Pământul
Analiza datelor obținute prin rețelele mondiale de stații GNSS a indicat că, în perioada 1997-2000, polii Pământului se ridicau cu aproximativ 0,5 mm pe an. Până în 2015, această rată s-a aproape dublat, ajungând la 1 mm anual. În contrast, la ecuator, solul se scufundă, iar această descărcare se intensifică de la an la an.
„Rezultatele noastre”
explică geologul Christopher Kotsakis de la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia,
„indică o accelerare a ridicării polare însoțită de o creștere comparabilă a ratei de scufundare ecuatorială”
. În total, aceste schimbări, chiar dacă nu se percep la nivel local, alterează progresiv conturul Terrei, făcându-l mai puțin asimetric și mai aproape de o sferă ideală.
În perioada ultimei mari glaciațiuni, care s-a încheiat acum aproximativ 10.000 de ani, masa colosală a gheții a împins crusta terestră în adâncurile mantalei, generând o deformație a suprafeței. Odată ce gheața s-a topit, crusta a început să se readapteze lent la poziția sa inițială, un fenomen cunoscut sub denumirea de ajustare isostatică glaciară.
În prezent, Greenland și Antarctica se află în mijlocul unui proces de accelerated melting a gheții moderne, modificând regulile tradiționale ale acestui fenomen. Pe măsură ce calotele glaciare se micșorează, presiunea exercitată asupra scoarței terestre scade, iar continentele din regiunile polare se ridică într-un ritm mai rapid decât în epoci anterioare. În același timp, cantități imense de apă, rezultatul topirii gheții, se descarcă în oceane, iar greutatea suplimentară exercitată asupra fundului marin, în special în zonele tropicale, determină scufundarea acestuia.
Conform ABC.es, acest fenomen are implicații majore și asupra gravitației Pământului. În timp ce forma fizică a planetei devine mai sferică, distribuția maselor, puternic influențată de redistribuirea apei, determină o aplatizare mai mare a câmpului gravitațional. Este un paradox care i-a intrigat pe cercetători, Pământul devenind mai rotund din punct de vedere fizic, dar cu un câmp gravitațional mai plat.
„Deși acest comportament poate părea contraintuitiv, este pe deplin compatibil din punct de vedere fizic”, afirmă Kotsakis. Studiul arată o lume în continuă schimbare, marcând un alt capitol important în istoria geofizică a planetei noastre.
În centrul planetei există un nucleu interior, o sferă solidă de metal încins, înconjurată de un strat exterior lichid. De-a lungul timpului, oamenii de știință au presupus că nucleul solid suferă deformări în timp ce se rotește, iar recent au găsit primele dovezi ale acestor schimbări care au avut loc în ultimele două decenii.
Semnele de deformare au fost detectate prin examinarea undelor seismice produse de cutremure de o intensitate suficientă pentru a traversa centrul Pământului. Echipa de cercetare a folosit aceleași informații într-un studiu din 2024, care a clarificat un dezbateri prelungite privind rotația nucleului interior.
Studiile indică faptul că, într-un anumit interval, acesta a rotit mai rapid decât restul planetei, însă, începând cu 2010, viteza sa a diminuat și acum se mișcă în sens invers față de suprafața Pământului.
COMENTARII / 0