăierea unor bucăți de tulpină sănătoasă și introducerea lor într-un substrat potrivit pentru înrădăcinare.
Experții de la Chicago Botanic Garden sugerează utilizarea tulpinilor fără flori, eliminarea frunzelor de la bază și introducerea butașilor într-un substrat cu drenaj excelent. Ghivecele trebuie să fie amplasate într-un spațiu luminos și protejat de îngheț, iar udarea se realizează cu atenție. Când butașii încep să formeze rădăcini, aceștia pot fi transplantați în ghivece separate. Pentru rezultate optime, butașii se pregătesc primăvara sau la sfârșitul verii, înainte ca temperaturile să scadă considerabil.
Există și o metodă tradițională prin care mușcatele sunt scoase din pământ și păstrate cu rădăcinile aproape goale. Potrivit Iowa State University, plantele sunt scoase din ghivece înainte de primul îngheț, iar pământul în exces este îndepărtat de pe rădăcini. Apoi pot fi puse în pungi de hârtie sau suspendate cu rădăcinile în sus, într-un spațiu răcoros și protejat de îngheț. Metoda nu este însă potrivită pentru orice plantă.
Royal Horticultural Society informează că stocarea mușcatelor cu rădăcini expuse este mai riscantă decât păstrarea lor în ghiveci sau prin butași și este recomandată în special plantelor cu tulpini lemnificate și robuste. Rădăcinile trebuie inspectate regulat pentru a evita uscarea excesivă, iar în primăvara, plantele care au supraviețuit pot fi replantate în ghivece cu sol proaspăt. Pentru cei care dețin doar câteva mușcate, păstrarea lor în ghivece, într-un loc adecvat, este de obicei cea mai simplă opțiune.
În spre sfârșitul iernii, pe măsură ce durata zilei se prelungeste, mușcatele care stau în repaus pot începe să genereze lăstari noi. Acesta este momentul în care trebuie să fie pregătite gradual pentru sezonul cald. În primul pas, examinează tulpinile și elimină segmentele complet uscate sau deteriorate. Dacă planta a devenit prea înaltă și are puține frunze, poate fi tăiată pentru a încuraja apariția ramificațiilor.
Mușcatele, menținute într-un spațiu întunecos, trebuie readuse gradual la lumină pentru a evita schimbări bruște. Examinează rădăcinile; dacă acestea ocupă aproape tot spațiul din ghiveci, planta poate fi transferată într-un recipient puțin mai mare. Utilizează un substrat ce permite drenajul apei și un ghiveci cu găuri de drainaj. Udarea poate fi crescută treptat pe măsură ce planta dezvoltă frunze noi și încep să crească activ. În același interval, fertilizarea poate fi reluată dacă mușcata evoluează normal.
Primele zile însorite la sfârșitul iernii nu arată că mușcatele pot fi scoase definitiv afară. Deși temperaturile de zi pot fi plăcute, nopțile pot rămâne reci, iar un episod de îngheț poate deteriora plantele. Royal Horticultural Society recomandă să nu scoateți mușcatele afară până când riscul de îngheț a trecut.
În România, momentul diferă în funcție de regiune, altitudine și condițiile meteo din fiecare primăvară. Înainte de a le lăsa permanent pe balcon, mușcatele trebuie obișnuite treptat cu aerul exterior și cu lumina directă a soarelui. La început, ghivecele pot fi scoase câteva ore într-un loc protejat, ferit de vânt și de soarele puternic. Durata expunerii poate fi mărită treptat, pe parcursul mai multor zile. Această etapă, numită aclimatizare, ajută plantele să se adapteze la schimbarea temperaturii și a luminii.
Odată ce mușcatele se adaptează la temperaturi mai ridicate, acestea necesită lumină suficientă, udare conform condițiilor și fertilizare în perioada de creștere.
O altă tehnică eficientă constă în tăierea vârfurilor lăstarilor tineri. Această acțiune stimulează proliferarea unor ramificații suplimentare, rezultând într-o plantă mai abundentă. Florile ofilite trebuie eliminate în mod regulat pentru ca planta să-și poată continua creșterea. Irigarea trebuie ajustată la temperatura și ritmul de creștere, evitând ca rădăcinile să fie permanent în pământ saturat cu apă.
Mușcatele nu vor să înflorească simultan. Înălțarea lor se bazează pe soi, starea plantei și condițiile de depozitare în timpul iernii. În ciuda acestui fapt, mușcatele în stare bună, protejate de îngheț și de udare excesivă, au șanse mari de a înflori din nou. Prin urmare, plantele care au împodobit balconul vara trecută pot fi menținute și în sezonul viitor, fără a fi necesar să achiziționezi ghivece noi la fiecare primăvară.
COMENTARII / 0