Mihnea Bâldea, directorul general al Rondocarton, afirmă că automatizarea și inteligența artificială vor transforma radical piața muncii în anii următori. În România, această evoluție pornește cu o problemă esențială de talente: lipsa unei forțe de muncă suficient de bine pregătite.
Compania Rondocarton produce ambalaje din carton ondulat. Se află printre liderii pieței din România, fiind afiliată la grupul austriac Rondo Ganahl AG, care are o vechime de 230 de ani în industria hârtiei.
Mihnea Bâldea, directorul general, a precizat că la unitatea din Cluj numărul de angajați direcți și activi a scăzut de la aproximativ 180 la sub 120, în timp ce volumul de producție a crescut cu circa 20%. În prezent, compania investește 7 milioane de euro în automatizarea fabricii de la Târgoviște. Personalul total al firmei din România este de 600 de persoane. Cifra de afaceri pentru 2025 a atins 700 de milioane de lei, conform Termene.ro.
Citește șiRomânia așteaptă verdictul S&P: riscul de junk și retrogradarea
Mihnea Bâldea s-a diplomatizat la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai din Cluj, specializarea Managementul Instituțiilor Europene. În anul al doilea de studii, a început să lucreze pentru Rondocarton. În 2019, a preluat funcția de director general al companiei. El afirmă că inițierea procesului de automatizare a avut loc cu mult timp în urmă. În prezent, consideră că se află într-un moment distinctiv.
Întreprindere specializată în amb
„Așteptarea noastră este ca salariile să crească în continuare în România”
HotNews: – Domnule Mihnea Bâldea, să pornim de la Inteligența Artificială. Pe termen lung, automatizarea va duce la salarii mai mari pentru mai puțini angajați sau doar, pur și simplu, reducerea costului muncii?Mihnea Bâldea: – Salariile nu le fixăm noi, le fixează piața. Așteptarea noastră este ca salariile să crească în continuare în România, tocmai din cauza lipsei forței de muncă. Iar pentru a putea rămâne profitabil sau sustenabil din punct de vedere al rezultatului, trebuie să creștem productivitatea muncii.
Există anumite concepte economice pe care fiecare dintre noi trebuie să le cunoască și să conștientizeze că nu putem spori veniturile sau salariile fără a crește productivitatea activității.
„Sistemul nostru de educație nu produce suficient oameni calificați”
Ce părere aveți despre cum se vor schimba locurile de muncă în industria românească, având în vedere că automatizarea va crește în următorii 10 ani? În opinia mea, economia noastră se confruntă cu o problemă de bază: structura forței de muncă. Am evoluat ca o economie bazată pe forță de muncă cu costuri reduse, în timp ce mediul calificat a rămas subdezvoltat.
Economia noastră avansează, salariile au crescut, iar nivelul de venituri se aliniează la standardele europene; totuși, nu observăm îmbunătățirea calității forței de muncă, mai exact, nu există o creștere a numărului de persoane calificate și supercalificate.
Prin urmare, eu susțin că, indiferent de toate dezbaterile din domeniul public, potențialul de creștere al economiei românești s-a epuizat din cauza forței de muncă.
De ce am ajuns în această situație? Discutați despre lipsa unei forțe de muncă suficient de calificată. -Pentru că sistemul nostru de educație nu generează oameni calificați în număr suficient.
„Nu asta înseamnă reformă în educație”
-Ar trebui companiile să investească mai mult în recalificarea angajaților?-În primul rând, cred că eu nu sunt un susținător al statului sau nu sunt un etatist, dar statul ar trebui să creeze un cadru legal în care învățământul să devină performant.
Lucrăm sub un sistem educațional bazat pe structura anilor ’60 și, de fiecare dată când modificăm un examen de capacitate sau bacalaureat, declarăm că implementăm reformă. Aceasta nu reprezintă cu adevărat o schimbare în educație.
Reformă presupune ajustarea structurii la cerințele societății contemporane, iar sistemul de educație actual nu corespunde acestor așteptări. În prezent, există o polarizare marcată: școlile de elită generează tineri remarcabili, dintre care majoritatea se îndreaptă spre Occident pentru a continua studiile, în timp ce restul sistemului educațional rămâne stagnant și lipsit de rezultate.
Noi deținem experiență în această zonă, activăm într-un cadru de sistem dual în Cluj împreună cu mai multe licee locale și observăm că numărul de copii care doresc să obțină calificare profesională este foarte redus, iar sistemul nu le oferă sprijin.
Ce transmit tinerilor în timpul practicii:
„Avem nevoie ca voi să fiți serio‑să și să învățați”
Și ce fac acei copii? Presupun că într-o clasă câți elevi sunt? 15-20?
– Între 20 și 30 de elevi. În exemplul nostru, am fost nevoiți să exercităm o presiune semnificativă atât asupra instituției de învățământ, cât și asupra studenților, pentru a asigura că practica din cadrul companiei noastre se desfășoară cu seriozitate. Nu sunteți aici pentru a primi un document, ci pentru a învăța, a demonstra că ați înțeles și a trece un examen. Dacă nu sunteți pregătiți să vă asumați această responsabilitate, cel mai bine să nu participați.
Din cauza faptului că pentru noi reprezintă o resursă consumată, timpul pe care colegii noștri îl alocă pentru a vă instrui este valoros. În plus, am instituit un post dedicat exclusiv aspectelor teoretice, cu scopul de a-i educa. Astfel, există un salariu acordat pentru această activitate și nu există jocuri în acest sens. Este necesar să fiți serioși și să vă dedicați învățării.
-De ce doresc să obțină acea hârtie?-Școlile vocaționale au în programă partea aceasta de practică pe care trebuie să o bifeze copiii ca să poată să-și dea atestatul de calificare. Mă gândesc, sau așa cum probabil se întâmplă, de multe ori se obține atestatul acela fără să ajungi să lucrezi în companie sau să faci practică serioasă sau chiar să dobândești acele calificări.
Întreprinderi industriale localizate în Cluj, Târgoviște și Sibiu.
-Ați declarat recent pentru Ziarul Financiar că renunțați la stivuitoare și treceți pe roboți la manipularea mărfurilor în cadrul companiei pe care o conduceți, Rondocarton. -Acum am să fac niște precizări pentru a înțelege un pic contextul procesului acesta. Acum noi avem trei fabrici în România. Prima, deschisă la Cluj în 1999, a doua, cea de la Târgoviște, deschisă în 2000. Și a treia fabrică, o investiție brownfield, unde am achiziționat în 2019 o altă fabrică, toate de ambalaje din carton și carton ondulat, la Sibiu.
Acest proces l-am inițiat în urmă cu 10 ani, în jurul anului 2018, la unitatea din Cluj, unde de 4 ani tot ce implică manipularea mărfii se realizează prin intermediul sistemului de transport intern automatizat.
Târgoviște – astăzi inițiem primul pas care conectează mașina principală de producție a plăcilor de carton cu mașina de prelucrare, adică secțiunea de depozit intermediar. În anii următori, vom automatiza procesul de preluare a ambalajelor finale de pe mașinile de prelucrare, ambalarea acestora și plasarea lor în depozitul de produs finit.
Deci, deja de la început, am acumulat experiență în acest proces de automatizare. A luat naștere în Cluj deoarece, așa cum este de obicei, sau așa cum știm, piața forței de muncă din Cluj prezintă un salariu mediu semnificativ mai mare decât cea din Dâmbovița, iar această alegere a reprezentat o investiție esențială pentru a menține costurile de personal sub control și pentru a spori productivitatea muncii.
În prezent, procedăm în mod natural și în Târgoviște, motivat de aceleași argumente. Am adăugat la această listă de justificări pentru automatizare: primul motiv este lipsa forței de muncă calificate pe piața românească, iar al doilea este creșterea rapidă a costurilor salariale în ultimii ani.
Întreprinderea de ambalaje. Fotografie: Facebook Rondocarton.
„Deci nu știau că la priză curge curent electric. Cam acesta e nivelul de la care pornim”
-Din experiența dumneavoastră, dintr-o clasă de elevi, de 30 de elevi, câți ar ajunge la angajare?
Vă pot oferi un exemplu. În cadrul sistemului dual, în primul an, inițiat acum 3 sau 4 ani, deoarece anul acesta se pregătesc să obțină certificatul, am avut 3 studenți. Din acești 3 stud
Există copii care, chiar dacă sunt în profil electrotehnic, se află în clasa a noua și nu au cunoștințe despre curentul electric. Prin urmare, nu erau conștienți că la priză curge curent electric. Acesta reprezintă nivelul de la care începem.
Este o situație anecdotică; deși probabil nu ne-a afectat pe noi, majoritatea colegilor știu perfect ce înseamnă curentul, însă pentru noi a fost un eveniment. Din păcate, trebuie să ne ocupăm de 3 copii și să le oferim lecții despre acest subiect, evitând să le introducem tehnologia de la început. În primul rând, trebuie să abordăm bazele: fizica, matematica și alte discipline de bază.
„Fabrica din Cluj e la același nivel de productivitate cu cele din Austria”
Ținând cont de această situație, există operațiuni în cadrul fabricii care, în prezent, sunt efectuate de personal, însă care, în decursul a 10 ani, ar putea fi complet automatizate de roboți?
Da, cu siguranță. Din această cauză, Târgoviște se află în faza inițială a proiectului. Clujul a finalizat deja proiectul și a început cu aproape 180 de persoane productive, ceea ce îl face direct.
sub 120 de angajați direcți și activi, producția fabricii a crescut aproximativ cu 20% în acei ani. Am considerat că ar fi fost posibil să obținem o creștere și mai mare.
În prezent, piața nu este de așa fel încât să poți crește în mod semnificativ, însă productivitatea muncii a crescut considerabil. În plus, fabrica din Cluj se află la același nivel de eficiență ca și unitățile din Austria, ale grupului.
„Toate revoluțiile industriale sau tehnologice nu au dus la scăderea nevoii de muncă umană, ci la creșterea ei”
-Roboții care au în spate AI vor elimina în principal munca necalificată, dar pe măsură ce tehnologia evoluează, există posibilitatea ca aceasta să înlocuiască și angajații calificați, tehnicieni sau chiar ingineri? Da, există cu siguranță. În prezent, observând progresul inteligenței artificiale în ultimii ani, este evident că există. Totuși, din perspectiva mea, aceasta reprezintă o teamă nejustificată pe care o împărtășim.
În analiza istoriei economice, se constată că toate revoluțiile industriale sau tehnologice nu au redus necesitatea forței de muncă umane, ci au crescut-o. Este corect că ocupările evoluează; de exemplu, în trecut, birourile erau echipate cu 50–60 de dactilografe, iar în anii ’60, și mai ales în anii ’90, acea funcție a dispărut din sistemul de clasificare, dar s-au generat numeroase alte poziții.
Sunt sigur că aceeași evoluție se va reflecta și în prezent. Inteligența artificială reprezintă ceea ce economiștii identifică ca fiind o forță creatoare distructivă. În faza inițială, locurile de muncă existente sunt eliminate, însă apar numeroase noi oportunități.
De exemplu, ce joburi nou s-ar crea?
Inteligența artificială reprezintă un dispozitiv, un tool. Pentru
Setarea comenzilor este realizată manual și este puțin probabil ca în viitorul previzibil să fie automatizată de către roboți.
„Ai nevoie de un om care să înțeleagă complexitatea și să se adaptează la ea”
-Credeți că se va ajunge în situația în care oamenii să nu mai lucreze efectiv în producție, ci doar să-și prevadă roboții și sistemele automatizate?-Sunt procese care se pot automatiza, la nivelul tehnologic de astăzi sunt altele care nu. De exemplu, pe liniile de producție, partea de manipulare a mărfii se automatizează, partea de operare a mașinilor și partea de setare a comenzilor se face de om și este puțin probabil ca într-un viitor previzibil să se poată face de roboți sau de o inteligență artificială.
Deoarece fiecare comandă este unică, oamenii trebuie să dețină adaptabilitate excepțională și o cunoaștere solidă a întregului proces. Materialul, hârtia cu care lucrăm, este viu și la fiecare intrare în producție prezintă parametri diferiți.
Este necesar un individ care să înțeleagă complexitatea și să se adapteze la ea. În viitorul previzibil, probabilitatea ca un robot să execute această activitate este mică.
Care funcție nu mai este necesară
„-Unde este limita automatizării? De la ce nivel se poate spune că o fabrică devine prea dependentă de tehnologie și prea vulnerabilă la o pană informatică, la un atac cibernetic sau la o defecțiune?”
Limita respectivă este mereu extinsă. În prezent, evident, există procese, rutine de lucru și operațiuni repetitive care pot fi și sunt automatizate tot mai mult.
Prin urmare, nu mai e necesar ca o persoană să-ți impună pe tot parcursul zilei să execute, timp de 8 ore, aceeași operațiune, fără să analizeze, ci doar să o realizeze mecanic.
Lucrurile acestea, sigur, se pot automatiza fără probleme. Unde este nevoie deja de decizia omului, de interpretarea lui a factorilor externi, a mediului și de adaptare, este o limită care, sigur, se împinge încet, încet, încet.
Dar nu consider că va avea loc o revoluție, ci o evoluție, în care robotul va prelua din ce în ce mai mult pe măsură ce și el evoluează.
-Poate inteligența artificială să reducă numărul de angajați din zona administrativă, nu doar pe cei din producție?-Probabil că există domenii unde se întâmplă lucrul acesta, vedem deja tot ce înseamnă, nu știu, servicii financiare sau partea de call center.
Sectorul nostru de prelucrare, momentan nu observăm această situație, iar motivul principal constă în lipsa unei standardizări adecvate a proceselor, în incompletitudinea bazelor de date și în dificultatea gestionării lor de către un operator, ceea ce sugerează că va dura încă ceva timp.
În esență, nu suntem frontiera, ci ne aflăm într-o poziție intermediară, în sectorul industriilor clasice, oarecum plictisitoare, și nu ocupăm poziția de vârf în tehnologie din acest punct de vedere.
Directorul: Este necesară o bază solidă în științe, împreună cu gândirea critică și abilități de comunicare.
-Vorbeați despre slaba calificare. Ce competențe ar trebui să aibă un tânăr care intră astăzi într-o fabrică dacă peste 10 ani vrea să fie mai relevant profesional?-În primul rând, trebuie să aibă dorința de a învăța, de a se perfecționa continuu și gândirea critică. Lucruri pe care sistemul nostru de învățământ nu le încurajează, dar chiar le descurajează.
După aceea, restul, cu siguranță, este indispensabil ca acum să deții un bagaj fundamental de cunoștințe. Trebuie să ai un nivel basic sau mediu de înțelegere a matematicii, fizicii și a științelor exacte, precum și abilități de comunicare.
Observăm că tinerii sunt extrem de inteligenți. Totuși, nu detectăm un interes real pentru dezvoltarea personală și pentru dobândirea de noi skill-uri, iar gândirea critică este insuficientă. În esență, aceștia doresc să primească răspunsuri instantanee și nu posedă răbdarea de a căuta informațiile.
-La ce ar folosi gândirea critică mai dezvoltată pentru a lucra într-o fabrică? -Exact ce spuneam, toate muncile repetitive vor fi făcute în viitor de roboți, ceea ce vor face oamenii, vor trebui să ia decizii pentru roboți, pentru că se interpreteze mediul și să ia deciziile corecte, astfel încât roboții aceia să producă maxim cât se poate de eficient task-urile pe care le au.
Pentru a atinge acest scop, este vital să deții gândire critică, să înțelegi mediul înconjurător, să evaluezi situațiile cu precizie și să iei deciziile bune în timp real.
Statul nu poate doar a consuma resurse, ci trebuie să asigure condițiile pentru ca acestea să se dezvolte
-Ce credeți că ar fi util să facă statul? – În primul rând, statul ar trebui să-și modifice funcția și să abandoneze modelul în care se așteaptă ca economia să genereze resurse pe care statele să le consume ulterior.
Este necesar să reflectăm asupra acțiunilor pe care le avem, să stabilim cum să organizăm instituțiile existente pentru a contribui la creșterea economică. Această inițiativă nu se realizează în prezent.
În domeniul educațional se observă o situație similară. În prezent, elevul nu ocupă poziția centrală a atenției, deși, în mod declarativ, se afirmă că acesta ar trebui să fie prioritatea principală. În realitate, nu se materializează această abordare, iar necesitatea de a plasa elevul în prim-plan rămâne neîndeplinită.
Din acest punct plecăm, există numeroase instituții de învățământ în care ratele de absolvire sunt inacceptabile. În loc să abordăm situația, continuăm să încercăm să o dissimulăm și ne bazăm pe un sistem care nu răspunde cerințelor realității profesionale.
În prezent, nivelul nostru în matematică și fizică se situează la un nivel foarte ridicat, nu știu, comparativ cu 1-2-3% dintre copii de elită, însă fundamentul nu include cunoașterea funcțiilor de bază ale matematicii, care ar fi mult mai utile în viața de zi cu zi.
În același fel, fie că ne referim la fizică, fie la limba română în toate domeniile.
Necesitatea concentrării în sistemul educațional român
În loc să simplificăm și să ne asigurăm că fundamentul este extrem de solid și copiii pleacă din școală cu un bagaj mai mic de cunoștințe, dar extrem de solid și pe care îl stăpânesc cu adevărat, noi ce facem? Noi punem accentul pe un volum care ne duce fie la o epuizare, fie ca doar foarte puțin să poată să țină pasul cu sistemul acesta.
Prin urmare, până când nu simplificăm și nu ne concentrăm în mod semnificativ asupra modului în care ar trebui să se formeze profilul tipic al unui copil care ieșește din sistemul școlar românesc, nu vor avea loc nicio schimbare.
Astfel, afirm că transformările din prezent în cadrul nostru sunt lipsite de substanță, constituind doar schimbări superficiale. Această perspectivă se bazează pe convingerea că statul nu are doar datoria de a consuma resursele societății, ci și de a le crea.
COMENTARII / 0