Șapte greșeli pe care nu trebuie să le faci când mănânci în Italia

În fiecare an, milioane de turiști se îndreaptă spre Italia, atrași de renumita sa gastronomie. Totuși, deși preparatele italiene se găsesc la nivel global, doar puțini dintre vizitatori pot percepe complet tradiția culinară unică care reglementează mesele locale, conform BBC.

În realitate, bucătăria italiană se caracterizează prin simplitate. Condimentele sunt reduse, iar gusturile provin din ingrediente locale și de sezon. Mâncarea nu se servește în grabă și este privită ca una dintre cele mai importante bucurii ale existenței. Astfel, există un set de reguli neoficiale menite să amplifice aromele și să garanteze că fiecare masă este savurată în mod corespunzător.

Călătorii care încalcă fără să știe regulile noastre vor fi probabil priviți cu groază. Dar cei care le înțeleg vor avea o perspectivă asupra culturii culinare italiene și poate chiar un semn de aprobare.

Citește șiDarwin a murit fără să poată demonstra. După 150 de ani, știința a confirmat bănuiala despre o plantă carnivoră

Dacă îți dorești să mănânci ca un italian în următoarea ta vizită, iată șapte lucruri pe care nu ar trebui să le faci niciodată în restaurantele noastre.

1. Evită să comanzi un cappuccino după micul dejun

Probabil ați auzit că în Italia se evită consumul de cappuccino după o anumită oră, însă pare să existe confuzie privind această perioadă strictă. Este 10:00? Sau 12:00?

Iată trucul: nu cereți deloc un cappuccino la restaurant. Cappuccino se savurează la cafenea la micul dejun. Micul dejun italian este ușor, de obicei brioșă sau produse de patiserie, care se potrivesc bine cu un cappuccino cremos. Dar aceeași băutură spumoasă este considerată prea bogată pentru a fi servită cu mese mai grele și sărate, de aceea ridicăm din sprâncene când încercăm să o comandăm la prânz sau cină. Când italienii beau cafea după prima masă a zilei, aceasta va fi espresso sau macchiato.

2. Menține succesiunea preparatelor la masă

Asemenea unei simfonii, mesele din restaurantele italiene se desfășoară în mișcări crescendo: antipasto (aperitiv), primo (paste), secondo e contorni (fel de mâncare din carne sau fructe de mare și garnituri de legume de sezon), dolce (dulce), caffè e amaro (cafea și digestiv). Ordinea permite aromelor să se construiască de la cea mai ușoară la cea mai bogată, terminând cu un shot de cafeină sau alcool care stimulează digestia. Puteți sări peste feluri, dar nu puteți schimba ordinea. Contorni sunt servite pe farfurii separate. „Aduceți-le pe toate în același timp” este o cerere extrem de neregulată.

Italia nu servește salata (insalata mista) ca prima portocală. În loc, aceasta

3. Nu amesteca marea cu muntele

„Dar de ce nu pot avea parmezan pe fructele de mare dacă vreau?” În Italia, avem tendința să ne gândim la mare (fructe de mare) și monti (brânză și carne) ca la tradiții culinare distincte. Acestea s-au dezvoltat separat, iar obiceiul nostru de a le păstra ingredientele separate a continuat. Se crede că profilurile lor distincte de aromă concurează, așa că fructele de mare sunt rareori asociate cu brânzeturi maturate cu aromă puternică. Nici nu ai amesteca aromele în felurile tale de mâncare. După insalata di mare (salata de fructe de mare), folosește spaghetti alle vongole (spaghete cu scoici) și o frittura di calamari (calamari prăjiți), nu fettuccine alla bolognese și purcel de lapte.

În cardurile de restaurant, veți întâlni feluri de mâncare care includ în mod deliberat fructe de mare și brânzeturi, precum pasta con cozze e pecorino (paste cu midii și brânză pecorino). Totuși, aceste rețete sunt considerate tradiții culturale. Principiul major este de a păstra cele două universuri culinare separate, iar dacă solicitați parmezan pe spaghete alle vongole, italienii din jurul vostru se vor strâmba.

4. Evită să ceri înlocuiri

Îmi pare rău, dar în Italia, preparatele din restaurante nu pot fi personalizate. Anumite ingrediente, în mod tradițional, se potrivesc sau nu (vezi „mare și munte”). Pastele scurte sunt de obicei asociate cu sosuri mai groase, care pot fi „prinse” de crestele pastelor, în timp ce pastele lungi sau umplute sunt, în general, asociate cu sosuri mai fine. Nu ai cere niciodată ca un fel de mâncare să fie preparat cu un ingredient diferit. Acest lucru este perceput ca o subminare a felului de mâncare – și a judecății bucătarului.

Este acceptabil să menționezi alergiile și cerințele dietetice și să întrebi dacă un ingredient care poate provoca disconfort gastrointestinal (ceapă, ardei, roșii, usturoi) poate fi eliminat. Mulți bucătari vor fi încântați să creeze ceva special pentru tine. Reproiectarea unui fel de mâncare este interzisă.

5. Nu părăsi regiunea

În afara frontierei Italia, localurile oferă „mâncare italiană”. Conceptul de „Italia” a apărut doar la sfârșitul

În Italia, bucătăria se remarcă printr-o puternică dimensiune regională, iar preparatele și ingredientele locale sunt apreciate ca adevărate bijuterii. O sugestie rapidă: vizitați Napoli pentru a savura pizza în locul său de origine, apoi continuați spre sud pentru a vă delecta cu limoncello realizat din lămâi Amalfi de pe Coasta Amalfi. Pesto provine din Genova. Pentru cacio e pepe și carbonara, merită să vă îndreptați spre Roma. Florence este celebră pentru fripturile sale groase și suculente, în timp ce Veneția reprezintă epicentrul culturii aperitive, unde bacari (baruri rustice) oferă cicchetti (tapas de dimensiune mică) și ture de Aperol Spritz.

vârful aisbergului reprezintă doar începutul unei experiențe culinare încântătoare. În fiecare sat și oraș există un preparat celebru, o pâine de valoare sau un fruct apreciat. Întrebați ce face orașul faimos înainte să plasați comanda.

6. Nu te precipita

A mânca la un restaurant din Italia este un ritual social, nu o tranzacție digestivă. Datorită gamei noastre largi și languroase de feluri de mâncare, prânzul sau cina pot dura ore întregi, permițând o pauză între feluri de mâncare sau poate chiar un sorbetto al limone (sorbet de lămâie) delicios. Pauzele sunt pline de conversații animate. Râdem, dezbatem, alegem mai mult vin.

În cazul în care sosiți la cină în timpul serii italiană, când mesele sunt servite de obicei după 21:00, așteptați-vă să terminați în jurul miezului nopții.

7. Nu omite amaro

Încheierea unei mese italienești se evidențiază printr-un desert, o băutură de cafea ( espresso sau macchiato, evident ) și un amaro.

Amaro se traduce literalmente ca „amar”. De obicei, se prepară cu coajă de citrice, coji de nucă sau plante medicinale, iar gustul său este dobândit. Nu există un substitut mai eficient pentru a reveni la echilibru după o masă sănătoasă. De asemenea, amari variază mult în funcție de regiune, așa că este recomandat să întrebi despre specialitatea locală sau, și mai bine, dacă există produse casnice.