Charles Duke, astronaut american, și-a împărtășit experiența în spațiu într-un interviu acordat în exclusivitate emisiunii „Jurnalul de știință” de la Digi24. A discutat despre semnificația misiunilor de explorare lunară, despre cel mai mare motiv de îngrijorare și despre soarta unei fotografii lăsate în spațiu.
Apollo 16, cea de-a cincea expediție a NASA care a reușit aselenizarea, a avut ca obiectiv explorarea uneia dintre regiunile înalte ale Lunii. Această misiune a avut loc între 16 aprilie 1972 și 27 aprilie 1972. Charles Duke, unul dintre astronauți, a participat la această expediție. La întoarcerea pe Pământ, echipajul a adus cu sine aproximativ 100 de kilograme de probe de rocă și sol lunar.
Care este motivul pentru care deplasarea pe Lună este atât de semnificativă?
Explorarea reprezintă un factor primordial.
În cadrul misiunii Apollo, obiectivul nostru a fost să validăm tehnologia necesară pentru a ajunge pe Lună,
iar rezultatele au demonstrat că eforturile noastre de a colecta probe geologice și de a studia suprafața lunară au fost substanțiale.
Am recuperat aproximativ 300 de kilograme de roci lunare, care prezintă caracteristici unice și distincte de cele întâlnite pe Pământ.
De asemenea, am avut oportunitatea de a explora regiunile muntoase ale Lunii, care sunt deosebit de fascinante.
Atât eu, cât și John, am petrecut o perioadă de trei zile efectuând cercetări pe suprafața lunară și am fost extrem de entuziasmați,
într-atât încât nu doream să părăsim mediul lunar pentru a reveni pe Pământ, însă ni s-a transmis că este momentul să ne reîntoarcem.
Citește șiCâți bani ar cere Minodora și Nicolae Furdui Iancu pentru evenimentele private. Cei doi artiști au cântat la nunta fiicei lui Ilie Bolojan
frica nu a fost o prezență constantă, însă a existat un moment care mi-a făcut inima să bată mai repede. Acest lucru s-a întâmplat atunci când am încercat să particip la aşa-numitele „jocuri olimpice lunare”, adică activităţi sportive experimentale. În cadrul acestora, eram pe punctul de a încerca săritura înaltă, însă atunci când m-am ridicat în aer şi apoi m-am îndreptat, greutatea rucsacului meu, care era similară cu a mea, mi-a schimbat brusc echilibrul, făcându-mă să cad pe spate. Teama a fost destul de puternică pentru că, în cazul în care echipamentul meu de protecţie se deteriora, aş fi fost în mare pericol. Şi totuşi,
„inima îmi bătea cu putere, dar iată că sunt încă în viață”
.
Este adevărat că am fost cel mai junior membru al echipei care a pășit pe suprafața lunară.
Această distincție s-a datorat unei diferențe de numai patru luni față de următorul cel mai în vârstă.
Însă, după cum consider eu, diferența de vârstă nu a avut o importanță semnificativă.
O poză cu familia dvs. a rămas pe Lună. Se află încă acolo?
Da, se află încă pe suprafața lunară, însă suprafața Lunii se încălzește și atunci când fotografia a fost abandonată a început imediat să se degradeze.
Este încă acolo, dar este doar cenușă.
Obiectele lunare erau interzise a fi păstrate, însă Charles Duke a menționat că a dorit să aducă ceva pe Pământ, în afara rocilor și prafului lunar.
Nu prea era nimic de adus, în afară de roci și praf.
În timpul întoarcerii pe Pământ, fragmente de rocă pluteau în navetă și au fost colectate și păstrate într-un buzunar.
La sosirea acasă, micile fragmente au fost arătate copiilor, dar ulterior returnate.
Ce mesaj ai pentru scepticii care susțin că oamenii nu au ajuns niciodată pe Lună și nici măcar în spațiu?
Există foarte multe dovezi care confirmă acest lucru.
- Un satelit specializat, Lunar Reconnaissance Orbiter, care înconjoară constant Luna,
- a capturat imagini detaliate ale fiecărui loc de aterizare.
Aceste imagini arată în mod clar echipamentele și urmele lăsate de noi pe suprafața lunară.
Oamenii care nu cred sunt ignoranți.
Deși oamenii pot refuza să accepte faptul că am ajuns pe Lună,
nu există însă nicio dovadă care să infirme acest lucru.
Sunt dovezi clare și concrete care confirmă aterizarea noastră pe Lună.
Ce ne determină să pătrundem în spațiu?
Răspunsul se află în însăși esența ființei umane, care tinde să exploreze.
Această înclinație a apărut odată cu strămoșii noștri, care au simțit nevoia de a descopri noi teritorii, așa cum au făcut-o Magellan și Columbus, cel care a
„descoperit America”
.
COMENTARII / 0