Atlasul Universului, filmul destinat copiilor și familiei, Paul Negoescu îl regiază și a fost acceptat cu entuziasm în programul Festivalului Internațional de Film Transilvania, ediția a 25-a, după ce a participat și a câștigat premii la festivaluri internaționale. Filmul va avea debutul în România pe 19 septembrie.
Tânărul actor Matei Donciu joacă rolul principal: un puști de 10 ani pe nume Filip, erou al primei saleaventuri în afara satului în care locuiește. Pe parcursul unei zile de vară, bucuria de a-și cumpăra opereche de încălțări pentru un mult așteptat meci de fotbal este umbrită de faptul că primește, dingreșeală, doi pantofi pentru piciorul drept, așa că pornește singur în căutarea perechii potrivite.
Autorii Paul Negoescu și Mihai Mincan au scris acest lungmetraj, realizat de Radu Stancu și Ioana Lascăr și coprodus de Poli Angelova, Nikolay Todorov și Carmen Rizac. Filmul este o aventură sensibilă ce explorează curajul, prietenia și descoperirea de sine. Marin Grigore și Andreea Grămo
Citește șiRobert Pattinson: actorul selectat să devină următorul James Bond
După 40 de ani, primul film românesc destinat copiilor și familiei obține, înainte de lansarea națională, patru distincții majore: Mențiunea Specială acordată de juriul internațional la Berlinale Generation Kplus; Premiul pentru Cel mai bun lungmetraj la Festivalul Internațional de Film pentru Copii Kristiansand, Norvegia; Premiul pentru Cel mai bun film destinat copiilor și adolescenților la Festivalul Internațional Sofia, Bulgaria; Premiul Publicului la Festivalul Internațional SIFF on the Coast, Bulgaria; și, în plus, filmul este inclus în programul Cannes Écrans Juniors, prezentat în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Cannes, ediția 79.
„Nu este doar un film pentru copii”
După una dintre aceste proiecții speciale, Paul Negoescu, regizorul filmelor „Două lozuri” și „Povestea unui pierde-vară”, ne-a declaratimediat.
–Filmul va avea premiera românească pe 19 septembrie. Aveți emoții?
-Nu mai am. Mai ales când ajunge la lansare, deja filmul a fost văzut și răzvăzut în festivaluriși în multe proiecții și cam știu cum e primit. Adică n-am emoții din punctul ăsta de vedere.Am emoții să se vadă bine, să se audă bine, adică lucruri de genul ăsta, tehnice.
–Ce motiv există pentru a crea un film pentru copii de această dată?
-Este doar un pretext, nu e doar pentru copii, este pentru familie. Așa s-a nimerit: vorbeam cuRadu Stancu, producătorul filmului, de filme pe care le arătăm noi copiilor noștri, filmeleromânești, și ne-am dat seama că nu sunt prea multe. Și pornind de la chestia asta, Radu azis: „Hai să facem noi un film” și el l-a antamat pe Mihai Mincan să scrie acest scenariu. Dar,într-adevăr, nu este doar un film pentru copii. Adică, cel puțin, nu l-am tratat așa. Eu l-amtratat ca pe orice film de-al meu personal. Am investit emoțional în el foarte mult. E foartemult și despre mine. Eu nu-l consider neapărat un film pentru copii, dar el este un film șipentru copii.
–Ce motive îl fac să fie despre dumneavoastră?
-Pentru că este vorba de un copil de 10 ani care trebuie să se descurce singur. Și mi-am adusaminte foarte mult cum eram eu la 10 ani și cum făceam eu față lucrurilor, și cum făceam fațăgreutăților și singurătății. Și mi-am dat seama acum, adult fiind, că nu mi-era atât de ușor pecât țin minte. Au fost multe momente pe care atunci am trecut peste ele foarte ușor, daracum, gândindu-mă la ele, m-am emoționat mult mai tare. Și toate lucrurile astea s-audeschis odată cu acest film. În timp ce mă gândeam la filmul ăsta, am retrăit foarte multeemoții pe care atunci, copil fiind, nu le-am lăsat să iasă la suprafață. Le-am reprimat și,făcând filmul ăsta, au ieșit la suprafață.
–În cazul în care ați trebui să alegeți o scenă care să surprindă în cel mai eficient mod esența acestui film, ce opțiune ați alege?
-Mai multe, nu știu… Fiecare a fost gândită să ajute la transmiterea esenței, până la urmă. Nuștiu, din punctul meu de vedere, e un cadru mai degrabă decât o secvență, un cadru în care,imediat după ce se întâlnește Filip cu câinele, înainte să îi dea un nume, îl vedem pe el dinspate, cum se îndepărtează. Și este el mic pe o șosea largă, goală, mergând și cărândpantofi. Pare așa că merge în neant. Mie mi se pare un cadru foarte sugestiv ca moment.
COMENTARII / 0