Cât petrol are România și cât rezist fără țițeiul kazah

În termeni oficiali, România deține rezerve de petrol care ar acoperi aproximativ 90 de zile. Totuși, această cifră, prezentată fără a oferi explicații suplimentare, poate induce o falsă senzație de securitate, a declarat președintele Asociației Energia Inteligentă, Dumitru Chisăliță.

„România pare, pe hârtie, bine apărată în fața unei crize petroliere. Dispune de o producție internă de circa 2,7 milioane de tone de țiței pe an, are două mari rafinării funcționale, acces la Marea Neagră și stocuri de urgență care ar trebui să acopere aproximativ 90 de zile de importuri nete. Realitatea este că aproximativ trei sferturi din necesarul de țiței al României este acoperit din import, iar în ultima perioadă mai mult de 60% din aceste importuri au provenit din Kazahstan”, arată expertul într-o analiză.

Fluxul kazah a fost întrerupt începând cu data de 21 iulie 2026.

Citește șiSEC propune noi reguli pentru custodia criptomonedelor de către fondurile de investiții din SUA

Ce efect ar avea reactivarea fluxului la doar 6 luni de la prezent?

Un raport realizat de Asociația Energia Inteligentă, denumit „Stocuri strategice pentru 90 de zile nu înseamnă 90 de zile motorină la pompă”, a fost conceput ca un scenariu de stres pentru următoarele șase luni și evidențiază că vulnerabilitatea reală a României constă în motorină, nu în benzină. În cadrul analizei, se efectuează o simulare zilnică pe o perioadă de 180 de zile, în condiții extreme, deși improbabile, în care fluxul de țiței provenit din Kazahstan se întrerupe și nu se poate importa motorină sau țiței compatibil cu rafinăriile românești din alte regiuni, fără a afecta tranzitul și exporturile deja existente.

Datele europene complete privind structura rezervelor indicau că România a avut în anul 2025, aproximativ 2,038 milioane de tone de stocuri de urgență. Dintre acestea, circa 1,081 milioane de tone, adică 53%, erau reprezentate de țiței și materii prime pentru rafinării. Restul de 957.000 de tone erau produse petroliere finite și semifinite.

În această a doua categorie, se numără în jur de 511.000 de tone de motorină și produse similare gasoil, 279.000 de tone de păcură, 158.000 de tone de benzină și doar 9.000 de tone de kerosen de aviație.

În concluzie, România nu deține două milioane de tone de combustibili pregătiți pentru distribuție în benzinării, subliniază Chisăliță în raportul său. Stocul conține un amestec de țiței, motorină, benzină, păcură și alte produse, fiecare având o funcție distinctă și un interval diferit de activare.

Întreaga rezervă este fizică din punct de vedere juridic, dar nu se află integral în România. Potrivit explicațiilor publice oferite de Ministerul Energiei în martie 2026, stocurile aflate efectiv în țară ar acoperi aproximativ 45 de zile, iar alte aproximativ 45 de zile sunt constituite, prin delegare, în alte state ale Uniunii Europene. „Aceste stocuri externe nu sunt fictive. Dar nici nu sunt motorină aflată într-un depozit de lângă București”, arată analiza citată.

Trebuie să fie eliberate, nominalizate, încărcate, transportate, descărcate și distribuite. În cazul în care se află sub forma de țiței, acestea trebuie ulterior rafinate. În timpul unei crize europene simultane, navele, porturile, asigurările, căile ferate și autocisternele ar putea să devină mai prețioase decât petrolul însuși.

„90 de zile de stocuri” nu indică faptul că am putea consuma petrol în mod continuu timp de 90 de zile fără a adopta măsuri.

Se referă la un mecanism de securitate care funcționează exclusiv atunci când toate lanțurile logistice rămân active, a declarat Dumitru Chisăliță.

Produsele finite aflate deja în depozitele din România pot ajunge la consumatori, în condiții normale, în două până la șapte zile. Dacă se află în depozite portuare sau în incinta rafinăriilor, termenul poate crește la patru-zece zile.

Țițeiul aflat în România are nevoie, în mod realist, de șapte până la 15 zile pentru a fi transportat, rafinat, certificat și distribuit.

Când o rafinărie reduce sarcina sau este suspendată, intervalul poate atinge 15–25 de zile. Pentru produsele finite depozitate în străinătate, termenul realist variază de la 10–20 de zile în condiții favorabile la 20–35 de zile când piața este tensionată. În ceea ce privește țițeiul aflat peste graniță, transportul, rafinarea și distribuția pot necesita între 20 și 40 de zile, conform analizei AEI.

În principal, motorina constituie motorul economic al României: transportul greu, sectorul agricol, mașinile de construcții, distribuția alimentelor, serviciile de urgență, generatoarele și o porțiune din infrastructura critică se bazează pe ea.

Conform scenariului sever prezentat de AEI, importurile de țiței kazah vor fi întrerupte complet pentru o perioadă de șase luni, în timp ce alte surse rămân disponibile, însă nu se pot contracta rapid volume mari alternative. Rafinăriile vor continua operațiunile, dar la capacitate redusă, iar consumul nu se va adapta imediat. Astfel, paradoxul constă în faptul că România ar putea păstra în stocuri cantități considerabile de petrol, benzină și păcură, în timp ce ar întâmpina deficit fizic de motorină.

AEI prezintă un scenariu în care stocul mobilizabil de motorină se va consuma în 40 de zile. Începând cu acel moment, diferența dintre oferta și consumul de motorină trebuie să fie acoperită aproape exclusiv prin rezerva strategică, prin motorina obținută din rafinarea țițeiului disponibil sau prin reducerea fluxurilor de tranzit către alte țări și redirecționarea motorinei către România.

Lipsa nu este neapărat rezultatul consumării ultimei tone de stoc, conform Chisăliță. Aceasta poate apărea mai devreme, când fluxul zilnic de extracție din depozite, rafinării, transport și distribuție scade sub nivelul cererii zilnice.

Nord-Estul va fi una dintre regiunile cele mai vulnerabile, din cauza distanței față de rafinării și terminale, a capacităților de depozitare regionale și a congestiilor pe linia ferată. În scenariile stricte ale studiului, primele lipsuri locale ar putea apărea în aproape de începutul lunii decembrie, iar stocul operațional de motorină se va apropia de epuizare în ianuarie 2027. În același timp, Bucureștiul și infrastructurile critice vor fi, cu mare probabilitate, alimentate cu prioritate.

Acest lucru nu înseamnă că toate stațiile din România se vor goli în același timp. Crizele petrolului nu se manifestă așa. În primul rând, autocisternele întârziau livrările. Ulterior, anumite tipuri de combustibil se epuizau. Stațiile autonome rămâneau fără produse înainte ca rețelele mari să fie afectate. Transportatorii achiziționau în avans. Agricultura primă cantități reduse. În cele din urmă, autoritățile se concentrau pe prioritizarea ambulanțelor, poliției, armatei, transportului public și distribuției alimentelor.

AEI a demonstrat că, în perioada de șase luni analizată, nu

Kerosenul constituie încă o slăbiciune. Stocul disponibil este scăzut, iar asigurarea aprovizionării depinde în principal de funcționarea rafinăriilor. În situația de bază nu se previzionează o lipsă națională de combustibil de aviație, însă întreruperea unei dintre cele mari rafinării ar putea modifica rapid circumstanțele. Aeroporturile regionale, cum ar fi Iași și Timișoara, ar fi probabil afectate înainte de Aeroportului Henri Coandă, care ar primi prioritate logistică.

România nu trebuie să se întrebe doar despre milioane de tone de petrol din rezerve. Este necesar să fie la curent zilnic:

• câte zile de motorină livrabilă are în fiecare regiune;

• ce cantitate de kerosen poate ajunge la fiecare aeroport;

• ce volume sunt depozitate în străinătate și în cât timp pot fi aduse;

care indică capacitatea efectivă de transport pe mare, cale ferată și șosea;

• utilizări care vor fi diminuate și sectoare ce vor primi aprovizionare în mod prioritar.

Dacă întreruperea țițeiului kazah ar dura câteva săptămâni, sistemul ar putea absorbi șocul. Dacă ar dura șase luni, rezerva strategică nu ar mai putea fi tratată ca o poliță de asigurare lăsată într-un sertar. Ar fi necesare contractarea imediată a unor surse alternative, mobilizarea anticipată a stocurilor externe, reducerea temporară a exporturilor de produse petroliere, prioritizarea consumatorilor critici și un plan de diminuare controlată a cererii.

Mențiune obligatorie: Acesta este un scenariu analitic de stres realizat de Asociația Energia Inteligentă. Nu reprezintă o prognoză oficială și nu confirmă existența sau iminența unei penurii de carburanți. Rezultatele sunt condiționate de ipotezele privind importurile, consumul, structura și localizarea stocurilor, funcționarea rafinăriilor și capacitatea logistică.