Mâinile la spate: psihologii dezvăluie motive surprinzătoare

Poziția mâinilor plasate în spate poate fi observată atunci când o persoană își focalizează atenția asupra propriilor reflecții, spune Blic. Totuși, nu ar trebui să fie considerat imediat un indiciu al unui anumit tip de personalitate sau al unei stări emoționale specifice.

Ce ar putea semnala mersul cu mâinile la spate

Când mâinile sunt așezate în spate, ele nu mai participă la gesturi obișnuite și la contactul cu mediul înconjurător. Conform explicației oferite de Blic, acest comportament poate apărea în perioade de reflecție sau de concentrare intensă asupra unei probleme. Astfel, postura poate fi observată la cineva care se plimbă singur după ce a aflat o veste importantă, când încearcă să ia o decizie sau pur și simplu își structurează gândurile. Esential este că același gest poate avea semnificații variate în funcție de context. Poziția mâinilor nu constituie, de la sine, un indicator sigur al gândurilor sau sentimentelor unei persoane.

Citește șiCercetătorii care susțin că au găsit locul „Arcei lui Noe”, ținta unui jaf. Hoții au luat laptopuri și carduri de memorie

Poziția corpului, ritmul și expresia facială modifică interpretarea.

pentru a clarifica mai bine comportamentul, se impune examinarea simultană a mai multor indicii. O persoană care se deplasează drept, cu umerii retrași și cu un pas constant poate fi doar în stare de reflecție liniștită. În contrast, dacă se mișcă mai rapid, cu capul și bărbia în jos și cu o expresie tensionată, același comportament poate apărea în timp ce încearcă să rezolve o problemă care îi stârnește îngrijorarea.

Observarea trebuie analizată cu atenție. A se îndrepta privirea în jos nu indică neapărat anxietate. Dacă fața prezintă relaxare și respirația este liniștită, ar putea semnala o stare de reflecție sau focalizare pe o decizie. Un alt semn poate fi tensiunea în maxilar. Un maxilar tensionat și o expresie rigidă pot indica că individul se află într-un proces de gândire sub presiune, nu într-o stare de calm.

Motivul pentru care anumite persoane se mișcă pe jos în timp ce reflectă.

În anul 2014, cercetătorii Marily Oppezzo și Daniel L. Schwartz, de la Universitatea Stanford, au publicat în *Journal of Experimental Psychology: Learning, Memory, and Cognition* un studiu ce analizează efectul mersului asupra gândirii divergente. În cadrul acestei investigații au realizat patru experimente; unul dintre ele a pus participanții să rezolve sarcini de creativitate atât în poziție deștată, cât și în timp ce se mișcau pe o bandă de alergare.

81% dintre participanți au înregistrat performanțe superioare la testul de creativitate în timp ce se deplasau pe jos. Această creștere nu a dispărut imediat odată cu încetarea mersului; efectul a persistat pentru o perioadă scurtă și chiar după ce grupul a revenit la poziția de așezat. În continuare, cercetătorii au evaluat și plimbarea în aer liber, iar datele obținute au arătat că mersul poate stimula un flux mai liber de idei.

Fiecare dintre Aristotel și Darwin avea propriile lor „plimbări de gândire”.

Concepția că deplasarea poate fi asociată cu gândirea există mult înainte de studiile contemporane. Aproximativ în 335 î.Hr., Aristotel a înființat la Atena o instituție ce va fi mai târziu legată de școala peripatetică. Învățătorii și studenții se mișcau pe aleile acoperite ale Liceului, în timp ce dialogau și contemplau, iar mersul a fost astfel integrat în procesul educațional și de reflecție.

Charles Darwin dispunea de un ritual propriu de reflecție. Sursa foto: X

Cu peste două milenii în urmă, Charles Darwin avea un ritual propriu de mers și reflecție. În Down House, locuința sa din Anglia, utilizase o alee de 400 de metri, numită Sandwalk. Darwin efectua numeroase circulații pe acea alee în timp ce își concentra mintea. Pentru a număra buclele fără a-și întrerupe fluxul de gânduri, folosea pietricele pe care le deplasa după fiecare circuit. Conform relatărilor familiei, era capabil

Gestul nu constituie o interpretare sigură a personalității.

Prin urmare, observând pe cineva cu mâinile la spate în timp ce merge, nu se poate concluziona imediat că persoana respectivă este introvertită, îngrijorată sau stresată. Cel mai probabil, acest gest ar trebui interpretat ca o componentă a unui context mai amplu. Viteza de mers, postura adoptată, expresia facială și circumstanțele în care apare comportamentul pot furniza indicii suplimentare. În anumite situații, însă, poziția mâinilor la spate poate fi doar un acompaniament al unui proces de reflecție. În plus, faptul că mersul în sine a fost legat în studii de o gândire mai liberă oferă o explicație captivantă pentru motivul pentru care unii indivizi simt nevoia