Magistraţii Curţii de Apel Bucureşti au concluzionat că acuzaţiile de „sclavie” formulate de procurorii DIICOT în dosarul azilelor ilegale din Bihor, deţinute de Viorel Paşca, nu se susţin, se arată în motivarea făcută publică de instanţă. Judecătorii au stabilit, totodată, că sumele de bani prezentate drept „profit infracţional” abia ajungeau pentru hrana zilnică a beneficiarilor, informează News.ro.
Motivarea a fost elaborată de judecătorul responsabil cu drepturile și libertățile, care a analizat cererea DIICOT privind punerea sub control judiciar a lui Viorel Pașca și a membrilor familiei sale. Procesul de fond al cauzei, în care se vor examina argumentele procurorilor și ale apărării, nu a început încă.
În documentul de motivare emis de Curtea de Apel București, se desfa presupunerile făcute de procurorii DIICOT în cazul azilelor ilegale din Bihor, bazându-se pe o examinare minuțioasă a dovezilor financiare și logistice. În timp ce procurorii
Citește șiCercetătorii care susțin că au găsit locul „Arcei lui Noe”, ținta unui jaf. Hoții au luat laptopuri și carduri de memorie
Instanța declară că Viorel Pașca nu a primit avantaje financiare.
„Raportând această sumă (13.556.248,85 lei – n.r.) la perioada analizată, rezultă un cuantum mediu lunar de 199.356 lei. Având în vedere numărul persoanelor identificate la percheziţie şi considerând, cu titlu orientativ, că acesta este numărul mediu de persoane cazate lunar în centre, rezultă o sumă de 498 lei pentru fiecare beneficiar pe lună, respectiv 16,6 lei pe zi”, se arată în motivarea instanţei.
Judecătorii au constatat că această sumă este foarte redusă, nu putând acoperi chiar și necesitățile fundamentale, cum ar fi hrana, igiena și medicamentele.
„Chiar dacă au existat situaţii în care numărul pacienţilor a fost mai mic de 400, inclusiv în ipoteza înjumătăţirii numărului persoanelor cazate, suma aferentă îngrijirii fiecărui pacient este extrem de mică”, se mai arată în documentul instanţei.
Judecătorii au evidențiat că concluziile la care au ajuns procurorii, obținute prin descinderi și prin adunarea materialului de anchetă, nu se aliniază cu realitatea.
„Sumele aflate la dispoziţia inculpaţilor nu erau nicidecum ameţitoare (…) Prin urmare, apare ca nefondată concluzia că aceste sume ar fi generat avantaje financiare sau ar fi condus la îmbogăţirea inculpaţilor”, au afirmat judecătorii.
De altfel, ei au comparat aceste cifre cu cele din deciziile luate de Guvern pentru relocarea persoanelor aflate în casele lui Viorel Paşca. Mai exact, pentru şase luni, Guvernul a avut la dispoziţie o sumă mai mare decât ar fi cheltuit Paşca în cinci ani.
„Or, atât timp cât Guvernul a considerat că pentru îngrijirea acestor persoane este nevoie de 20 milioane de lei până la sfârşitul anului – aşadar mai puţin de 6 luni… nu se poate susţine că inculpaţii au exploatat aceste persoane în condiţiile în care pentru 68 de luni au avut la dispoziţie 13,5 milioane de lei”, se arată în motivarea instanţei.
Statul a fost indicat de judecători cu degetul lor.
Un alt argument-cheie expus de instanţă în motivarea sa este faptul că persoanele adăpostite nu au fost recrutate prin mecanisme infracţionale de înşelăciune, ci au ajuns în centre ca urmare a unui eşec sistemic al statului, Curtea reţinând explicit că „o parte semnificativă dintre persoanele ajunse în locaţiile administrate de inculpaţi nu au fost identificate ori recrutate în mod direct de către aceştia, ci au fost direcţionate către acele locaţii chiar de instituţii publice (unităţi medicale, servicii de ambulanţă, autorităţi ale administraţiei publice locale ori servicii publice de asistenţă socială), instituţii care, confruntate cu persoane aflate în situaţii extreme de vulnerabilitate socială şi medicală, nu au identificat alte soluţii efective pentru protecţia acestora”.
În final, această cooperare strânsă între mediul privat şi entităţile publice a fost văzută de instanţă ca o probă solidă a lipsei de clandestinitate a grupării, magistraţii arătând că „adresele aflate la dosarul cauzei relevă că numeroase persoane vulnerabile au fost preluate la solicitarea expresă a unor astfel de instituţii, împrejurare care nu se corelează, în mod firesc, cu existenţa unei structuri infracţionale clandestine”.
În ceea ce priveşte acuzaţiile de sclavie, deşi confiscarea cardurilor bancare şi a buletinelor a fost prezentată de DIICOT ca o metodă de aservire, instanţa a văzut în acest gest un demers necesar, reţinând că „efectuarea de demersuri pentru eliberarea cărţilor de identitate şi stabilirea adresei de domiciliu/reşedinţă/flotant pentru persoanele vulnerabile apare a fi un demers logic”. Judecătorii au explicat că, pentru această categorie de bolnavi, „era absolut necesar ca acestea să fie luate în evidenţa unui medic. Or, acest lucru nu se poate realiza decât în condiţiile existenţei unor acte de identitate”.
De asemenea, instanţa a considerat că gestionarea banilor de către inculpaţi a fost justificată de starea de neajutorare a beneficiarilor, precizând că „faptul că pacienţii nu aveau asupra lor sume de bani se explică prin particularităţile situaţiei acestora, majoritatea fiind persoane vulnerabile, care necesitau sprijin în gestionarea resurselor financiare”. În plus, instanţa a notat că lipsa acestor demersuri ar fi generat consecinţe negative, cum ar fi imposibilitatea de a solicita recalcularea unui ajutor social.
Seniorii au primit îngrijire medicală.
Contrar acuzaţiilor de abandon şi condiţii inumane, probele din dosar menţionate în motivare au arătat o implicare activă în îngrijirea bolnavilor, instanţa reţinând că „declaraţiile martorilor au relevat, într-o manieră convergentă, că persoanele vătămate beneficiau de consultaţii medicale periodice, inclusiv de specialitate psihiatrică, de tratamente prescrise şi monitorizate, de activităţi recreative şi de asistenţă în realizarea activităţilor curente”.
Documentaţia furnizată de STS a relevat un număr foarte mare de apeluri la 112 şi solicitări de ambulanţă făcute de personalul centrelor, fiind precizat că „relatările martorilor se coroborează cu documentaţia transmisă de Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, care a evidenţiat un număr foarte mare de apeluri efectuate către Serviciul unic de urgenţă 112, precum şi solicitări repetate ale serviciilor de ambulanţă pentru beneficiarii centrelor administrate de inculpaţi”. Acest fapt este considerat de instanţă ca fiind definitoriu pentru demontarea tezei procurorilor, subliniind că „aceste împrejurări sunt incompatibile cu susţinerea că persoanele respective ar fi fost abandonate ori private sistematic de asistenţă medicală”.
De asemenea, martorii, printre care medici psihiatri şi ortopezi, au confirmat că vizitau periodic centrele, ajustau tratamentele şi monitorizau pacienţii, Curtea reţinând explicit că „persoanele aflate în centru beneficiau de consultaţii medicale periodice, în urma cărora le era prescris tratamentul corespunzător afecţiunilor de care sufereau, schema terapeutică şi dozele fiind ajustate în funcţie de evoluţia stării psihice a fiecărui pacient”.
Instanța a evidențiat existența unor lacune administrative și medicale clare, printre care se numără angajarea unui personal necalificat. Judecătorii au subliniat că <
Ce acuzații a formulat DIICOT?
Viorel Paşca a generat o polarizare intensă în societatea, scoțând la lumină două perspective aproape opuse. În rândul unor oameni, hotărârea instanței întărește imaginea unui individ care, de-a lungul anilor, a sprijinit persoane vulnerabile și care, conform opiniei lor, nu ar trebui să fie supus unui proces înainte de finalizarea anchetei. În schimb, alții consideră că severitatea acuzațiilor aduse de procurori ridică îndoieli serioase privind modul în care acele persoane au fost tratate și privind responsabilitatea legală a celor care le
Judecătorii Curții de Apel București au decis să scoată de sub control judiciar pe Viorel Paşca, pe soția sa, pe cei trei fii ai lor și pe coordonatoarea activității azilelor ilegale din Bihor. Instanța a respins, considerând nefondată, contestarea procurorilor, care ceruseră arestarea preventivă a șasei persoane,
Dosarul instrumentat de DIICOT menționează existența unui grup infracţional organizat complex, acuzat de trafic de persoane şi exploatarea vulnerabilităţii la o scară alarmantă în judeţul Bihor. DIICOT susține că sute de persoane vulnerabile – vârstnici, persoane cu dizabilităţi psihice grave şi oameni fără adăpost – au fost transformate în simple „surse de venit” sub paravanul unei activităţi caritabile.
Procurorii au susținut că rețeaua criminală a fost creată în anul 2020 de Viorel-Teodor Paşca, conducătorul grupului, alături de soția sa și de cei trei copii ai săi. Această rețea funcționa sub aparatul Asociației „Dumbrava DPG” (Dumnezeu Poartă de Grijă), care era prezentată în mod public ca o organizație umanitară, însă în realitate nu deținea autorizațiile legale necesare pentru a oferi servicii sociale sau medicale.
COMENTARII / 0