O regulă din 1975 încetinește circulația trenurilor moderne pe liniile de cale ferată modernizate cu investiții de miliarde de euro, deși restricțiile de viteză nu mai sunt justificate. În timp ce trenurile mai vechi, care nu sunt echipate cu sisteme de frânare automată, circulă fără dificultăți la viteze de 120-140 de kilometri la oră, trenurile noi abia reușesc să depășească 40 de kilometri la oră.
„Practic, o instrucţiune născută acum 50 de ani, pe infrastructură şi tehnologie din altă epocă, ajunge să frâneze trenuri pe căi ferate de miliarde de euro”
, au declarat specialiștii de la Asociaţia Pro Infrastructură, organizație care a semnalat această problemă duminică seară.
O soluție este disponibilă, însă punerea ei în practică se desfășoară cu mare dificultate.
1975 este anul în care a fost instituită o reglementare considerată învechită, după cum susține organizația, care a afirmat următoarele:
„Când vedeţi un tren nou care încetineşte aparent fără motiv «în câmp», să ştiţi că nu trenul este problema, ci o regulă arhaică din 1975 de care ceferiştii încă ţin cu dinţii”
.
Această declarație subliniază importanța depășirii acestei reguli pentru a permite o circulație feroviară mai eficientă.
România a înregistrat o situație paradoxală în ceea ce privește infrastructura feroviară, unde investiții considerabile au fost făcute pentru modernizarea liniilor de cale ferată și achiziționarea de locomotive și rame noi.
- În ciuda acestui fapt, numeroase sectoare feroviare impun viteze reduse pentru trenurile moderne,
- în timp ce locomotivele vechi pot circula fără dificultăți la 120-160 km/h.
Această absurditate a fost reliefată într-un clip video înregistrat în apropierea stației Radna, pe o rută feroviară crucială pentru țară.
„Deşi România cumpără în sfârşit locomotive şi rame noi şi investeşte miliarde de euro în magistrale capabile să ducă până la 160 km/h, apar tot mai multe locuri unde trenurile moderne sunt obligate să încetinească aparent din senin sub 40 km/h, în timp ce locomotivele vechi trec fără probleme cu 120-160 km/h. Absurditatea este perfect demonstrată în clipul video surprins în apropiere de staţia Radna, pe coloana vertebrală feroviară a ţării: o locomotivă veche trece rapid în timp ce o ramă Alstom Coradia nou-nouţă se târăşte cu viteză de bicicletă, vreo 20-30 km/h, deşi în mod normal în acea zonă ar putea merge cu 140-160 km/h”
,
au afirmat reprezentanții Asociației Pro Infrastructură pe Facebook,
publicând imagini video care demonstrează această situație.
Motivul acestei situații este atribuit unei decizii din 1975 care a fost implementată doar în România, după cum susțin experții, aceasta fiind o soluție provizorie introdusă în acea perioadă.
„din cauza unei improvizaţii ceferiste introdusă exclusiv în România în 1975”
Limitările de viteză existente sunt însoțite de dispozitive speciale, inductori galbeni montați lângă șină, care impun șoferului de locomotivă să acționeze un buton de depășire ordonată (BDO). Acest buton a fost conceput inițial pentru situații excepționale, precum
trecerea pe semnal roșu cu aprobare specială
, nefiind destinat altor scopuri. În urma unor accidente feroviare din anii ’90, standardul german PZB a impus o limită de viteză de 40 km/h pentru utilizarea acestui buton, în scopul sporirii securității în situații excepționale de acest tip. Locomotivele și ramele moderne, fabricate după 1990, sunt echipate cu PZB-90, potrivit explicațiilor oferite de specialiștii unei organizații.
În consecință, 40 km/h este viteza sub care se circulă pe anumite porțiuni de linie ferată recent modernizate, unde trenurile moderne sunt obligate să reducă viteza.
Această limitare de viteză se aplică chiar și pe liniile noi, complet rectificate.
50 de ani de la nașterea unei instrucțiuni restrictive au devenit o problemă majoră pe căile ferate modernizate cu investiții de miliarde de euro. Condițiile tehnice existente anterior au impus o regulă care încă se aplică astăzi. Trenurile echipate cu sistemul PZB-90 vor fi frânate de urgență dacă nu reduc viteza. În contrast, trenurile cu sisteme mai vechi, cum ar fi INDUSI-60, din 1960, permit o circulație fără reducerea vitezei, așa cum se observă în cazul locomotivei ATC 430-107, produsă în anii ’80. O instrucțiune din trecut limitează astfel vitezele pe infrastructura modernă. Impactul acestei situații va crește în viitor, avertizează asociația.
Regula din 1975 impune instalarea unor dispozitive în multiple locații unde viteza de deplasare scade cu mai mult de 30 km/h.
Astfel de situații au fost semnalate la Radna și Mediaș, însă lista punctelor de instalare include și Mintia, Deva, Orăștie, Sântimbru, Blaj și Sighișoara.
Toate cele mai recente achiziții feroviare – un număr de 55 de locomotive modernizate prin PNRR, 37 de rame Alstom Coradia, mai mult de 80 de rame PESA și 16 locomotive Alstom Traxx – urmează să încetinească „fără vreun motiv aparent” la toate aceste sectoare de pe infrastructură.
„Soluţia există deja: sistemul ETCS, implementat cu milioane de euro pe coridoarele europene. ETCS „ştie” toate limitările de viteză şi intervine automat doar dacă mecanicul nu le respectă, fără încetiniri absurde la 20-40 km/h. Din păcate, implementarea ETCS în România avansează extrem de greu. În ritmul actual, mai putem pierde încă 5-10 ani. Până atunci, când vedeţi un tren nou care încetineşte aparent fără motiv «în câmp», să ştiţi că nu trenul este problema. Ci o regulă arhaică din 1975 de care ceferiştii încă ţin cu dinţii”
nu este necesar, se scoate și se pune direct rewrittenul
Reprezentanții organizației au declarat următoarele:
„Soluţia există deja: sistemul ETCS, implementat cu milioane de euro pe coridoarele europene. ETCS „ştie” toate limitările de viteză şi intervine automat doar dacă mecanicul nu le respectă, fără încetiniri absurde la 20-40 km/h. Din păcate, implementarea ETCS în România avansează extrem de greu. În ritmul actual, mai putem pierde încă 5-10 ani. Până atunci, când vedeţi un tren nou care încetineşte aparent fără motiv «în câmp», să ştiţi că nu trenul este problema. Ci o regulă arhaică din 1975 de care ceferiştii încă ţin cu dinţii”
se simplifica
ETCS, un sistem deja existent, a fost implementat pe coridoarele europene cu milioane de euro.
Acest sistem este capabil să cunoască toate limitările de viteză și să intervină automat în cazul în care mecanicul nu le respectă, evitând astfel încetinirile nejustificate la 20-40 km/h.
Din nefericire, implementarea ETCS în România progresează extrem de lent.
La ritmul actual, este posibil să mai pierdem încă 5-10 ani.
Până atunci, atunci când observaţi un tren nou care încetineşte în mod aparent inexplicabil „în câmp”,
să ştiţi că problema nu o constituie trenul, ci o regulă învechită din 1975 de care angajaţii din domeniul feroviar încă sunt puternic ataşaţi,
a transmis organizaţia prin reprezentanţii săi astfel:
„Soluţia există deja: sistemul ETCS, implementat cu milioane de euro pe coridoarele europene. ETCS „ştie” toate limitările de viteză şi intervine automat doar dacă mecanicul nu le respectă, fără încetiniri absurde la 20-40 km/h. Din păcate, implementarea ETCS în România avansează extrem de greu. În ritmul actual, mai putem pierde încă 5-10 ani. Până atunci, când vedeţi un tren nou care încetineşte aparent fără motiv «în câmp», să ştiţi că nu trenul este problema. Ci o regulă arhaică din 1975 de care ceferiştii încă ţin cu dinţii”
COMENTARII / 0