De la faliment și închisoare la un brand de top, surprinzătoare reușită

Henry John Heinz deschide caietul său și notează o frază ce pare un final:

„Mâine trebuie să plătesc 2.000 de dolari și nu am niciun cent.”

31 de ani. Însă compania sa a intrat în faliment. Creditorii îl acuză de activități frauduloase. A fost arestat două ori, potrivit presei elene.

Citește și5 Știri Imobiliare.ro Finance: Apartamentele se vând mai lent, dar construcțiile accelerează. Weekendul acesta, găsești cele mai bune oferte de credit ipotecar la Salonul Imobiliar București

În mod surprinzător, acest individ, aflat în datorii grele și cu o imagine negativă, se va transforma într-un simbol al încrederii și al celui mai renumit brand alimentar mondial.

Din grădina mamei, în vitrina Americii

Heinz nu a pornit din sufrageri. Rezidă împreună cu mama sa în Pittsburgh. Își cultivă hreanul pe o porțiune de sol oferită de tatăl său.

El macină rădăcina manual, respectând rețeta mamei sale, și realizează ceva neobișnuit pentru acea perioadă: nu ascunde produsul. Îl depozitează într-o sticlă de sticlă transparentă, în timp ce toți concurenții săi aleg recipiente maro închis pentru a acoperi materiile prime de calitate inferioară.

Fotografie de familie a lui Henry John Heinz – credit: Mercury Press & Media Ltd / Caters News / Profimedia.

În anul 1869, a înființat prima sa firmă. În colaborare cu un asociat, a ambalat hrean, varză murată, oțet și murături. Conceptul părea adecvat, însă contextul nu era propice. În 1875, afacerea s-a prăbușit.

Creditorii îl urmăresc. Îl duc în închisoare.

Dan Popa transmite newsletterul „EconoMix” în fiecare joi dimineață. Dacă îți plac finanțele personale și dorești să primești sugestii economice, poți să te abonezi aici:

Înscrie-te

Observă evoluțiile pieței și dobândește cunoștințe despre gestionarea banilor prin diagrame pertinente și sugestii utile.

Înscrie-te

Felicitări! Te-ai abonat la „EconoMix”.

Confirmă înscrierea prin e-mail.

Apăsați pe legătura din mesajul electronic pentru a primi edițiile.

În jurnalul său, Heinz descrie cum corpul său răspunde: erupții cutanate, durere și epuizare. În America secolului al XIX-lea, un eșec nu este tolerat. Totuși, Heinz nu cedează.

Câteva luni ulterioare, a înființat o nouă firmă, alături de fratele său și de un văr. În acel moment, a întreprins o acțiune care a marcat totul: și-a atribuit numele propriu companiei. HJ Heinz.

„Nu am nimic de ascuns”

Heinz nu caută să reducă costurile. Nu își

„ascunde etica în afara fabricii”

, spre deosebire de alții. În schimb, adoptă comportamentul opus.

Fabrică este strălucitoare, curată și deschisă publicului. Angajații poartă echipament alb. În incintă există vestiare, săli de masă, clinici și chiar un spațiu de manichiură – nu pentru confort, ci pentru igienă.

Principiul său de bază este clar:

„Ziua de lucru ar trebui să fie fericită.”

În toate deceniile, niciun angajat al Heinz nu a participat la o grevă.

„Catsup” se remarcă prin 57 de variante diferite ale produsului.

în anul 1876, în mod aproape neobservat, ketchupul de roșii a fost introdus pe rafturi. fără aditivi chimici care să mascheze deteriorarea. Produsul a traversat America, ajungând la Fortnum & Mason din Londra.

În perioada finală a secolului, Heinz dispunea de mai mult de 60 de produse.

Atunci când integritatea se transformă într-o mișcare politică.

În primele anii ai secolului al XX-lea, industria alimentară americană se confrunta cu un nivel ridicat de impuritate. Substanțe chimice, conservanți și coloranți erau prezente în mod abundent. Cartea Upton Sinclair, „Jungla”, a zguduit întreaga țară. Heinz a luat o decizie curajoasă: a eliminat complet conservanții din ketchup, chiar dacă acest pas a generat costuri suplimentare. În final, a realizat ceva neașteptat: a solicitat reglementări guvernamentale.

El susține cu franchețe Legea din 1906 referitoare la alimente și medicamente pure, exersează presiuni asupra lui Roosevelt și permite accesul inspectorilor în fabricile sale.

Adversarii îl detestă. El subliniază:

„Dacă nu ai nimic de ascuns, lasă lumea să vadă.”

De la faliment până la cel mai pur nume

Heinz a decedat în 1919, lăsând în urmă zeci de unități de producție, milioane de sticle fabricate anual și un nume care a devenit echivalent cu încrederea. Nu a fost pentru că nu a făcut greșeli. Ci pentru că nu a încercat niciodată să ascundă eșecul, nici produsul.