Descoperire în manuscrisul Voynich: cercetătorii pot descifra misterul

A fost numit cel mai misterios manuscris din lume: un set medieval de pagini pline cu desene botanice, diagrame astronomice, imagini cu femei nud și text indescifrabil. Pretins în diferite momente că este o carte într-o limbă pierdută, o partitură muzicală, un manual de instrucțiuni sau doar o farsă elaborată, adevărata semnificație a așa-numitului manuscris Voynich a sfidat criptografii și spargătorii de coduri timp de secole, scrie The Guardian.

Acum, studiile noi oferă o clarificare a motivului pentru care obținerea unui consens științific asupra acestei enigme persistente a fost atât de dificilă: nu doar pentru că adevărul său este atât de profund misterios, ci și pentru că toți cititorii au parcurs pagin

Într-un articol publicat în revista Digital Medievalist, Colin Layfield și Lisa Fagin Davis susțin că foile pliate ale manuscrisului ar fi putut fi inițial așezate una peste alta ca un fel de teanc de felicitări de Crăciun – dar au fost legate greșit într-un aranjament „imbricat”, mai tipic la un moment dat pe la mijlocul sau sfârșitul secolului al XV-lea.

Citește și„Supat”, „colivăreasă” și „vamaioți”, cuvintele din DOOM3 care stârnesc dezbateri online. Rodica Zafiu explică de ce apar în dicționar

Chiar dacă descoperirea lor nu traduce imediat textul, scrisă în limba care a ajuns să fie numită „Voynichese”, autorii afirmă că această descoperire transformă profund concepția noastră asupra rolului manuscrisului.

„Mulți oameni și-au dorit ca manuscriptul Voynich să fi fost creat de un geniu nebun care lucra în podul său din Londra medievală sau oriunde altundeva”, a spus Davis. „De fapt, dovezile sugerează că vorbim despre un obiect mai degrabă comun, poate un set de broșuri prin care informațiile erau transmise de la o generație la alta – ideea de «geniu singuratic» este cam de neconceput.”

Proveniența necunoscută a manuscrisului a stârnit interesul cercetătorilor încă de când a apărut în registrele colecționarilor de cărți în secolul al XVII-lea. Când a fost cumpărat în 1912 de Wilfrid Voynich, un revoluționar și librar polonez cu un magazin în Soho Square din Londra, se credea că este un jurnal științific scris de Roger Bacon, un polimat din secolul al XIII-lea. Alții au atribuit codexul lui Leonardo da Vinci.

Studiile chimice efectuate recent asupra manuscrisului Universitatea Yale au stabilit, prin dată de carbon, că pergamentul provine din intervalul 1404‑1438, excluzând astfel implicarea autorilor celebri menționați.

Alte cercetări susțin că conținutul manuscrisului Voynich este doar o înșelăciune deliberată, asemănătoare unei farse sau a unui fals. Totuși, studiile lingvistice recente indică că există o șansă mai mare ca textul să fie compus într-o limbă naturală, deși încă nu a fost identificată.

În anul 2019, un coleg de cercetare în biologie, afiliat la Universitatea din Bristol, a susținut că manuscrisul era redactat într-o limbă „caligrafică proto-romanică”; însă aceste concluzii au fost ulterior contestate, iar instituția a șters referința la aceste declarații de pe pagina sa online.

În lucrarea intitulată „Structura Singulion și manuscrisul Voynich”, cercetătorii Layfield și Davis au aplicat un software de analiză numerică pentru a evalua blocuri de text. Rezultatele au arătat că numeroase pagini anexate au obținut scoruri înalte de coerență, chiar și în prezența multor pagini intermediare, indicând posibilitatea unei legături incorecte a manuscrisului.

Existau, de asemenea, indicii vizuale care arăta că paginile ar trebui citite într-o ordine diferită. În legarea prezentă, unele desene cu pâraie sau țevi curg în jgheab – spațiul gol de-a lungul marginilor interioare unde paginile sunt legate – însă nu se aliniază complet cu imaginile de pe pagina opusă.

„Odată ce le tratezi ca pe pagini libere stivuite împreună, toate aceste anomalii artistice se unesc brusc”,

a declarat Layfield, lector senior în sisteme informatice la Universitatea din Malta.

„Ipoteza noastră rezolvă o mulțime de probleme legate de structura manuscriselor într-un mod cu adevărat elegant”, a afirmat Davis, expert în scrisul de mână medieval.

Ea a declarat că unicile alte manuscrise medievale cunoscute pe care le-a găsit și păstrate într-un aranjament unic erau Corane din Africa de Nord, care, cel mai probabil, erau destinate să fie distribuite sub forma unor broșuri mici pentru scop instructiv.

„Cred că este probabil să privim în mod similar un obiect care a fost creat de o comunitate care dorea să-și transmită cunoștințele mai

Unele dintre ilustrațiile din manuscris evocă structura sistemului reproductiv feminin, în același timp altele se referă la tradițiile legate de plantele medicinale și la astrologie.

„Când pui toate acestea laolaltă, începe să pară o carte cu

Referitor la enigmatica limbă a manuscrisului, Davis a afirmat că nu se poate exclude existența altor manuscrise redactate în voynicheză.

„Problema este că atât de puține manuscrise au supraviețuit din Evul Mediu, deoarece nu erau legate. Ironia este că oricine a legat greșit acest manuscris ne-a făcut totuși o mare favoare asigurându-i supraviețuirea.”