Recentelor evoluții din regiunea Orientului Mijlociu li se adaugă o nouă dimensiune, și anume impactul asupra economiei mondiale, care este profund interconectată cu dinamica prețurilor petrolului și gazelor, după cum afirmă Leonardo Badea, prim-viceguvernatorul BNR, într-o opinie remisă HotNews.ro.
Evenimentele actuale nu constituie un incident singular, ci mai degrabă o continuare a unei lungi serii de crize energetice care au durat aproape cinci–șase decenii, Strâmtoarea Ormuz și acțiunile țărilor care exportă petrol fiind din nou protagoniști. În mod surprinzător, economia globală este încă la fel de susceptibilă la aceiași factori care o afectau în anii ’70, ceea ce pare dificil de înțeles.
Evenimentele traumatice din anii 1970 au lăsat o amprentă care încă se face simțită astăzi.
În decursul anilor ’70, Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) a funcționat ca o entitate care a coordonat acțiunile exportatorilor de petrol, manipulând volumul producției pentru a exercita presiuni economice și politice. Doi șocuri majore au fost provocate de limitarea intenționată a ofertei de petrol și de impunerea de embargouri, în special cele din 1973, care au coincis cu războiul de Yom Kippur, și cel din 1979, care a izbucnit pe fondul Revoluției iraniene, evenimente care au culminat cu două crize petroliere de mari proporții.
Un eveniment a dus la creșterea bruscă a prețurilor, inflație mare și o economie în stagnare, pe când cel de-al doilea a accentuat volatilitatea sectorului energetic prin diminuarea drastică a cantităților livrate. Aceste două episoade au reliefat clar gradul ridicat de dependență a Occidentului față de resursele energetice externe și au impus modificări ale strategiilor, printre care diversificarea surselor de energie, crearea unor rezerve strategice, precum și o atenție sporită acordată securității și eficienței energetice.
Procesul de scădere a inflației, cunoscut sub numele de „Dezinflația Volcker”, a avut loc atunci când strategia de politică monetară a reușit să reducă eficient inflația.
În urma evenimentelor din acel moment, Paul Volcker a preluat conducerea Fed în 1979, moment care a marcat începutul unei politici monetare foarte restrictive, caracterizată prin rate ale dobânzii considerabil mai mari. Această abordare avea drept scop să frâneze spirala inflaționistă care a fost accentuată de șocurile petroliere. Deși consecința imediată a fost o recesiune acută, rezultatul final a însemnat o reducere a inflației la un nivel controlat și o restabilire a stabilității macroeconomice.
De această dată, impactul este resimțit direct în infrastructura energetică, fiind afectate sistemele de alimentare cu energie.
În urma noilor tensiuni din regiunea Orientului Mijlociu, un nou factor de risc a apărut, conform spuselor prim-viceguvernatorului. Acesta subliniază că deteriorarea fizică a infrastructurii de producție și export reprezintă o problemă majoră. Atacurile care au avut loc și care au fost atribuite Iranului au afectat grav capacitatea de export de LNG a Qatarului, după cum afirmă Saad al-Kaabi, directorul QatarEnergy. Potrivit acestuia, aproximativ 17% din capacitatea de export de LNG a fost scoasă din funcțiune, ceea ce înseamnă 12,8 milioane de tone pe an, pentru o perioadă de trei-cinci ani, cu pierderi anuale estimate la 20 de miliarde de dolari. Au fost avariate atât instalații de lichefiere, cât și unități de transformare a gazului în combustibili lichizi, ceea ce ridică îngrijorări legate de livrările către Europa și Asia.
Între avarierea infrastructurii și presiunea exercitată de cartel, OPEC se confruntă cu provocări majore.
În fața unui posibil șoc petrolier, Leonardo Badea ridică o întrebare esențială: care va fi strategia țărilor din Orientul Mijlociu pe piața petrolului în următorii ani și ce poziție va adopta OPEC? Istoria demonstrează că modificările voluntare ale producției au putut duce la variații semnificative ale prețurilor și la repercusiuni în lanț asupra piețelor financiare și a economiei la nivel global. În prezent, având în vedere că atât capacitatea de producție, cât și rutele de transport sunt afectate, se ridică întrebarea dacă statele producătoare vor recurge din nou la politici de tip cartel, menținând prețuri ridicate pentru a transfera costurile reconstrucției infrastructurii către clienți. Într-un astfel de scenariu, puseul inflaționist generat de energie ar putea deveni mai persistent.
În prezent, Europa se confruntă cu o presiune economică accentuată în urma noului șoc petrolier, care a determinat-o să-și reevalueze strategiile energetice. România, ca parte a acestei regiuni, este obligată să-și optimizeze infrastructura pentru a face față noilor provocări. Potrivit prim-viceguvernatorului BNR, este esențial ca România să investească în infrastructura energetică pentru a-și asigura stabilitatea și securitatea energetică.
Un impact semnificativ asupra disponibilității de LNG pentru Europa nu mai constituie doar o chestiune de cost al combustibilului, ci mai degrabă un potențial șoc sistemic. În contrast cu perioada anilor ’70, astăzi gazul natural are un rol dual: este atât o matieră primă esențială pentru sectoarele industriale cu consumuri energetice mari, cât și un indicator cheie în stabilirea prețului marginal al energiei electrice. Atunci când piața gazului natural înregistrează blocaje, consecințele se reflectă rapid într-o creștere a prețurilor pe piața energiei electrice, urmată de costuri majorate pentru industrie și, în cele din urmă, de majorarea prețurilor de-a lungul întregului lanț de producție. Prim-viceguvernatorul BNR subliniază că efectele de runda a doua asupra inflației și competitivității industriale devin astfel de neevitat.
În acest context, revine în discuție o întrebare incomodă: dacă gazul devine prea scump, poate Europa să revină temporar la surse mai poluante, precum cărbunele, pentru a-și asigura securitatea energetică? Din perspectiva tranziției verzi, răspunsul pare contraintuitiv, dar istoria arată că, în momente de constrângere severă a ofertei, sistemele energetice ajung să privilegieze continuitatea aprovizionării, chiar cu prețul unor abateri temporare de la direcția optimă pe termen lung.
Este încă modelul Volcker o soluție viabilă pentru Europa? Întrebarea rămâne pertinentă în contextul actual.
În domeniul politicii economice, ideea de a aborda un nou șoc petrolier printr-o variantă europeană a strategiei „Volcker” pare logică, însă circumstanțele actuale sunt distincte, potrivit expertului. Contextul energetic s-a schimbat substanțial, cu o diversificare a surselor de energie, o reducere a intensității energetice a economiilor și o ofertă de hidrocarburi mai dispersată, nemaifiind controlată exclusiv de OPEC. Cu toate acestea, o creștere bruscă a prețului energiei ar putea duce la o inflație persistentă, mai ales dacă se combină cu un comportament de tip cartel al producătorilor. În acest scenariu, spațiul de manevră al politicii monetare europene este limitată în comparație cu cel al Fed din anii ’80, iar datoriile publice mai mari limitează flexibilitatea fiscală. O majorare agresivă a ratelor dobânzilor ar putea înrăutăți problemele economice și de sustenabilitate a datoriei, fără a soluționa eficient blocajele în alimentarea cu energie. Prin urmare, o abordare similară cu cea a lui Volcker nu ar fi potrivită; în schimb, este necesară o reacție fin calibrată, care să ia în considerare stabilitatea financiară, stadiul ciclului economic și limitele politicii fiscale.
În situația în care factorul energetic impune anumite constrângeri asupra strategiei economice, România se confruntă cu necesitatea de a-și reevalua poziția.
În prezent, Europa se îndreaptă către o perioadă în care resursele energetice vor reprezenta o limitare majoră pentru strategiile macroeconomice – o stare pe care am putea-o descrie drept „dominanță energetică”. Politica monetară și cea fiscală pot diminua parțial impactul perturbațiilor, însă nu sunt capabile să înlăture rapid limitările fizice legate de producție, transport și securitate energetică. În noua realitate economică, stabilitățile macroeconomice nu mai sunt determinate exclusiv de deciziile băncilor centrale și de gestionarea prudentă a fondurilor publice, ci și de ritmul în care se diversifică sursele de energie, de soliditatea infrastructurii și de eficacitatea energetică a economiei. Pentru România, acest lucru implică, printre altele,
continuarea investițiilor în infrastructura energetică
, consolidarea capacităților nucleare, exploatarea eficientă a resurselor din Marea Neagră și dezvoltarea proiectelor bazate pe surse regenerabile de energie, coroborate cu modernizarea rețelelor și implementarea măsurilor de eficiență energetică.
În contextul unei lumi caracterizate de incertitudine și fluctuații continue, Leonardo Badea subliniază că asigurarea unei independențe energetice consolidate și dotarea cu mecanisme eficiente pentru gestionarea promptă a perturbărilor sunt imperative pentru a naviga cu succes prin crizele care afectează, din ce în ce mai frecvent, infrastructura fundamentală a economiei globale.
Pentru o perspectivă detaliată, puteţi consulta analiza extinsă realizată de prim-viceguvernatorul BNR, Leonardo Badea.
COMENTARII / 0