Eminescu și Brâncuși: două exemple de universalitate românească

Potrivit spuselor lui Alin Comșa, o parte din creaţiile lui Constantin Brâncuși fiind păstrate în Franța și America, au dobândit astfel o oportunitate suplimentară de...

Potrivit spuselor lui Alin Comșa, o parte din creaţiile lui Constantin Brâncuși fiind păstrate în Franța și America, au dobândit astfel o oportunitate suplimentară de a fi admirate și înțelese de un public mai larg.

Comșa afirmă, în cadrul emisiunii podcast „Altceva! Cu adrian Artene”, că „nu ar trebui să ne supărăm” pe cei care consideră că Academia Română nu a beneficiat de donaţiile lui Brâncuși. Potrivit acestuia,

„Faptul că acele lucrări și acel atelier au rămas în Franta și la New York e o șansă, pentru că doar așa lucrările lui ajung să fie cunoscute”

Citește șiImagini rare cu fiul artistei Corina Bud. Robin a împlinit 18 ani, iar mama lui i-a transmis un mesaj emoționant. „Ești cea mai mare iubire a mea”

.

Alin Comșa face referire la o fotografie realizată de Brâncuși la sosirea în Paris, care are o valoare artistică deosebită, fiind făcută de Ziua Franței în 1904.

„De ce? Pentru că știa ce va ajunge.”

O parte din primele creații ale lui Brâncuși au fost procurate de colecționari din România.
Primul Sărut se află în prezent la Craiova.
Astfel, Brâncuși a reușit să-și continue activitatea.
La debutul carierei sale în Franța, Brâncuși a fost sprijinit financiar de colecționarii români, după cum afirmă Alin Comșa.

O paralelă interesantă este trasată de expert între doi giganți ai culturii românești, Mihai Eminescu și Constantin Brâncuși.

O paralelă interesantă a fost trasată de români, și anume aceea că Eminescu a atins o dimensiune universală fără a-și pierde esența românească, în timp ce Brâncuși a dobândit o recunoaștere mondială păstrând totodată rădăcinile românești.
Brâncuși este, fără îndoială, un român, însă creația sa aparține întregii lumi.
El constituie o excepție printre români, fiind capabil să-și impună amprenta asupra artei universale.
Potrivit lui Alin Comșa,

„Nu l-am pierdut, el este un exponat al culturii românești, dar care a devenit universal”

.

O comparație interesantă poate fi făcută între Eminescu și Brâncuși, Eminescu fiind unul care a simțit că nu toate lucrurile pot fi finalizate în mod ideal.
Amândoi au avut această percepție, potrivit căreia anumite lucruri nu pot fi duse la bun sfârșit într-un mod complet.
Această senzație comună îi leagă pe acești doi personalități românești.
Potrivit spuselor,

„au avut senzația că lucrurile nu pot fi duse la capăt într-un mod perfect”

, o remarcă ce subliniază această conexiune.

Afirmația lui Comșa subliniază că Brâncuși lucra continuu la operele sale, chiar dacă s-ar fi crezut că nu mai face nimic la un moment dat.

Nu ar fi putut fi mutat în România

, o idee susținută de Comșa, care explică astfel motivul pentru care Brâncuși nu a fost mutat în țară.
O ședință la care au participat George Călinescu, Mihail Sadoveanu și Zambaccian a condus la concluzia că arta sa este decadentă, însă Comșa consideră că această concluzie este ilogică și rezultă mai degrabă din surviețuire și neînțelegerea artei lui Brâncuși.
Potrivit lui Comșa, în acea perioadă, Brâncuși avea deja în colecția sa Cap de copil.

COMENTARII / 0