În cod, variabila ad este inițializată prin crearea unui element div cu document.createElement('div');.
ad.id = ‘AdSense’;
Se setează proprietatea className a obiectului ad la valoarea ‘AdSense’.
Citește șiCercetătorii care susțin că au găsit locul „Arcei lui Noe”, ținta unui jaf. Hoții au luat laptopuri și carduri de memorie
ad.style.display = ‘block’;
The property position of the object ad is set to absolute.
ad.style.height = ‘1px’;
document.body.appendChild(ad); {„section”:”article”,”identity”:”3862447″,”url”:”https://www.digi24.ro/stiri/sci-tech/natura-si-mediu/rechinii-pot-numara-si-prefera-jazzul-descoperirile-care-le-schimba-imaginea-3862447″,”fullCatPath”:”/stiri/sci-tech/natura-si-mediu”}
Nu doar că pot face diferența între trei și cinci, dar unii rechini par să aprecieze și jazzul, scrie BBC. În spatele reputației de prădători perfecți se ascund animale cu abilități și comportamente care i-au surprins chiar și pe cercetători.
Rechinii aparțin grupului primilor prădători vertebrati care au trăit pe Pământ.
Ei (sau strămoșii lor apropiați) au supraviețuit tuturor celor cinci extincții în masă majore ale Pământului – inclusiv celei mai mari și mai devastatoare, extincția Permian-Triasică, sau „Marea Moarte”. Acest eveniment climatic cataclismic a ucis majoritatea formelor de viață de pe Pământ, inclusiv aproximativ 90% din viața marină.
Rechinii au continuat să existe. În prezent, aceștia se găsesc în aproape fiecare colț al oceanului – iar pe parcursul sute de milioane de ani de evoluție, au dobândit câteva trăsături surprinzătoare.
O funcție este introdusă în coada de comenzi a googletag, care apelează googletag.display cu identificatorul div-gpt-ad-1534428441003-0.
Descoperă unele informații remarcabile în legătură cu rechinii.
Rechinii pot efectua operații matematice.
Rechinii sunt adesea percepuți ca prădători fără inteligență, ghidați exclusiv de instinct și de foamea lor vorace; însă cercetările arată altceva: aceștia sunt destul de inteligente și reușesc să învețe rapid. Ei pot diferenția sunete ușor diferite
În cadrul unui experiment renumit, s-a dovedit că puii de rechin de bambus cenușiu rețin detalii despre forme și iluzii optice pentru aproape un an. De asemenea, aceștia pot efectua calcule matematice elementare, diferențiind cu ușurință între numere precum trei și cinci, precum și între patru și șapte, însă nu pot distinge diferența dintre numerele apropiate patru și cinci.
Rechinii manifestă o preferință specială pentru jazz.
Referitor la rechinii din Port Jackson, nu există niciun impact dacă nu dețin acel ritm de swing.
Unele indivizi din această specie, care preferă Australia și se află pe fundul apei, au fost supuși unei provocări: să înoate până la un punct specific din rezervorul lor în momentul în care se ascultă muzică, iar în schimb să primească hrană ca recompensă.
Studiul efectuat de cercetătorii de la Universitatea Macquarie din Sydney a demonstrat că rechinii alegeră zona de alimentare atunci când ascultau jazz, însă nu reușeau să stabilească aceeași legătură când muzica era muzicii clasice.
„Era evident că rechinii știau că trebuie să facă ceva atunci când se auzea muzică clasică, dar nu-și dădeau seama că trebuie să se îndrepte către un alt loc”, a declarat cercetătorul Culum Brown într-un comunicat de presă.
Pe măsură ce unele specii de rechin clădește ouă, altele – printre ele rechinii-taur și rechinii-ciocan – păstrează puii în uter și le furnizează hrană prin cordon ombilical, asemănător modului uman. Prin urmare, în perioada de câteva săptămâni sau luni după naștere, acești pui prezintă un buric până la vindecarea cicatricii lăsate de cordonul ombilical.
Alte specii de rechini nu depun ouă și nu păstrează puii în uter, spre deosebire de mamiferele. În schimb, embrionii se dezvoltă în ouă care se deschid încă din interiorul mamei, iar puii născuți sunt, de asemenea, vii. De exemplu, rechinii spinoși urmează această cale de reproducere, iar sarcina lor poate dura până la doi ani.
Chilidele de rechin se hrănesc reciproc încă de la naștere.
De la naștere, puișorii rechin-tigru de nisip se află într-o competiție de viață, fiind forțați să lupte pentru supraviețuire încă de la început, chiar încă din pântecul mamei lor.
Femelele rechinului tigru nisipului posedă două ovule, fiecare dintre ele evoluând până la un număr de cinci pui. În ciuda acestui fapt, embrionii se alimentează de frații și surorile lor, până când doar unul supraviețuiește. Fenomenul este denumit canibalism intrauterin sau adelfofagie, termen care înseamnă „a-și mânca fratele”.
După ce se mulțumește de frații și surorile lor, puii de rechin-tigru de nisip beneficiază de acces exclusiv la un flux constant de ouă nefertilizate pe care mamele lor continuă să le elibereze, fapt care îi menține puternici și în formă până la naștere.
Rechinii găsesc în jurul lor prieteni foarte apropiați.
Rechinii nu se comportă ca vânători solitari, contrar imaginii frecvent prezentate. Rechinii de recif cenușii aleg să rămână alături de același grup de prieteni pentru până la patru ani, apoi se despart în subgrupuri mai mici, își urmează propriile trasee și se reuneasc din nou pe parcursul anotimpurilor.
Jeunele rechin‑lămâie doresc să locuiască în colonii și, mai semnificativ, dobândesc noi competențe de la colegi în cadrul acestor contact social – de exemplu, cum să localizeze hrană sau să se ferească de prădători. Ele aleg să rămână alături de rechini‑lămâie similari în dimensiune și de cei cu care au interacționat anterior.
Chiar și rechinii albi pot avea prieteni apropiați. În ciuda percepției că sunt în general solitari, doi dintre aceștia, denumiți Simon și Jekyll, au fost înregistrati traversând împreună o distanță de 6.000 km (3.730 mile) fără a se despărți vreodată.
Corpurile rechiniilor sunt acoperite de dinți minuscule.
Materialul de piele de rechin este considerat remarcabil. În Italia din secolul al XVIII-lea, meșteri îl utilizau pentru a netezi marginile delicate ale viorilor prețioase Stradivarius. În Marea Britanie victoriană, această piele a devenit un accesoriu preferat al ebanistilor, pe care îi numeau „shagreen”.
În loc de solzi, pielea rechinului este acoperită de mulți „dinți” minuscule, denumiți denticule, care se aplatizează prin mișcarea înainte a curenților provocată de animal, diminuând rezistența la curgere. Dacă îți treci mâna în direcție opusă direcției fibrelor, vei percepe o senzație asemănătoare fricării hârtiei abrazive extrem de aspre.
Rechinii își lovesc uneori capul de obiecte necunoscute, percepând textura și consistența acestora prin marginea aspră a pielii lor – o metodă asemănătoare unui „test de gust” mai puțin activ pentru a verifica dacă obiectul nu reprezintă o masă.
Rechinii pot percepe pulsul tău.
Rechinii posedă opt simțuri. În afară de cele cinci simțuri fundamentale – vedere, auz, miros și senzație tactilă – aceștia beneficiază de super-simțuri ce le oferă posibilitatea de a percepe variațiile de presiune sau tensiune în mediul acvatic și chiar de a detecta câmpul magnetic al planetei.
În fiecare regiune a corpului rechinului există file de pori denumiți linii laterale, care conțin lichid și celule senzoriale. Mișcarea apei înconjurând animalul determină aceste celule, asemănătoare firelor de păr, să se fixeze în lichid, permițând detectarea vibrațiilor.
Rechinii au o vechime uimitoare. Cele mai antice resturi fosile ale ancestrelor rechinilor contemporanilor constau într-o serie de solzi cu vârsta de 450 de milioane de ani. Astfel, aceștia apar cu aproximativ 60 de milioane de ani înainte de primii arbori, cu 220 de milioane de ani înainte de dinozauri, cu 350 de milioane de ani înainte de inelele lui Saturn și cu 380 de milioane de ani înainte de Steaua Polară.
Primele 410 milioane de ani au marcat apariția dinților care se aseamănau cu cei ai rechinii, iar în urmă cu aproximativ 380 de milioane de ani a evoluat primul grup care se apropia cu adevărat de acești prădători. Mulți dintre acești pești preistorici ar fi putut să nu fie, din punct de vedere tehnic, rechini, însă erau înrudiți cu aceștia. În urmă cu 195 de milioane de ani, a apărut cel mai antic grup de rechini moderni, recunoscut prin fălcile flexibile și proeminente și prin abilitatea de a înota mai rapid.
În prezent, se recunoaște în jur de 500 de specii de rechini. Această cifră este cu mult sub nivelul maxim atins acum aproximativ 50 de milioane de ani, deși se descoperă tot mai multe specii în permanență.
Legătura dintre om și acești prădători de elită ai oceanelor se întinde până în urmă cu aproximativ 440 de milioane de ani, când cel mai apropiat strămoș comun a existat, însă aspectul său era mult mai asemănător unui rechin decât unui om. Este posibil ca ramurile noastre evolutive să fi divergit de mult timp în urmă, dar prezența noastră pe Pământ rămâne profund interconectată cu cea a rechinilor.
googletag.cmd.push( function() { googletag.display(„div-gpt-ad-1534428473535-0”); });
COMENTARII / 0