Caramitru: Recuperarea banilor, puțin probabilă. „Garantat, 2 ani de recesiune”

Andrei Caramitru, un economist cunoscut, a discutat la Digi24 despre repercusiunile pe care băncile le vor întâmpina după aplicarea unor penalități și cum acest eveniment va conduce inevitabil la o perioadă de recesiune economică care se va întinde pe o perioadă de doi ani. În opinia sa, perspectivele de recuperare a fondurilor de către cetățenii români sunt incerte. Această părere vine în urma solicitării lui Nicu Ștefănuță adresată Comisiei Europene de a institui mecanisme transparente pentru compensarea persoanelor care au contractat credite cu ROBOR majorat.

Andrei Caramitru exprimă scepticismul cu privire la posibilitatea ca românii să-și recupereze banii după ce băncile vor fi sancționate de către CC.

„În primul rând, înțeleg că decizia e luată, se va da o amendă băncilor, iar băncile vor ataca în instanță cazul.”

Citește șiAlternativa pentru Disneyland Paris despre care puțini români știu. Parcul considerat „Universal Studios al Europei” investește 300.000.000 de euro în modernizări

Fostul bancher, care a lucrat în Zurich și Londra, consideră că această decizie este o nebunie absolută și că nu are încredere că va trece de instanță.

• Deci, ideile astea că cineva va recupera niște bani în instanță peste niște ani mi se pare implauzibilă.

Efectul final al acestei decizii este că se mută 700 de milioane de euro din capitalul băncilor la bugetul de stat, ceea ce duce la o scădere a capacității de creditare a sistemului bancar cu 7 miliarde de euro.
Aceasta înseamnă o scădere economică de 2% și o recesiune garantată pe următorii 2 ani.

O reacție din partea populației a devenit din ce în ce mai evidentă, potrivit lui Caramitru, și anume:

„Dacă eu greșesc, sunt sancționat. Dacă banca greșește și e sancționată, tot eu plătesc”

.
Această nemulțumire se manifestă în contextul în care oamenii simt că suportă consecințele financiare atât atunci când ei comit o greșeală, cât și atunci când băncile fac acest lucru și sunt ulterior sancționate.

Băncile sunt obligate să suporte consecințele în cazul în care au comis o greșeală.
Însă, potrivit informațiilor disponibile până în prezent, mecanismul implementat de BNR a fost unul standard,
care a funcționat prin intermediul sistemului Reuters, la fel ca în majoritatea țărilor.
Prin urmare, posibilitatea ca o bancă să nu fi respectat reglementările BNR pare absurdă.

Eu am stat în Elveția 14 ani. Știți cât erau dobânzile? Erau 1% la un credit pe 20 de ani.

Această stabilitate financiară se datorează deficitului bugetar zero înregistrat în ultimii 40 de ani.
Ei atrag capital din întreaga lume, ceea ce îi face să încaseze bani, în loc de a se împrumuta.
Economia elvețiană este una extrem de stabilă, cu politicieni care nu duc la deficite de 10% și,
drept urmare, dobânzile sunt extrem de mici.

Afirmația lui Andrei Caramitru economist ridică o problemă fundamentală: oamenii se așteaptă ca statul să acționeze și să ofere soluții fără să se gândească la consecințe. În acest context, împrumuturile statului cresc, iar statul se îndreaptă spre o situație de faliment. În același timp, ratele dobânzilor la care statul împrumută cresc considerabil.

„Noi vrem „să ni se deie”, scuzați-mă că spun cuvântul ăsta, că asta este mentalitatea, să se dea salarii, statul să facă”

.
În continuare, el subliniază că acest scenariu este absurd pentru cetățeanul obișnuit care nu are nicio vină și care se confruntă cu dificultăți în a obține credite cu rate ale dobânzilor rezonabile.

• În prezent, ratele dobânzilor sunt încă rezonabile;
• Însă, există riscul ca acestea să crească peste 10% sau chiar să nu mai existe bani disponibili;
• Un exemplu în acest sens este 2008.

În concluzie, pentru a avea acces la credite cu dobânzi mici de 1-2%, este esențial ca deficitele să fie foarte mici.

Condițiile pentru o stare de bine a populației sunt clare: statul trebuie să evite falimentul și să nu irosească fonduri pe care nu le posedă.

„Ca să avem bunăstare cum sunt în țările bogate în lumea asta trebuie 1. statul să nu dea faliment, să nu cheltuiască bani pe care nu-i are, 2. banii să se ducă nu la stat, să susțină deficite absurde și cheltuieli fără sens, ci spre sectorul privat care creează joburi și bunăstare și 3. oamenii să muncească, să fie serioși. Altceva nu există.”

În esență, resursele financiare ar trebui direcționate către sectorul privat, care este capabil să genereze locuri de muncă și bunăstare, și nu către stat, pentru a evita deficite și cheltuieli inutile.
Oamenii trebuie să aibă o abordare serioasă și responsabilă pentru a atinge aceste obiective.