
Din punct de vedere astronomic, echinocțiul de primăvară din 2026 are loc pe 20 martie la ora 16.46, potrivit datelor furnizate de Observatorul Astronomic din București. În acest moment, se produce o schimbare semnificativă în ceea ce privește durata zilei și a nopții, ziua fiind mai lungă decât noaptea.
Nu există o declarație directă care să necesite păstrarea exactă a cuvintelor.
Termenul echinocțiu își are originea în cuvântul francez équinoxe, care la sua rândul este împrumutat din latinescul aequinoctium, rezultat din combinarea a două cuvinte: aequus, însemnând egal, și nox, noctis, adică noapte.
Data de 20 martie va marca sosirea echinocțiului de primăvară în anul 2027, moment care va avea loc la ora 22.25.
La 20 martie, în majoritatea anilor, are loc echinocțiul de primăvară, eveniment care semnalizează începutul primăverii din perspectiva astronomiei. Durata zilei va continua să crească în raport cu durata nopții, pe măsură ce nopțile se vor scurta treptat, până pe 21 iunie, dată la care se va produce solstițiul de vară.
Anul precedent, 20 martie a înregistrat ora 11.01 ca moment al echinocțiului de primăvară.
La sfârșitul lunii martie, o perioadă încărcată de tradiții străvechi se desfășoară, chiar dacă majoritatea nu au o legătură directă cu ziua echinocțiului. Acestea sunt strâns legate de finalul lunii martie, care găzduiește numeroase sărbători populare.
Tradițiile și activitățile asociate cu acest eveniment variază, incluzând semănatul, curățarea grădinii, organizarea de pomeni, precum și respectarea diverselor tradiții legate de creaturi mitice și de procesul de renaștere a naturii.
Primăvara anului viitor va debuta cu un eveniment astronomice deosebit, și anume echinocțiul de primăvară, care urmează să aibă loc la o dată care va marca începutul oficial al sezonului. Acest fenomen este așteptat cu interes de pasionații de astronomie.
Deplasarea Soarelui pe bolta cerească, cauzată de mișcarea reală a Pământului pe traiectoria sa orbitală, are drept rezultat 23° 27′ – unghiul de înclinare dintre ecliptică și ecuatorul ceresc. Această înclinare, combinată cu poziția relativ constantă a axei de rotație a Pământului în spațiu, duce la variații ale duratei zi și noapte în funcție de anotimp.
Nu există citate directe
În consecință, Soarele traversează un arc de cerc pe sfera cerească, cunoscut sub numele de ecliptică, care reprezintă planul orbital al Pământului, pe parcursul unui an întreg.
se transformă în
Pe parcursul unui an, Soarele străbate un drum circular pe sfera cerească, denumit ecliptică, care constituie planul în care se desfășoară orbita Pământului. Datorită 23° 27′ – unghiul dintre ecliptică și ecuatorul ceresc – și poziției practic invariabile a axei Pământului, durata zilei și a nopții variază considerabil de-a lungul anului.
În timpul echinocțiului de primăvară, Soarele traversează ecuatorul ceresc, schimbându-și poziția din emisfera sudică în cea nordică a sferei cerești. Acest punct, denumit punct vernal, este caracterizat prin mișcarea diurnă a Soarelui de-a lungul ecuatorului ceresc, ceea ce duce la egalitatea duratei zi și noapte pe întreaga suprafață a Pământului. La o latitudine medie de aproximativ 45°, înălțimea Soarelui deasupra orizontului la amiază este, de asemenea, egală cu această valoare. În plus,
Soarele răsare în punctul cardinal est și apune în punctul cardinal vest
, potrivit descrierii oferite de site-ul Observatorului Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”.
În emisfera sudică a Pământului, fenomenul are loc într-o perioadă care marchează debutul toamnei astronomice, datorită interpretării inverse a acestui moment.
Descrierea de mai sus este valabilă doar pentru latitudinile nordice ale Terrei
și nu se aplică în cazul regiunilor din emisfera sudică. Acest moment special este începutul toamnei în partea sudică a planetei noastre.
COMENTARII / 0