Economia Chinei a înregistrat o expansiune rapidă și un excedent comercial considerabil pe parcursul mai multor decenii, însă, luând în considerare dolarul american ca unitate de măsură, performanța economică a țării a stagnat în urma unor factori precum scăderea nivelului general al prețurilor și diminuarea valorii monedei naționale, situație care prezintă asemănări cu perioada de stagnare prelungită din Japonia.
Economia Chinei a atins o stare de putere nemaivăzută, după cum rezultă din cifrele recente. Poziția sa dominantă pe plan mondial se reflectă în excedentul comercial record de 1,2 trilioane de dolari, realizat în urma activității intense a exportatorilor săi. În plus, China a reușit să ocupe o poziție de lider în diverse sectoare strategice, printre care se numără fabricarea de mașini electrice, panouri solare, construcții navale și roboți umanoizi.
În timp ce economia Chinei continuă să crească, ponderea produsului intern brut al acestei țări în economia mondială a atins valoarea maximă în 2021, cu o cotă de 18,5%.
În aceeași perioadă, mărimea economiei Chinei era aproximativ trei sferturi din produsul intern brut al Statelor Unite.
Citește șiBIPA intră în 3 orașe noi lângă București cu prețuri mici și angajează
Potrivit prognozelor, economia Chinei ar fi pe punctul de a depăși economia Statelor Unite. Însă, deși a cunoscut o perioadă de creștere economică, contribuția Chinei la economia mondială a înregistrat o scădere la 16,5% în anul 2025, fiind acum sub două treimi din mărimea economiei SUA, arată datele Fondului Monetar Internațional.
O provocare semnificativă îi așteaptă pe experții în economie, deoarece Beijingul înregistrează cifre de creștere economică considerabil mai mari decât cele ale altor țări dezvoltate, inclusiv SUA.
Această situație ridică semne de întrebare cu privire la perspectivele economice globale.
Un scenariu economic deflaționist asociat cu o devalorizare a monedei locale pare a fi o combinație extrem de periculoasă.
Combinația „fatală”: deflație și o monedă națională slabă
a fost semnalată ca fiind deosebit de îngrijorătoare.
O situație complexă îi dă de furcă Beijingului, caracterizată printr-un fenomen dual: pe de o parte, o deflație internă care conduce la scăderea valorii bunurilor din economie și, pe de altă parte, o monedă națională slabă, care a avut un impact negativ asupra valorii relative a economiei chineze atunci când este măsurată în dolari.
În ciuda faptului că China a devenit o putere economică dominantă în producția de bunuri, valoarea acestor bunuri în dolari a înregistrat o perioadă de stagnare.
Producția de bunuri a atins cote fără precedent, însă această creștere nu s-a reflectat într-o creștere echivalentă a valorii în dolari a produselor.
Opinia dominantă despre China ca o putere globală în plină expansiune a fost serios zdruncinată, potrivit lui Mark Williams, economist-șef pentru regiunea Asia la Capital Economics.
„A afectat puternic ideea conform căreia China ar fi puterea globală în ascensiune”
, a declarat el pentru Wall Street Journal.
Schimbarea în cauză are implicații mai largi decât cele pur economice.
În ceea ce privește China, puterea economică reprezintă atât un motiv de fiertate națională, cât și un indicator cheie al influenței sale geopolitice.
Preocuparea pentru scăderea capacității de cumpărare a Chinei la nivel internațional este o problemă majoră pentru oamenii de afaceri, deoarece investițiile lor în China au înregistrat acum randamente în dolari mai mici.
Urgenta încetinire a ritmului de creștere a generat dubii cu privire la oportunitățile oferite de cea mai mare piață de consum din lume.
Williams a afirmat că
„Toată lumea a vrut să investească în China pentru că exista această percepție că reprezintă o piață în creștere uriașă”
, însă această imagine se schimbă atunci când veniturile nu se reflectă în moneda locală.
În fapt,
„dacă ea nu crește în dolari și dolarii sunt ceea ce câștigi, dacă ești o firmă străină care încearcă să vândă în China, atunci asta subminează cu adevărat acea percepție”
.
Inditex, un gigant spaniol în domeniul comerțului cu amănuntul, care conduce în Europa ca retailer de îmbrăcăminte și include în portofoliu lanțul Zara, a înregistrat o expansiune rapidă în China în perioada 2010-2018.
În acest interval de timp, compania a inaugurat aproape 600 de magazine noi, ceea ce echivalează cu deschiderea unei noi locații în fiecare săptămână.
Transformările în strategiile de vânzare ale Inditex au dus la o scădere semnificativă a numărului de magazine în China, 80% din magazinele existente fiind închise în perioada 2018-2026.
În prezent, veniturile obținute din vânzări pe continentele americane, precum și cele din Spania, au ajuns să fie mai mari decât cele din regiunea „Asia și restul lumii”.
Se întrevede o perioadă de stagnare prelungită pentru economia Chinei, similară cu fenomenul cunoscut sub numele de „deceniile pierdute” din Japonia. China se confruntă cu posibilitatea de a traversa o perioadă de creștere economică lentă. Analiștii economici avertizează că această situație ar putea avea implicații majore pentru Beijing.
Economia Chinei se confruntă cu dificultăți care o fac similară cu Japonia, a cărei economie a atins aproape trei sferturi din cea a Statelor Unite în 1995, însă a înregistrat o scădere semnificativă de atunci, ajungând la mai puțin de 15% din valoarea economiei americane, drept urmare a unei monede lipsite de vigoare și a deflației care a diminuat puterea de cumpărare a națiunii, perioadă care a devenit cunoscută sub numele de „deceniile pierdute”.
Cu două decenii în urmă, Japonia era o forță economică dominantă la nivel global, însă astăzi nu mai posedă aceeași influență considerabilă ca în perioada anilor ‘80 și ‘90. Atunci, companiile japoneze erau foarte active pe scena internațională, achiziționând proprietăți de prestigiu precum Rockefeller Center și conducând industria auto mondială.
China se confruntă cu incertitudinea dacă va adopta aceeași evoluție economică ca și Japonia, însă o economie stagnantă în raport cu dolarul american constituie esența numeroaselor provocări actuale ale țării asiatice.
Multe întreprinderi chinezești sunt obligate să își vândă produsele în străinătate din cauza concurenței intense de pe piața locală, care conduce la reducerea prețurilor și a marjelor de profit. Acest fenomen le avantajează pe aceste companii atunci când decid să își vândă produsele în valută forte precum dolarul sau euro, datorită valorii scăzute a yuanului.
Fluxul de exporturi din China a cunoscut o creștere fulminantă, transformând radical scena comercială globală, în urma căreia producătorii din diverse țări, de la Germania la Indonezia, s-au confruntat cu dificultăți în a ține pasul cu avalanșa de produse care a inundat piețele externe, generând astfel tensiuni în relațiile comerciale internaționale.
Creșterea consumului intern a fost prezentată de China drept o soluție, care însă ar putea avea drept consecință inflația și o valoare mai mare a economiei în raport cu dolarul.
Anumiți experți financiari au observat indicatori care sugerează că proporția Chinei în economia mondială, măsurată în dolari, ar putea înregistra o creștere și în acest an, marcând astfel o schimbare semnificativă pentru economia chineză.
COMENTARII / 0