Între „de asemenea”, „de asemeni” și „deasemenea” se pune întrebarea: care dintre ele este corectă? În limba română există doar o formă corectă, însă confuzia și erorile de scriere sunt frecvente. Descoperă, așadar, modalitatea corectă de a scrie.
Locuțiunea adverbială de asemenea servește, în majoritatea cazurilor, la introducerea unei noi informații, la prelungirea unei liste sau la demonstrat că o declarație rămâne aplicabilă și în alt context. În funcție de circumstanțe, poate fi substituită cu expresiile în plus, „totodată”, „pe lângă aceasta”, „la fel” sau „în același mod”.
Din perspectiva gramaticală, locuțiunea adverbială „de asemenea” reprezintă un grup de termeni cu funcție de adverb. Expresia se constă în prepoziția „de” și adverbul „asemenea”, iar cele două componente se scriu mereu despărțite.
În vorbirea curentă însă, ”de asemenea” este rostit cursiv, iar pauza dintre cele două cuvinte se aude foarte puțin. Expresia este folosită atât de des, încât poate fi percepută ca o singură unitate nu doar ca sens, ci și ca formă. De aici apare tendința de a o scrie ”deasemenea”, uneori chiar și de-asemenea. Doar că niciuna dintre aceste două forme nu este corectă.
”De asemeni” poate fi întâlnit în literatură și în texte mai vechi, dar forma recomandată în limba actuală este ”de asemenea”.
Un studiu realizat în cadrul Institutului de Lingvistică arată că prima ediție a DOOM consemna variantele ”de asemenea” și ”de asemeni”, în timp ce ediția a doua a păstrat numai forma „de asemenea”.
Când expresia de asemenea apare la începutul propoziției și anunță o informație nouă, adăugată celei anterioare, se desparte prin virgulă:
„Cererea poate fi expediată, de asemenea, prin poștă.”
„De asemenea, este necesară prezentarea actului de identitate.”
În astfel de cazuri, această expresie acționează ca un legătură între concepte. Virgula semnalează trecerea la informația nouă și corespunde unei pauze scurte în vorbire.
Când apare în corpul propoziției cu aceeași valoare, de obicei este delimitat de două virgule:
„Documentul cuprinde, de asemenea, datele de contact.”
„Solicitantul trebuie, de asemenea, să semneze formularul.”
Descoperă care sunt cele mai frecvente erori de gramatică în limba română.
Adverbul reprezintă o categorie de cuvinte care nu se flexionează și care se atașează la verb, adjectiv sau alt adverb, indicând modul, starea sau condiția în care se desfășoară o acțiune. Termenul adverb derivă din limba Latină, fiind format din elementele ad (însemnând „pe lângă”) și verbum (verb).
Adverbul poate desemna locul, timpul sau modul. Aceste cuvinte pot fi simple, cum ar fi „bine”, „ieri” și „acolo”, sau compuse, precum „după-amiază”, „de asemenea” și „azi-noapte”. În cadrul propoziției, ele servesc în principal ca circumstanțial de loc, de timp sau de mod, deși pot avea și alte funcții.
Locuțiunea adverbială constituie un grup stabil de două sau mai multe cuvinte, având un sens unitar și îndeplinind funcția unui adverb.
Descoperă mai multe detalii despre adverbul, modul său de clasificare și funcțiile sintactice pe care le poate îndeplini.
Începând cu primele clase, elevii descoperă că limba română are rădăcini latine. În mod specific, aceasta aparține genului romanic, subgrupul italic al familiei de limbi indo-europene, și împărtășește numeroase asemănări cu limbile franceză, italiană, spaniolă, portugheză, catalană și reto-romană.
În faza de pre-destinare a limbii române, latina folosită în Dacia a integrat anumite termeni antici greci. Acestea reprezintă vocă specializate ale latinei dunărene, care ulterior au ajuns în limba română și nu se regăsesc în alte limbi romanice.
Zona în care s-a format limba română se extindea atât în regiunile din nord, cât și în cele din sud ale Dunării, iar procesul s-a încheiat în jurul secolului al VII-lea, marcând începutul perioadei în care se poate menționa existența poporului român și a limbii sale.
Printre limbile romanice, româna este a cincea după numărul de vorbitori, în urma spaniolei, portughezei, francezei și italienei. Din motive de diferențiere tipologică, limba română mai este numită în lingvistica comparată limba dacoromână sau dialectul dacoromân. De asemenea, este înregistrată ca limbă de stat atât în România cât și în Republica Moldova.
Descoperă cum să-ți îmbunătățești vocabularul în limba română: tehnici practice și cărți recomandate.
COMENTARII / 0