Leonardo da Vinci, renumit ca cel mai faimos polimat din istorie, continuă să surprindă cercetătorii științifici de secole după ce a murit. Mii de pagini ale caietelor sale de note încă conțin enigme necunoscute, iar un detaliu microscopic descoperit într-un manuscris antic a devenit recent obiectul unei investigații captivante, spune National Geographic.
În colecția Bibliotecii Britanice din Londra se găsește manuscrisul numit Codex Arundel (MS 263), care, pe folio 36 recto, prezintă o schiță foarte detaliată, rar întâlnită, a unui gândac bășicos sau cantaridă, aparținând familiei meloidelor.
Un nou raport, publicat în prestigioasa publicație npj Heritage Science, realizat de cercetătorii Marco A. Bologna și Alberto Zilli, urmărește să clarifice de ce geniul Renașterii a inserat această insectă mică într-un pasaj despre mișcarea râurilor și aspectele hidraulice.
Citește șiBaterie scăzută la cheia mașinii? Urmează 3 pași pentru a deschide rapid
Entomologii au constatat că ilustrarea realizată de Leonardo da Vinci reprezintă probabil un membru al genului Meloe, o specie de gândaci fără aripi, recunoscuți pentru producția de cantharidin, un compus chimic intens folosit de secole atât în scopuri medicale, cât și ca afrodisiac.
Din punct de vedere al anatomiei prezentate în schiță, inclusiv dimensiunea delicată a antenelor și existența elitrului scurt, cercetătorii au ajuns la concluzia că desenul reprezintă o femelă a speciei Meloe proscarabaeus, care se găsește pe scară largă în regiunile colinare și montane din Toscana.
Prin sprijinul specialistului în opera lui Da Vinci, Carlo Vecce, cercetătorii au constatat că lucrarea a fost realizată în intervalul 1503-1504, în timpul celei de-a doua șederi a artistului în Florența.
Deși caietele lui Leonardo abundă în schițe de libelule, albine, viespi sau fluturi – insecte pe care le studia îndeaproape pentru a înțelege biomecanica zborului -, prezența unei insecte nezburătoare la capătul unei pagini despre cursul apelor a ridicat semne de întrebare.
În încercarea de a justifica apariția acestei schițe, scoase din contextul paginii, cercetătorii au propus trei teorii complementare, care aduc noi perspective asupra modului în care funcționa mintea omului universal.
Prima ipoteză este una simplă și pragmatică. În timp ce efectua observații pe teren privind hidraulica râurilor, Leonardo ar fi putut observa gândacul târându-se pe pământ.
Încântat de forma neconvențională a insectei, el a ales să o contureze pe margine, motivat exclusiv de curiozitate și bucuria creativă.
Ipoteza a doua indică o perspectivă științifică legată de preocupările sale majore privind zborul.
Probabil Leonardo a înregistrat exemplul ca model de referință pentru o insectă care nu zboară, utilizat ca criteriu de comparație în analizele sale privind structura aripilor și mișcarea în aer.
Al treilea argument, și probabil cel mai captivant, se sprijină pe caracteristicile chimice ale insectei. Gândacii aparținând familiei Meloe sunt celebri pentru sinteza cantaridinei, un substanță larg recunoscută de farmacologii și medicii din epoca Renașterii.
Leonardo da Vinci deținea un exemplu al enciclopediei Hortus Sanitatis, publicată în 1491 de către medicul german Jacob Meydenbach. Această lucrare detaliază utilizările terapeutice, efectele expectorante și proprietățile afrodiziace ale substanței respective.
Cantaridina posedă o tradiție de secole, fiind exploatată încă din Antichitate în regiunile Chinei, Mediteranei și Americii de Sud, acționând ca antiinflamator, antitumoral și vasodilatator.
În domeniul medical al greco-romanilor, cercetată de scriitori precum Hipocrate și Dioscoride, acea substanță era utilizată în mod intens ca stimul sexual masculin.
Caracteristica aceasta se conformează interesului documentat al lui Da Vinci pentru fața și sistemul reproductiv masculin, pe care l-a abordat cu numeroase schițe anatomice și observații de cercetare.
Chiar dacă autorii studiului recomandă precauție și menționează că susținerea unei singure teorii ar rămâne pur speculativă fără dovezi scrise clare, descoperirea acestei insecte mici deschide noi perspective asupra modului în care Leonardo da Vinci combină observațiile din natură, medicina și știința aplicată în creațiile sale.
COMENTARII / 0