Video&Foto Patrick Stewart a murit. Actorul faimos pentru rolul căpitanului Jean Luc Picard din „Star Trek – Generația următoare” avea 86 de ani

Miercuri, la domiciliul său din Los Angeles, a decedat actorul Patrick Stewart, în vârstă de 86 de ani. Cauzele morții au fost Alzheimer și demența...

Miercuri, la domiciliul său din Los Angeles, a decedat actorul Patrick Stewart, în vârstă de 86 de ani. Cauzele morții au fost Alzheimer și demența cu corpi Lewy, conform anunțului postat pe rețelele sociale, potrivit The New York Times.

Patrick Stewart a trăit o copilărie grea în zona minieră a Angliei, fiind recunoscut ulterior pentru prestațiile sale shakespearian. La maturitate, a schimbat brusc domeniul profesional, obținând cea mai mare notorietate prin interpretarea unui căpitan nobil al navei spațiale din emisiunea de televiziune Star Trek: The Next Generation.

Cu un ton de bariton impunătoare — a renunțat la accentul din Yorkshire încă din timpul studierii la actorie —, Patrick Stewart se prezenta la sfârșitul anilor ’40 ca o prezență elocventă, demnă de un om de stat pe scena britanică. Pentru mulți telespectatori din Statele Unite, el era o figură nouă când a debutat în 1987 în rolul căpitanului Jean-Luc Picard în „The Next Generation”, primul serial cu actori reali derivat din seria originală „Star Trek” din sfârșitul anilor 1960. Acest serial a fost difuzat și în România în anii ’90.

Citește șiImagini rare cu fiul artistei Corina Bud. Robin a împlinit 18 ani, iar mama lui i-a transmis un mesaj emoționant. „Ești cea mai mare iubire a mea”

Atât fanii vechi, cât și cei noi l-au îndrăgit pe Picard, cu chelie și părul cărunt, precum și pe membrii echipajului său din secolul al XXIV-lea, printre care se numărau un android cu pielea palidă și un simț al umorului impasibil; un cititor de gânduri intens, pe jumătate extraterestru; un klingonian aspru; și un inginer uman orb care purta o vizieră specială care îl ajuta să vadă. Pe parcursul celor șapte sezoane ale serialului, care a acumulat 18 premii Emmy și un premiu Peabody în timpul difuzării inițiale, Picard a devenit cunoscut pentru calmul său supranatural și pentru directivele sale caracteristice „Engage!” și „Make it so.” (PAtrick Stewart și-a intitulat memoriile din 2023 „Making It So”.)

Stewart a participat ulterior în patru filme din universul Star Trek: Star Trek Generations (1994), Star Trek: First Contact (1996), Star Trek: Insurrection (1998) și Star Trek: Nemesis (2002). În 2020

Nava Enterprise nu a fost nici prima, nici ultima sa casă în universul science-fiction. A apărut în versiunea cinematografică originală a lui David Lynch a filmului „Dune” (1984) în rolul instructorului de arme Gurney Halleck. Ani mai târziu, l-a interpretat pe Charles Xavier, cunoscut și sub numele de Profesorul X, în cinci filme din seria „X-Men”, jucând rolul unui telepat bogat în scaun cu rotile care îi conduce pe alți mutanți cu superputeri. Aceste filme, în unele dintre ele jucând și prietenul apropiat al lui Stewart, Ian McKellen, au inclus „X-Men” (2000), „X-Men: United” (2003) și „Logan” (2017).

Înainte să devină o figură de top în cinematografie, Patrick Stewart era deja un veteran al teatrului britanic, începând colaborarea cu Royal Shakespeare Company în 1966. La vârsta de 19 ani, el a făcut primul său pas pe scenă și a interpretat atât opere clasice, cât și moderne, alături de viitori mari nume precum Ben Kingsley, Helen Mirren și Glenda Jackson.

În 1986, a câștigat premiul pentru cel mai bun actor al London Fringe Theatre pentru rolul soțului umilit, George, din producția Young Vic a piesei lui Edward Albee „Cine se teme de Virginia Woolf?”. De asemenea, a câștigat premiile Olivier (echivalentul britanic al premiilor Tony de pe Broadway) pentru interpretarea lui Enobarbus, cel mai bun prieten al lui Marc Antoniu, în piesa lui Shakespeare „Antoniu și Cleopatra” (1979) și pentru rolul lui Claudius, alături de prințul danez interpretat de David Tennant, în „Hamlet” (2009).

Pentru majoritatea fanilor de film și televiziune, însă, el a rămas întotdeauna Picard, chiar și după filmele din seria „X-Men”. Și deși, din punct de vedere al substanței, personajul era la ani-lumină distanță de rolurile sale mai profunde de la R.S.C., Stewart a continuat să-și exprime mândria față de munca sa în rolul acelui căpitan de navă hotărât, respingând criticile colegilor din lumea teatrului care îl priveau cu suspiciune când s-a dus la Hollywood.

„Obișnuiau să mă întrebe «De ce, de ce, de ce?», de parcă aș fi coborât cumva sub nivelul meu”, a spus el într-un interviu din 2003 acordat ziarului londonez The Independent.

„Ce snobism!”, a spus el, adăugând: „Pentru un număr imens de oameni, voi fi întotdeauna Jean-Luc Picard, și asta e în regulă. Cred cu adevărat că am creat un personaj admirabil.”

A crescut într-o copilărie grea.

Patrick Stewart a luat naștere pe 13 iulie 1940, în orașul industrial Mirfield din West Yorkshire, situat pe malul unui râu. Nu i s-a atribuit un al doilea nume la naștere, însă ulterior și-a creat unul, Hewes, când s-a înscris la un sindicat care avea deja un membru numit Patrick Stewart. Tatăl său, Alfred Stewart, ocupa funcția de sergent-major de regiment în Armata Britanică, iar mama sa, Gladys (Barrowclough) Stewart, lucra ca țesătoare la o fabrică de textile. Patrick se afla în rândul celor trei frați, fiind cel mai mic dintre ei.

Familia se descurcă cu dificultate, trăind într-o căsuță sumbră fără apă caldă în circulație. Baia era amplasată în exterior, într-un sanitar comun din cărămidă dedicat cartierului, fiecare familie având un compartiment propriu. Patrick își folosea cabina de familie pentru a citi.

Mult mai târziu în viață, a scris și a vorbit despre violența domestică care îi distrusese copilăria. Tatăl său a fost nevoit să lucreze ca muncitor semicalificat după ce și-a încheiat cariera militară și a devenit ceea ce Stewart a descris ca un „alcoolic de weekend” plin de resentimente, care a agresat-o fizic pe mama sa timp de ani de zile, uneori chiar în prezența lui Patrick.

Într-un text publicat în 2009 de Stewart pentru The Guardian, el reamintea:

„Știam exact când să-mi interpun corpul mic între pumnul lui și fața ei, o abilitate pe care niciun copil n-ar trebui să fie nevoit să o învețe vreodată.”

Dinamica familiei era complicată. În ciuda abuzurilor, mama lui Patrick a rămas alături de soțul ei până la moartea acesteia, în 1977, iar pe tot parcursul vieții sale, Patrick l-a privit pe tatăl său cu un amestec de furie, frică, tristețe și regret. Într-un interviu acordat ziarului The Sydney Morning Herald în 2023, după publicarea memoriilor sale, el i-a spus unui reporter, bătând ușor cu degetul pe coperta unui exemplar: „Mi-aș fi dorit ca tatăl meu să fi putut vedea asta.”

Patrick avea 12 ani când profesorul de engleză Cecil Dormand, cu care a păstrat o prietenie pe tot parcursul vieții, i-a transmis scenarii pentru piesa „Neguțătorul din Veneția” și i-a cerut să interpreteze Shylock. Patrick a continuat să colaboreze cu trupe de teatru locale.

După ce a terminat liceul la vârsta de 15 ani, a intrat în activitatea de reporter stagiar la un ziar local, însă a renunțat la această poziție după un an; supervizorul său l-a criticat pentru că își dedica prea mult timp teatrului. Ulterior, a lucrat un an ca vânzător de mobilă pentru a strânge fonduri pentru școala de teatru, deși un consiliu local de arte i-a acordat în final o bursă completă, permițându-i să se înscrie la renumita Bristol Old Vic, care l-a acceptat în 1957, când avea 17 ani.

Doi ani mai târziu, și-a făcut debutul profesional ca actor, în rolul piratului naufragiat Tom Morgan din „Insula comorilor”, alături de Lincoln Repertory Company din Lincoln, Anglia. În alte apariții timpurii, a interpretat rolurile principale în piesa lui Shakespeare „Henric al V-lea” (1963), la Manchester Library Theater, și în piesa lui Bertolt Brecht „Viața lui Galileo” (1965), la Bristol Old Vic.

Ca membru al R.S.C., Stewart a interpretat peste o duzină de roluri, în mare parte secundare, la Stratford-upon-Avon și Londra, între 1966 și 1969. A fost Regele-Actor în „Hamlet”, Grumio în „Îmblânzirea scorpiei”, Cornwall în „Regele Lear” și Hector în „Troilus și Cressida”.

Un actor activ

La vârsta de 19 ani, Patrick Stewart era deja chel, ca urmare a alopeciei ereditare. (A purtat peruci pentru multe roluri de pe ecran și de pe scenă.) Și auzea deja frecvent predicția familiară multor tineri actori de caracter: Primii 20 de ani ai carierei tale vor fi dificili; adevărata faimă, dacă va veni vreodată, s-ar putea să dureze ceva timp. A fost o previziune care s-a confirmat în mare măsură.

Stewart a reușit să-și păstreze activitatea în industria cinematografică, implicându-se în emisiuni britanice precum „Coronation Street” și „Story Parade”. Până în anii 1970, el câștiga poziții de prim rang în filme și miniseriale produse de BBC.

L-a interpretat pe Lenin în „Fall of Eagles” (1974); pe prim-ministrul din perioada postbelică Clement Attlee în „The Gathering Storm” (1974); pe John Thornton, un proprietar de fabrică inteligent, în „North and South” (1975); pe Sejanus, șeful Gărzii Pretoriene, în „I, Claudius” (1976, difuzat în Statele Unite în cadrul emisiunii „Masterpiece Theater” în 1977); și pe Karla, șeful serviciilor secrete sovietice, în apariții scurte, fără replici, în două adaptări după operele lui John le Carré, „Tinker Tailor Soldier Spy” (1979) și „Smiley’s People” (1982).

În mare parte, era considerat necunoscut la momentul primirii ofertei pentru „Star Trek”. La cererea unui coleg, profesor universitar,

Un producător de televiziune, implicat în dezvoltarea unei noi serii „Star Trek”, a ajuns intâmplător în fața publicului și l-a convins pe Stewart să participe la o probă — deși, așa cum a scris actorul mai târziu, nu știa

„practic nimic”

despre franciză.

Surprins că a obținut rolul — creatorul „Star Trek”, Gene Roddenberry, care superviza noua serie, nu fusese inițial dispus să-l angajeze — Stewart se aștepta ca proiectul să fie un angajament pe termen scurt. Cum, își amintea el că se gândea, ar putea serialul să aibă succes cu un căpitan pacifist de vârstă mijlocie, cu un nume francez și un accent britanic?

Stewart a continuat să joace atât pe scenă, cât și în emisiuni de televiziune după ce serialul a încheiat difuzarea, având acum în spate renumele de la Hollywood. În intervalul 1995–2013, a participat la mai multe producții de pe Broadway, dintre acestea două fiind opere shakespeariene: a preluat rolul lui Prospero în „Furtuna” în 1995 și, în 2008, a interpretat protagonistul din „Macbeth”, pentru care a fost nominalizat la premiul Tony.

Mai mult, a jucat personajul unui bigam complacent în drama scrisă de Arthur Miller

În 2013, Patrick Stewart și Ian McKellen au jucat împreună în două piese din repertoriu, o combinație pe care criticul „New York Times”, Ben Brantley, a numit-o „absurd de plăcută”. Stewart a interpretat rolul lui Vladimir, personajul intelectual, în piesa lui Samuel Beckett „Așteptându-l pe Godot” și pe cel al bogatului om de litere în piesa lui Pinter „No Man’s Land”.

„A fi caraghios”

Deși rolul său de Picard, caracterizat prin o rigiditate de „piatră”, părea să se relaxeze foarte rar, Stewart nu era, de fapt, străin de comedie.

„A devenit destul de bun la a fi caraghios”

The Sydney Morning Herald a relatat că a jucat personajul regelui Richard în filmul parodic „Robin Hood: Men in Tights” de Mel Brooks, lansat în 1993, imitând Sean Connery cu un accent scoțian accentuat. El a figurat în aproximativ 120 de episoade ale serialului animat „American Dad!”, interpretând Avery Bullock, un director adjunct al CIA al cărui număr de defecte de caracter era prea mare pentru a fi enumerat.

Atunci când îi era solicitat să identifice cele mai semnificative etape ale carierei sale, Stewart răspundea frecvent — nu doar în glumă — citând aparițiile sale în „The Simpsons” din 1995 și 2013, precum și în „Sesame Street” din 1996, unde a recitat monologul „B or Not a B”.

Când a prezentat emisiunea „Saturday Night Live” în 1994, unul dintre personajele sale din sketch-uri era un cofetar specializat în prăjituri erotice, cu un fetiș pe care nici măcar clienții săi nu-l puteau suporta. Iar printre numeroasele proiecte pentru care a fost narator s-a numărat și „Ted”, comedia din 2012 a lui Seth MacFarlane despre un ursuleț de pluș cu sufletul unui student tipic dintr-o frăție.

După o carieră plină de numeroase apariții pe ecran și pe scenă, Sir Patrick Stewart – care a primit titlul de cavaler în 2010 de la regina Elisabeta a II-a – a realizat una dintre cele mai recente performanțe în The Sheep Detectives (2026). În această producție a oferit vocea lui Sir Richfield, un berbec bătrân și înțelept de rasa Boreray Blackface, care face parte dintr-o turmă de detectivi.

Patrick Stewart și Sheila Falconer, o coregrafă, s-au căsătorit în 1966, au avut doi copii și au divorțat, aproape un sfert de secol mai târziu, în 1990. Căsătoria sa cu Wendy Neuss, o producătoare americană, s-a încheiat, de asemenea, cu un divorț. Motivul fiecărui divorț, a recunoscut el în memoriile sale, a fost o aventură cu o femeie mai tânără. „Într-o viață plină ochi de bucurie și succes”, a scris el, „cele două căsătorii eșuate sunt cel mai mare regret al meu”.

În 2013, s-a căsătorit cu Sunny Ozell, o cântăreață americană cu 38 de ani mai tânără decât el, într-o ceremonie improvizată într-un restaurant mexican, după o reprezentație a piesei „No Man’s Land” din Berkeley, California. Colegul său de scenă, Ian McKellen, îmbrăcat cu o mantie pentru această ocazie, a oficiat ceremonia, având autorizație din partea Universal Life Church.

Printre persoanele care au rămas în viață după moartea lui Stewart se găsesc soția sa, Sunny Ozell, fiul său, Daniel, actor de asemenea, și fiica sa, Sophie.

Patrick Stewart considera interpretarea o pasiune, el a declarat, fiindcă simțea că trebuie să o facă. În 2011, un jurnalist al BBC l-a întrebat să explice cum este să stai pe scenă. Stewart a răspuns:

„Mă simt ca un uriaș”

În niciun moment, chiar și în ultimii ani ai vieții, nu găsea niciun motiv pentru a renunța.

„Actoria era ceea ce mă făcea fericit când aveam 13 ani”, a scris el în memoriile sale, „și așa este și acum, 70 de ani mai târziu. Mai am atât de mult de lucru. Nu am terminat cu scena. Încă vreau să încerc o altă comedie de televiziune. Încă mai am atâtea personaje în mine cărora trebuie să le dau frâu liber.”

COMENTARII / 0