Doar împlinirea vârstei legale de pensionare nu asigură în mod automat accesul la o pensie din sistemul public, dacă nu se respectă o condiție vitală: perioada minimă de cotizare. Conform legii în vigoare din România, pentru a avea dreptul la pensia de limită de vârstă, trebuie să fi acumulat cel puțin 15 ani de contribuții efective la sistemul public de pensii.
perioadă minimă neîndeplinită nu generează automat pensia clasică. Totuși, persoanele aflate în această situație dispun de diverse instrumente legale pentru a-și suplimenta vechimea sau pentru a accesa forme de sprijin financiar acordate de stat.
Primul pas esențial pentru orice individ ce se apropie de limita de pensionare constă în verificarea perioadei contributive în registrele Casei Naționale de Pensii Publice. Timpurile de muncă neînregistrate corespunzător sau lacunele din istoria profesională pot fi detectate din timp prin obținerea unei adeverințe de vechime sau consultarea contului personal de pe portalul CNPP.
În cazul în care nu s-a atins pragul de 15 ani, legea oferă posibilitatea de a încheia un contract de asigurare voluntară pentru a cumpăra vechime în muncă. Această variantă permite plata retroactivă a contribuției de asigurări sociale – CAS – pentru perioadele în care nu s-au efectuat contribuții, sub condiția plafonului legal.
Când contribuția lunară se exprimă în raport cu salariul minim pe economie, cheltuielile pot fi semnificativ ridicate. De exemplu, dacă trebuie să acoperiți o perioadă de 5 ani în care nu ai contribuit, costul total poate trece peste câteva zeci de mii de lei, iar contribuția lunară se stabilește prin aplicarea procentului CAS la salariul minim brut garantat în plată.
Atunci când achiziția vechimii nu este fezabilă din punct de vedere financiar, persoanele în vârstă care nu au atins stagiu minim de cotizare pot căuta sprijinul oferit de sistemul de asistență socială. Principalul mecanism disponibil este Venitul Minim de Incluziune (VMI), stabilit prin Legea nr. 196/2016 și introdus în forma sa extinsă la data de 1 ianuarie 2024.
Venitul Minim de Incluziune constituie o subvenție monetară destinată indivizilor single și familiilor aflate în dificultate, cu obiectivul de a evita riscul de excluziune socială și de a garanta un nivel de trai minim. Pentru persoanele în vârstă peste 65 de ani fără venituri, secțiunea de sprijin pentru incluziune garantează o sumă lunară indexată periodic, ajustată în funcție de veniturile nete ale beneficiarului și de structura gospodăriei.
Venitului Minim de Incluziune este evaluat la nivel local. Dosarul complet trebuie depus la Serviciul Public de Asistență Socială din cadrul primăriei de domiciliu sau reședință.
Documentația obligatorie include formularul tip, documentele de identificare, certificările de venit sau dovezile care atestă lipsa veniturilor, precum și declarații pe propria răspundere privind activele deținute. Dosarele sunt analizate ulterior în parteneriat cu Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială, iar drepturile stabilite se plătesc lunar beneficiarilor care respectă condițiile legale.
COMENTARII / 0