Organ misterios din capul cașalotului: cheia forței loviturilor

Cercetări recente aduc dovezi care confirmă o teorie propusă cu peste două secole de un supraviețuitor al căderii navei Essex, catastrofa ce a inspirat romanul celebru „Moby-Dick”, scris de Herman Melville.

În dimineața zilei de 20 noiembrie 1820, Thomas Nickerson, în vârstă de doar 15 ani, se afla la bordul unei bărci de vânătoare de balene când un cașalot a lovit ambarcațiunea. Nickerson și ceilalți membri ai echipajului au reușit să se întoarcă spre nava principală, Essex, însă un al doilea cașalot, mult mai mare, s-a îndreptat direct către vas.

Conform raportului lui Nickerson, publicat la aproximativ 50 de ani după eveniment, animalul a lovit Essex cu o forță care a aruncat oamenii la podea. După prima coliziune, cașalotul s-a îndepărtat de aproximativ 270 de metri, apoi s-a întors și a atacat din nou cu viteză maximă. Al doilea impact a distrus complet partea din spate a navei, iar vasul a scufundat.

Citește șiCum se curăță caloriferele înainte de pornirea căldurii. Zonele în care se adună praful și pe care mulți le omit

Douăzeci de membri ai bordului care au părăsit navă Essex au ajuns în 3 bărci de vânătoare, situate la aproximativ 2.100 km de cel mai apropiat uscat. Supraviețuirea lor s-a transformat într-una dintre cele mai dramatică povești din istoria navigației și a devenit sursa de inspirație pentru „Moby-Dick”, potrivit BBC.

Capul cașalotului poartă denumirea „Berbecul”.

Cercetătorii cred că puterea remarcabilă a loviturilor cașalotului provine din capul său. Înălțimea capului reprezintă o treime din lungimea totală a corpului, iar în zona frontală se găsește un organ mare și moale, denumit spermaceti.

Organul conține o substanță grasă numită la fel. De-a lungul secolelor, aceasta a reprezentat o resursă de neprețuit pentru pescuitul de balene, fiind folosită și ca combustibil, în fabricarea lumânărilor și a săpunurilor. Numele derivă dintr-o confuzie anterioară a vânătorilor, care susțineau că materialul ar fi semenă.

În perioada secolelor XVIII și XIX, aproximativ 300.000 de cașaloți au fost exterminați la scară globală, ca urmare a obținerii produselor derivată din aceste animale.

Funcția exactă a organului spermaceti nu este însă nici astăzi pe deplin elucidată. Una dintre ipoteze este că acesta ar putea avea un rol în luptele dintre masculi, acționând ca un veritabil amortizor și „berbec” biologic.

Owen Chase, prim‑ofițer al navei Essex, a susținut această ipoteză încă din secolul al XVIII‑lea. Biologul evoluționist Dave Carrier s-a bazat pe observațiile lui Chase și, la două secole mai târziu, a încercat să stabilească dacă extremitatea frontală a capului cașalotului poate acționa ca armă.

Cașaloții se provoacă unii altora lovituri reciproce.

Alec Burslem, ecophysiolog la Universitatea din Hawaii, a reușit să înregistreze cașaloți în timp ce se lovea capul cu capul în zona Insulelor Baleare și Azorelor, iar aceste informații relevante au fost descoperite recent.

În diverse cazuri, masculi tineri s-au îndreptat unul spre celălalt și s-au ciocnit frontal. Una dintre cele mai intense lovituri documentate a fost generată de un exemplar juvenil care a călătorit la o viteză de aproximativ 4,5 metri pe secundă. Forța impactului a fost estimată la 460 de kilonewtoni.

În cazul unui cașalot adult cu dimensiuni considerabile, la aceeași rapiditate, forța de impact poate atinge în jurul valorii de 1.200 de kilonewtoni. Specialiștii stabilesc că acest impact este echivalent cu lovirea unui autobuz care se deplasează la 65 km/h.

cașalotului poate susține și produce lovituri frontale foarte puternice, iar această posibilitate este susținută de observațiile privind organul spermaceti și structura capului. Cu toate acestea, modul exact în care acest organ funcționează și măsura în care mecanismul său a contribuit la scufundarea unor nave rămân subiecte de cercetare.

Trei nave au suferit atacuri din partea cașaloților.

Sursele istorice evidențiază 3 incidente bine documentate în care nave mari de vânătoare de balene au fost atacate de balene. În fiecare dintre aceste cazuri, atacatorii erau casaloți.

În anul 1851, în afara Essex, un cașalot a atacat și a distrus nava Ann Alexander din Pacificul de Sud. În 1902, un alt cașalot a provocat avarie severă și a scufundat nava Kathleen în zona Insulelor Galapagos.

Însă, loviturile la bărcile mici utilizate de vânătorii de balene se întâmplau cu multă mai mare frecvență. Documentele de bord din acea perioadă înregistrează numeroase incidente, însă experții afirmă că textele scrise nu pot reflecta întotdeauna dimensiunea și intensitatea confruntărilor.

Organul ar putea de asemenea să joace un rol în reproducere.

spermaceti nu pare să se restrânge doar la capacitatea de a reduce impactul loviturilor. Cercetătorii analizează și alte funcții, printre care una referitoare la comunicare și reproducere.

Cașaloții generează zgomote prin intermediul unor structuri dedicate amplasate în zona frontală a nasului. Acest sunet se răspândește atât spre înainte, în mediul acvatic, cât și spre spate, către regiunea posterioară a organului spermaceti.

Femela ar putea recunoaște aceste semnale pentru a determina mărimea organului masculin și, prin urmare, trăsăturile sale în procesul de selecție a partenerului.

Specialiștii menționează totuși că numeroase elemente ale anatomiei cașaloții încă nu sunt descoperite. Înregistrarea comportamentului lor în habitatul natural se dovedește complicată, iar cercetătorii afirmă că suntem doar la începutul înțelegerii funcției complexe a organului gigantic din capul acestor creaturi.