Europa: Care sunt țările cu cele mai mari și cele mai mici prețuri de consum

În Europa, costurile de consum prezintă variații considerabile, de la țările cu cele mai mici prețuri la cele mai scumpe, precum și diferențe majore între regiuni. Conform datelor recente publicate de Eurostat, există discrepanțe semnificative în ceea ce privește costul vieții de zi cu zi în diferite țări europene. Un coș de cumpărături standard poate avea prețuri diferite de aproape patru ori, în funcție de locație.

Nu numai prețurile în sine sunt importante, ci și modul în care acestea reflectă costul real al vieții.

• Prezentarea Euronews oferă o imagine de ansamblu asupra costurilor și a modului în care pot fi comparate în mod echitabil.

Analiza Eurostat acoperă o arie geografică extinsă, de la Islanda până în Macedonia de Nord.

Citește șiAudi construiește o fabrică de 4 miliarde de dolari în SUA, în timp ce Volkswagen pregătește concedieri masive în Germania. Cum explică Audi decizia

Răspunsul la această întrebare îl oferă Indicii nivelului prețurilor publicați de Eurostat, care au efectuat o comparație între costurile bunurilor și serviciilor de consum în fiecare țară și media la nivelul Uniunii Europene.

Luând în considerare un anumit set de produse și servicii, care are o valoare medie de 100 de euro în Uniunea Europeană, se pune întrebarea: Care este prețul acestui set în diverse țări europene?

Metodologia de calcul a Eurostat stă la baza determinării prețurilor de consum în Europa.

Statisticile Eurostat privind prețurile de consum sunt construite pe baza 2.000+ de bunuri și servicii, pentru care sunt înregistrate anual prețurile medii la nivel național, asigurând astfel o comparație reprezentativă între diferitele țări.

Metodele de calculare a prețurilor de consum sunt două la număr. Una se axează exclusiv pe costurile suportate direct de gospodării, pe când cealaltă ia în calcul suplimentar și cheltuielile pentru servicii oferite prin finanțare publică, de exemplu, îngrijirea medicală și învățământul.

Pentru o analiză detaliată, articolul de față se bazează pe un indicator mai complet, denumit „Consum individual efectiv” (AIC), care, potrivit Eurostat, oferă o imagine mai fidelă pentru comparațiile la nivel internațional. În plus, graficul prezentat include și indicatorul cheltuielilor gospodăriilor (HFCE).

Nivelul de referință al prețurilor este considerat a fi 100, valoare care reprezintă media la nivelul

• UE

. În cazul în care indicele depășește 100, rezultă că respectiva țară are un nivel ridicat al costurilor, pe când un indice sub această valoare indică o țară cu prețuri mai mici.

Trebuie remarcat că aceste date privind prețurile nu au fost corelate cu veniturile populației, fapt care conduce la concluzia că statutul de țară scumpă nu reflectă neapărat nivelul de accesibilitate pentru cetățenii săi.
În acest context, cifrele prezentate anterior au o valoare comparativă limitată, deoarece nu țin cont de diferențele de venit pe care le pot înregistra locuitorii diferitelor țări.
Așadar, o țară cu prețuri ridicate nu este în mod automat mai puțin accesibilă pentru populația sa, datorită nivelului de venituri care poate fi, de asemenea, mai ridicat.

În consecință, care sunt națiunile cu costuri de viață cele mai ridicate și, respectiv, cele mai mici?

În interiorul Uniunii Europene, se remarcă o discrepanță semnificativă, Luxemburgul fiind țara cu cel mai ridicat nivel de prețuri, pe când România are cele mai mici prețuri de consum.
Nivelul prețurilor de consum în Luxemburg este de 2,5 ori mai ridicat în comparație cu cel din România.

Țările candidate la aderarea la UE și statele membre ale AELS fiind luate în considerare, Islanda are cel mai ridicat nivel de prețuri, pe când Macedonia de Nord înregistrează cel mai scăzut nivel, raportul dintre acestea fiind de 3,7 ori.

În general, regiunile Europei de Vest și de Nord sunt caracterizate prin costuri mai mari, pe când Europa Centrală și de Est se mențin la un nivel mai accesibil.

O perspectivă completă este oferită de prețuri și venituri.

Islanda înregistrează un nivel de prețuri cu 83,7% mai ridicat decât media Uniunii Europene, în timp ce Elveția prezintă o creștere de 81%.

În evaluarea nivelului de trai, profesorul Robert Inklaar de la Universitatea din Groningen a oferit o perspectivă esențială pentru Euronews Business, afirmând:

„Cifrele trebuie întotdeauna interpretate împreună cu veniturile. Ceea ce contează pentru nivelul de trai nu este dacă prețurile sunt ridicate, ci ce se poate cumpăra cu un salariu local — puterea de cumpărare, nu doar prețul afișat”

. Această declarație subliniază importanța analizei puterii de cumpărare în raport cu prețurile și veniturile.

Într-o analiză a prețurilor de consum, se observă că Elveția are o imagine de țară scumpă, însă salariile elvețiene sunt destul de mari pentru a oferi o putere de cumpărare printre cele mai mari din Europa. În situația în care același nivel al prețurilor este corelat cu un salariu considerabil mai mic, percepția asupra costurilor de viață devine complet diferită.

Țările europene cu cele mai mari prețuri de consum sunt Danemarca, cu un indice de 40,2 %, Irlanda, cu 39,6 %, și Norvegia, cu 38,4 %. Acestea sunt cu aproximativ 40 % mai scumpe decât media Uniunii Europene. Aceste țări se situează astfel printre cele mai costisitoare de pe continent.

Țările nordice se situează pe următoarele poziții, însă cu valori sensibil mai reduse.
Suedia și Finlanda înregistrează prețuri cu 28,4% și 26,1% mai mari decât media Uniunii Europene.

În cazul Țărilor de Jos, costurile suportate de un consumator pentru un anumit set de produse și servicii se ridică la 120,4 €, în timp ce în Austria această valoare ajunge la 119 €, iar în Belgia la 118,1 €.
Aceste prețuri sunt aferente unui coș de bunuri și servicii care are un cost mediu de 100 € în cadrul Uniunii Europene.

În ierarhia sistemelor economice europene, pozițiile de top sunt ocupate de anumite țări, însă articolul nostru se axează pe prețurile de consum și modul în care acestea variază în Europa.

În rândul celor mai mari patru economii ale Uniunii Europene, Germania înregistrează cele mai mari prețuri de consum, acestea fiind cu 9,1% superioare mediei UE. Pe de altă parte, Spania prezintă prețuri cu 8,9% mai mici decât media comunitară. Diferența de preț dintre cele două țări este de 18 euro, ceea ce înseamnă că pentru același coș de produse, o persoană ar fi nevoită să plătească cu această sumă mai mult în Germania decât în Spania.

Franța înregistrează o valoare de 106,4, poziționându-se ușor deasupra valorii medii la nivelul Uniunii Europene, în timp ce Italia se află ușor sub această medie, cu o valoare de 98.

În partea opusă a spectrului, prețurile sunt considerabil mai mici în regiunea sud-est europeană în general.

În cazul Macedoniei de Nord, 49,7 euro ar fi echivalentul a 100 de euro în media UE, reprezentând mai puțin de jumătate din această valoare.

Țările cu cele mai mici prețuri de consum sunt Turcia, unde costul este de 52,2 euro, Bosnia cu 55,7 euro, România cu 58,9 euro și Bulgaria cu 60 euro. Față de media UE, aceste țări înregistrează o diferență de preț de cel puțin 40% mai mică.

Țările care au înregistrat prețuri cu cel puțin 25% mai mici decât media UE sunt Muntenegru (61), Serbia (62,5), Albania (65,7), Polonia (71,1) și Ungaria (71,6). Acestea figurează printre statele cu costuri mai mici.

Țările aflate sub media de prețuri a Uniunii Europene includ Croația cu un indice de 76,3, urmate îndeaproape de Slovacia și Lituania, ambele cu 81,4. De asemenea, Cehia înregistrează un indice de 82, în timp ce Grecia și Portugalia au indici de 84 și respectiv 85,3.

Care sunt factorii care influențează variațiile nivelurilor prețurilor? De ce există diferențe? Această întrebare rămâne fără răspuns direct.

Dezvăluind factorii care influențează variațiile de prețuri în Europa, Robert Inklaar a explicat pentru Euronews Business că diferențele salariale reprezintă cauza principală a acestor discrepanțe.

„Principalul motiv pentru care prețurile diferă în Europa este faptul că salariile diferă, iar acestea sunt legate de productivitate”

Costurile vieții sunt direct influențate de productivitatea muncii și de salariile aferente, care la rândul lor afectează prețurile bunurilor și serviciilor locale.
În mod inevitabil, acest fenomen se reflectă în costurile activităților zilnice, precum masa la restaurant, o tunsoare sau o vizită la dentist.

„Acolo unde lucrătorii sunt mai productivi, câștigă mai mult, iar aceste salarii mai mari se reflectă direct în prețul tuturor bunurilor și serviciilor care trebuie produse și consumate la nivel local — o masă la restaurant, o tunsoare, o vizită la dentist, chiria, îngrijirea copiilor. Niciunul dintre acestea nu poate fi importat, așa că prețul lor urmează pur și simplu costurile locale ale forței de muncă.”

În esență, toate aceste cheltuieli nu pot fi importate și, prin urmare, costurile lor sunt direct legate de costurile locale ale forței de muncă.

Experts consideră că o eroare de judecată ar fi să se presupună că fenomenul menționat anterior este relevant exclusiv pentru sectorul serviciilor.
Inklaar remarcă faptul că până și produsele care par a fi complet comercializabile — precum produsele alimentare de pe rafturile magazinelor sau articolele vestimentare — posedă o substanțială dimensiune locală: punctul de vânzare, forța de muncă, costurile de transport și cheltuielile cu spațiile comerciale.

—

Prin urmare, costurile forței de muncă locale sunt integrate și în valorile produselor, însă numai într-o măsură mai redusă comparativ cu sectorul serviciilor.

Există și alte aspecte care trebuie luate în considerare, salariile fiind doar unul dintre ele.

Costurile variază din cauza unor factori precum distanța, distribuția, reglementările și configurația graniței, ceea ce face ca produsele similare să aibă prețuri diferite în diverse locații. În plus, diferențele de TVA și alte taxe pe consum exercită o presiune suplimentară asupra prețurilor.

Analiza completă a nivelului prețurilor se realizează prin corelarea acestora cu venitul disponibil sau cu salariile, luând în considerare puterea de cumpărare și diferențele de curs valutar și de impozitare, a declarat el.

„O comparație mai completă, prin urmare, corelează nivelul prețurilor cu salariile sau cu venitul (disponibil), ideal în termeni de putere de cumpărare, ținând cont în același timp de diferențele de curs valutar și de impozitare”,

a adăugat el.

Potrivit Rainer Maurer, fost profesor la Universitatea din Pforzheim, se observă o legătură directă între costurile vieții și PIB-ul pe cap de locuitor în țările participante la Uniunea Monetară Europeană.

– nu apare nici o declarație

NU, aici e doar 1 paragraf deci

Există o corelație pozitivă evidentă între prețurile de consum și valoarea PIB-ului pe cap de locuitor în statele membre ale Uniunii Monetare Europene, după cum afirmă Rainer Maurer, profesor emerit la Universitatea din Pforzheim.

Țările europene cu cel mai ridicat nivel de prețuri coincid, în general, cu cele mai dezvoltate economii. Prețurile crescute sunt adesea asociate cu venituri superioare, ceea ce i-a determinat pe experții în economie să afirme că evaluarea nivelurilor prețurilor trebuie să fie corelată cu capacitatea de achiziție.