Un raport publicat în revista de prestigiu Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS) arată că câteva specii de insecte-băț din genul Timema au reușit să se dezvolte exclusiv prin partenogeneză, un proces popular numit
„naștere din virgină”
, pe o durată de peste un milion de ani, subliniază National Geographic.
Citește șiCe înseamnă, de fapt, numerele de pe robinetul caloriferului: greșeala frecventă care umflă factura la încălzire și cum se reglează corect temperatura în fiecare cameră
Studiind diversitatea biologică a zonei, un grup internațional de biologi a verificat că cel puțin cinci specii separate de Timema au dobândit, în mod independent, abilitatea de a genera urmași viabili fără necesitatea fertilizării masculine.
Prin analizarea secvențelor de ADN ca ceas molecular, cercetătorii au constatat că trecerea insectelor la reproducere asexuată a avut loc într-o fereastră temporală vastă, între 500.000 și aproape doar două milioane de ani în urmă.
În decursul mai multor decenii, ideea majoră a comunității științifice a susținut că reproducerea fără sex reprezintă o capătă evolutivă.
Principala teză susținea că absența transferului de material genetic între doi indivizi conduce la o scădere semnificativă a diversității genomice.
populație formată din clone identice devine o țintă extrem de fragilă: dacă apare un singur agent patogen sau o mutație dăunătoare, aceasta ar putea șterge complet specia de pe fața pământului, în loc să afecteze doar exemplarele neadaptate.
Cu toate acestea, insectele Timema au contrazis această teorie de dispariție. Înțelegerea posibilității acestui fenomen a devenit fezabilă odată cu descoperirea unor exemplare masculine extrem de rare în aceste comunități asexuate, deschizând astfel o perspectivă unică asupra mecanismelor profunde ale genomului lor.
Doctorul Darren Parker, care activează ca cercetător la Universitatea Bangor și a contribuit la redactarea studiului, a detaliat implicațiile cromozomiale majore ale acestei descoperiri.
În cadrul acestor insecte, femelele se remarcă prin prezența a doi cromozomi sexuali (XX), în timp ce masculii se disting prin existența unui singur cromozom sexual (XO sau XY).
Într-un ciclu biologic cu reproducere sexuală, diferența dintre sexe necesită un proces biologic foi foarte complex, intitulat compensarea dozei genetice, prin care organismul reglează expresia genelor pentru a menține echilibrul între cele două sexe.
Principalul dilema pusă de cercetători a fost ce opțiune adoptă aceste sisteme complexe când masculii nu mai reprezintă un factor esențial pentru supraviețuire.
Conform principiilor biologice, caracteristicile sau genele care devin superflue de-a lungul generațiilor au tendința de a acumula defecte genetice, de a se deteriora și, în final, de a se elimina.
Echipa de cercetare a examinat activitatea genetică la acești masculi izolați și a constatat o descoperire surprinzătoare.
În loc să fie dezactivat sau deteriorat de trecerea timpului, mecanismul de compensare a dozei a rămas pe deplin funcțional, păstrat cu o precizie uimitoare, deși specia nu mai avusese nevoie de el de mai bine de un milion de ani.
Această stabilitate genetică excepțională arată o reziliență moleculară mult mai mare decât presupuneau până acum specialiștii.
În prezent, exemplul din genul Timema reprezintă cea mai lungă perioadă de reproducere asexuată neîntreruptă, confirmată științific, observată la nivel mondial în rândul insectelor.
În întregul regn animal, se găsesc organisme microscopice care înving cu mult această performanță.
rotiferele bdeloide reprezintă un exemplu binecunoscut de nevertebrate acvatice minuscule, care se reproduc fără masculi de aproximativ 100 de milioane de ani, fără necesitatea unui partener masculin.
Un record și mai remarcabil se găsește la unele specii de acarieni de sol din ordinul Oribatida, ale căror trasee evolutive complet asexuate au supraviețuit de peste 300 de milioane de ani.
În plus, aceste arahnide microscopice au arătat o adaptabilitate remarcabilă, reușind uneori să revină la reproducerea sexuală după perioade întregi de absență.
Biologii susțin că esența acestei longevități extraordinare nu constă într-o anomalie magică, ci derivă din dinamica populațională.
În sălbăticie, atât insectele-băț studiate de pe coasta americană, cât și aceste organisme preistorice, prosperă prin populații foarte numeroase.
O cantitate enormă de organisme funcționează ca un scut ecologic, facilitând acumularea și păstrarea unui rezervor genetic divers, suficient de bogat pentru a proteja speciile de amenințările epidemiologice și pentru a reface manualele de genetică.
COMENTARII / 0