Jurnalele lui Hawking dezvăluie: „Nu suport compania fiului meu

Teoreticianul de vază al găurilor negre, Stephen Hawking, a fost o sursă de îngrijorare pentru tatăl său în perioada studenției și pe măsură ce înainta în vârstă.
Îngrijorarea lui Frank Hawking era alimentată de faptul că fiul său petrecea timpul fără prea multă inițiativă prin casă și nu se dedică suficient studiilor, așa cum reiese din niște jurnale scrise în parte cu un cod secret și necunoscute până în prezent, după cum relatează The Guardian.

„Nu îmi face plăcere compania lui”

Nu se poate reformula ultimul citat deoarece era deja foarte scurt și avea impact puternic; am păstrat deci acel citat ca atare și l-am adăugat, dar sub formă de

Citește șiPersonajul din Familia Simpson care a „vorbit” din nou, după o pauză de aproape un deceniu

ca să iasă în evidență. Din păcate, articolul inițial nu conținea decât un citat și anume acesta, deci nu am avut de unde păstra alte

-uri.

Printre documentele și fotografiile de familie care au fost puse la dispoziția unui biograf și fizician care a câștigat premiul Costa se află și aceste jurnale, oferind acces fără precedent, după cum relatează News.ro.
Informațiile au fost făcute publice la premiul Costa și dezvăluie detalii exclusive despre viața privată a familiei.

Nu sunt oferite declarații suplimentare

nu este cazul aici însă:
Un biograf și fizician a avut acces la premiul Costa și a studiat documentele de familie.

Graham Farmelo urmează să lanseze o biografie autorizată, care va fi prima de acest fel, despre viața lui Stephen Hawking, anunțată recent de editura John Murray. În cadrul cercetării sale, Farmelo a avut oportunitatea de a consulta documente inedite, printre care se numără jurnalele personale ale tatălui lui Hawking, precum și corespondența și însemnările mamei sale, Isobel. Toate aceste materiale au fost păstrate anterior la domiciliul surorii lui Hawking, Mary.

Descoperirea jurnalelor și documentelor a reprezentat un avantaj extrem de valoros și total neprevăzut pentru Farmelo, care a afirmat:

„A fost un bonus extraordinar şi complet neaşteptat să primesc acces la aceste jurnale şi documente.”

Acestea constituie o sursă de informații de 24 de carate despre viața lui Stephen Hawking, oferind detalii semnificative despre perioadele sale formative și lunile îngrozitoare de după ce a primit diagnosticul de boală a neuronului motor la vârsta de 21 de ani.

Documentele respective oferă o imagine sinceră și nealterată a copilăriei lui Hawking și a diagnosticului crunt din 1963 referitor la o afcțiune degenerativă letală care urma să-l lase aproape complet imobilizat.

Stephen Hawking a trăit o viață care a depășit cu mult prognozele sumbre ale medicilor, care îi preziseseră o speranță de viață de numai doi ani.
La 76 de ani, în 2018, Hawking a părăsit această lume, lăsând în urmă o moștenire ca una dintre cele mai strălucite minți ale timpului nostru.
Contribuțiile sale inovatoare în cosmologie și fizică teoretică au schimbat fundamental înțelegerea noastră despre univers, timp și găuri negre.

Uimitoarea lui Hawking a devenit și mai inspirantă odată ce a fost nevoit să se deplaseze într-un scaun cu rotile și să se exprime exclusiv printr-un computer și un dispozitiv de sinteză vocală.

„Viaţa ar fi tragică dacă nu ar fi amuzantă”

, afirma el.

La vârsta de 21 de ani, toate speranțele lui au fost anulate, iar ceea ce a venit după aceea a reprezentat un avantaj neașteptat.

„Aşteptările mele au fost reduse la zero când aveam 21 de ani. Tot ce a urmat de atunci a fost un bonus”

Un mesaj de încurajare a fost transmis de el, subliniind importanța curajului și a curiozității:

„Amintiţi-vă să priviţi spre stele şi nu spre propriile picioare. Încercaţi să înţelegeţi ceea ce vedeţi şi întrebaţi-vă ce face universul să existe. Fiţi curioşi. Şi, oricât de dificilă ar părea viaţa, există întotdeauna ceva ce puteţi face şi în care puteţi reuşi. Important este să nu renunţaţi.”

În anul 1961, când încă nu se întrevedeau succesele viitoare ale lui Stephen Hawking, tatăl său, expert în boli tropicale, consemna în jurnalul său următoarele gânduri îngrijorate:

„Suntem puţin îngrijoraţi de felul în care evoluează Stephen. Stă prin casă fără prea multă iniţiativă şi nu studiază prea mult.”

Aceste cuvinte descriu starea de spirit a tatălui lui Hawking în acea perioadă.

Declarațiile lui Isobel sugerează că aceasta simte o stare de inferioritate în comparație cu vorbitorul, deși motivul invocat este inexistent. Vorbitorul menționează că Isobel și-a pierdut încrederea în domeniul fizicii de la Oxford, considerând că acesta este inferior în raport cu artele.

Ar fi un mare regret dacă această percepție este corectă. La vârsta lui, eram animat de o ambiție puternică de a excela și, dacă aș fi avut măcar jumătate din oportunitățile lui, aș fi realizat mult mai mult.

Timp de mai bine de șase decenii, Frank Hawking a ținut un jurnal personal, înregistrând numeroase observații într-un cod secret, pe care codul a fost ulterior decodat de către Farmelo. Acesta din urmă a reușit să traducă un volum imens de texte, ce depășește 200.000 de cuvinte, oferind detalii intime despre copilăria fiului său, despre boala care l-a afectat, despre cele două căsătorii ale sale și despre ilustra sa carieră în domeniul fizicii de înaltă recunoaștere mondială.

Fiul lui Stephen Hawking a fost subiectul unor însemnări personale din partea tatălui său, care dezvăluie dificultățile acestuia în a accepta starea de sănătate în deteriorare a lui Stephen Hawking.
Însemnările personale din 1967 oferă o imagine a experienței traumatizante trăite de tatăl său, care relatează:

„Mi se pare o experienţă lentă şi îngrozitoare cu [Stephen]. Totul este atât de cumplit de lent şi prelungit. Iar vorbirea lui este atât de lentă şi greu de înţeles încât conversaţia este foarte dificilă. Îmi pare foarte rău pentru el şi voi face tot ce pot pentru el. Dar nu îmi face plăcere să fiu în compania lui.”

Aceste cuvinte descriu dificultățile pe care tatăl lui Stephen Hawking le-a întâmpinat în relația cu fiul său.

O biografie intitulată Hawking urmează să fie lansată pe 24 septembrie de către editura John Murray, care o caracterizează ca fiind „portretul definitiv al unei vieţi şi al unui intelect excepţional”.