Investiție privată record din România, fără premiu după 35 de ani

În capitala României, un proiect de anvergură a fost dus la bun sfârșit de către regizorul Chris-Simion Mercurian, care a ridicat o nouă instituție de teatru privată de la temelie, fiind unica de acest fel din România de după epoca comunistă. Evenimentul de inaugurare a avut loc în luna septembrie 2025. Recent, Uniunea Teatrală din România (UNITER) a acordat multiple distincții pentru realizările din anul 2025, însă, în mod surprinzător, teatrul nou construit nu a primit nici o recunoaștere.

UNITER și teatrul nou sunt văzuți diferit de public. O poveste care ar putea atrage atenția ar fi aceea că UNITER este problematic, în timp ce teatrul nou este lăudat. Acest tip de narațiune ar putea stârni interesul pe rețelele sociale, generând conflicte și viralizându-le.

• În realitate însă, situația este mai complexă.
• O continuare care ar putea fi citită cu interes ar fi una care prezintă UNITER într-o lumină nefavorabilă și teatrul nou într-una pozitivă.

• Cea mai citită continuare ar fi: UNITER e rău, teatrul cel nou e bun. Ar fi o continuare pe placul rețelelor sociale, care ar împinge conflictul și l-ar viraliza.  
• Numai că, în viața reală, lucrurile sunt ceva mai complicate. 

Teatrul Grivița 53 a devenit o realitate în cartierul bucureștean situat pe 19 septembrie 2025, între Calea Victoriei și Gara de Nord. Acest proiect a fost posibil datorită eforturilor conjugate ale Chris-Simion Mercurian și ale soțului ei, Tiberiu Mercurian, care au stat la baza acestei inițiative.

Citește șiKarim Chaker: 'Burlacii: Foc în Paradis' – am făcut de toate

În urma unei tranzacții financiare din 2016, cei doi au devenit proprietarii terenului, achitând 200.000 de euro din fondurile proprii. Ulterior, în 2021, au obținut toate aprobările necesare. Construcția teatrului a avut loc în perioada 2023-2025. Toate avizele și lucrările de construcție au fost finalizate în timpul mandatului lui Nicușor Dan la conducerea Primăriei Capitalei.

În cadrul teatrului există două spații distincte pentru evenimente, unul cu o capacitate de 140 de locuri și celălalt cu 70 de locuri. Costurile totale pentru realizarea acestui proiect au fost de 4,5 milioane de euro, așa cum s-a discutat cu Tiberiu Mercurian.

La un număr de 1,7 milioane de euro se ridică fondurile publice alocate, care sunt, de fapt, banii contribuabililor norvegieni, întrucât Grivița 57 a obținut o finanțare nerambursabilă.

În afară de acestea, s-au înregistrat și donații generoase din partea publicului larg și, în special, a firmelor autohtonе: contribuția lor financiară se ridică la 1 milion de euro.

Evenimentul desfășurat la Gala Uniter a scos la iveală o situație deosebită. Premiile nu au fost acordate într-un anumit context. Acest Uniter are în portofoliu o realizare singulară.

La data de 25 mai 2026, într-o zi de luni, a avut loc festivitatea de premiere a realizărilor remarcabile din anul 2025, organizată de către Uniunea Teatrală din România, UNITER. Această gală a reprezentat o adevărată sărbătoare.

Numeroși actori de seamă, cunoscuți regizori, precum și autori și coregrafi de excepție au fost onorați cu premii. Teatrul Act a fost distins pentru activitatea sa neîntreruptă de peste 25 de ani, în timp ce Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova a fost premiat cu ocazia 175 de ani de la începutul activității sale în slujba culturii românești. De asemenea, Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași a fost omagiat pentru 185 de ani de activitate.

Realizarea remarcabilă a Centrului Cultural ARCUB al Municipiului București a fost onorată cu un premiu pentru trei decenii de activitate neîntreruptă și impact durabil asupra scenei culturale din București. Acest omagiu a fost adus pentru 30 de ani de contribuție semnificativă la dezvoltarea culturală a orașului.

Asociația Șerban Ionescu a primit o distincție specială pentru dezvoltarea unui centru de creație și afirmare a identității culturale în orașul 2 Mai. Această recunoaștere a fost acordată pentru eforturile depuse în construirea unui spațiu de creație și identitate culturală în localitatea respectivă.

Organizația UNITER a făcut publice anumite declarații.

Într-o posibilă continuare a acestui articol, s-ar putea desfășura o luptă acerbă. Forța dominantă ar fi reprezentată de UNITER, în timp ce noul teatru, considerat oarecum vulnerabil asemenea lui David, ar fi într-o poziție de inferioritate față de Goliat.

Într-o perspectivă și mai accentuată, UNITER reprezintă sistemul în timp ce cei doi investitori din domeniul artistic sunt considerați elemente antisistem.

În esență, o cu totul altă situație ar putea fi cea reală. Tiberiu Mercurian a postat pe Instagram, cu o notă de dezamăgire, faptul că respectiva investiție nu a fost menționată la Gala UNITER.

Contactând UNITER, am făcut o excepție de la regula tacită de a nu solicita informații înainte de a lua o decizie.

Discuțiile au avut loc cu Pamela Bojog-Pricopie, care ocupă funcția de purtător de cuvânt al Uniunii Teatrale.

Declarația a fost făcută de către Bojog-Pricopie, care a explicat că Senatul este alcătuit din 19 persoane, și anume artiști, actori, regizori și un manager cultural. Acest organism se reunește în fiecare lună februarie pentru a decide câștigătorii premiilor UNITER. Anul acesta, au fost acordate premii pentru sectorul teatral, în cadrul unor categorii distincte.

„Înțelegem supărarea de la Teatrul Grivița 57”

, a adăugat Bojog-Pricopie.

Reprezentanții echipei teatrului au susținut că nu au fost neglijați pentru o contribuție artistică, după cum au confirmat și cei de la teatru, ci pentru că nu au fost luați în considerare eforturile lor investiționale. Echipa noului teatru a explicat că motivul pentru care s-au simțit neglijați este acela că

„nu li s-a remarcat investiția”

.

UNITER a fost reprezentată într-o declarație, în care a menționat că decizia luată nu a fost motivată de rea intenție.
În legătură cu acest subiect, a fost adusă în discuție o investiție efectuată la Teatrul Grivița 53.

„Dar nu a fost nicio rea voință. Pur și simplu, așa au votat acești oameni”

,
a declarat reprezentanta UNITER.
Ea a precizat că UNITER a organizat în 2024 și 2025 două festivaluri de teatru,
în cadrul cărora au avut loc evenimente dedicate acestei investiții,
printre care și o strângere de fonduri,
toate fiind parte a eforturilor UNITER de a sprijini Teatrul Grivița 53.

Ce se impune oare în acest moment? Trebuie oare să condamnăm pe cineva „la gazetă”? Nimeni nu are voie să fie condamnat în acest mod?

În spațiul public românesc, conceptul de „investiție” rămâne o noțiune abstractă. Acest termen nu are încă un echivalent concret în percepția generală.

Un grup de 19 artiști, membri ai Senatului UNITER, care include personalități precum Victor Rebengiuc, Vlad Zamfirescu, George Mihăiță și Marcel Iureș, sunt greu de bănuiți de a fi preocupați de a face rău cuiva. În ciuda aparențelor, acești oameni de artă sunt greu de imaginat în situații de conflict fizic, mai ales la seară. Esența naturii lor artistice îi face să fie iubiți de public.

În lumea artistică, alianțele sunt rares, iar colaborările sunt efemere.

Dezbinare

este un termen care descrie în mod elegant absența unui obiectiv comun.
O schimbare bruscă i-a determinat pe Chris și Tiberiu Mercurian să se implice într-o confruntare?
Ei au însă preocupări mai presante decât să intre în conflict cu grupul din care fac parte.

În fapt, situația a fost exact așa cum a descris-o purtătoarea de cuvânt a UNITER: Propunerea a fost făcută, a fost supusă votului și nu a fost aprobată.

Nu a fost posibilă acordarea unui premiu din cauza lipsei unei categorii specifice numită „Investiții noi”, o lacună care nu se regăsește doar în cadrul regulamentului UNITER, ci și în focusul nostru. Fără o astfel de categorie, evaluarea noutății devine o sarcină imposibilă. Relevanța și lipsa de conflict ale acestei situații stau poate tocmai în această omisiune evidentă.

Întrucât reprezintă un caz singular, acest singur exemplu nu a putut fi recompensat. Motivul este acela că este singurul de acest fel.

În mod obișnuit, omagiile sunt dedicate tradiționalismului, onoarea este acordată continuității, iar recunoașterea pe viață este celebrată. Excepția o constituie situațiile postume, unde manifestările de gratitudine ating punctul culminant. Ceremonii funerare naționale de mare ținută au devenit o practică consacrată.

În societatea noastră, s-a creat o obișnuință de a nu mai aprecia începuturile promițătoare și investițiile recente. Tocmai din cauză că asemenea oportunități sunt extrem de rare și apar în orice sector.

Lexicul „peticirii” este nesfârșit. Dar ne lipsește rutina lucrului pornit de la zero. Nu avem reflexul de a valoriza așa ceva. Mai ales ceva frumos, Doamne păzește! Căci Grivița 53 e un loc cultural cu adevărat frumos, un exercițiu scandinav în apropiere de gara delabrată a orașului nostru.

Doamne păzește!

Și nu e vorba să premiezi o clădire, că UNITER nu e agenție imobiliară.

Inițiativa din nimic e reușita, nu tavanul.

Este posibil ca cei 19 artiști din Senat să nu fi avut o înțelegere clară a efortului necesar pentru a aduna fonduri, a planifica și a organiza. Poate că nu aveau de unde să știe, deoarece nimeni nu mai încercat acest lucru până acum. Nici eu nu cunosc implicațiile, probabil nici dumneavoastră nu le cunoașteți, cu excepția cazului în care ați face parte din acel milion de antreprenori pe care România îi neglijează.

În România, ultimii 35 de ani au cunoscut o singură investiție privată într-un teatru, care nu a primit nicio recunoaștere tocmai din cauză că era unica prezență.

Suntem obișnuiți să recompensăm tradiția, să onorăm continuitatea și să aplaudăm „întreaga carieră”. Excepția o constituie situațiile postume, unde manifestările de gratitudine ating punctul culminant. Am învățat să facem funerarii naționale impecabile.

Dar ne-am dezobișnuit să prețuim prospețimea, începutul și investițiile. Tocmai pentru că ele sunt atât de rare. În orice domeniu.

Morților ne atingem apogeul recunoștinței.