Expertă moldovancă: 17 metale rare, miză extraordinară în Europa

Dimensiunile laptopului de pe biroul nostru ar trebui să fie cu aproximativ jumătate mai mari și greutatea sa ar trebui să fie dublată în cazul în care nu am avea la dispoziție pământuri rare. O caracteristică esențială a acestor resurse o constituie proprietățile magnetice, care reprezintă o condiție prealabilă pentru dezvoltarea dispozitivelor electronice miniaturizate actuale. Mihaela Gaglioti-Verlan, o expertă specializată în analiza pământurilor rare, discută într-un interviu acordat publicului HotNews despre importanța deosebit de mare a acestor elemente. Este evident că aceste resurse joacă un rol crucial.

Mihaela Gaglioti-Verlan, originară din Republica Moldova, acum stabilită în Italia, a aprofundat cunoștințele despre pământurile rare și, mai semnificativ, modul în care aceste resurse strategice sunt manipulate ca instrumente geopolitice de către puterile mondiale.

Mihaela Gaglioti-Verlan a acordat un interviu pentru publicul HotNews în care vorbește despre această temă care ne afectează viața într-o măsură foarte mare deși, poate, nu realizăm acest lucru.

Citește șiToate magazinele Metro au fost confiscate de stat în Rusia, după ce Putin a semnat decretul: „Administrare temporară”

După ce și-a aprofundat cunoștințele la Universitatea din Bologna, a continuat să studieze în Africa de Sud, la Universitatea din Johannesburg. Ulterior, în martie 2026, a finalizat un doctorat la Copenhagen Business School, după ce a petrecut aproape doi ani studiind în China. Doctoratul i-a fost acordat pentru cercetările legate de politica industrială a Chinei în domeniul pământurilor rare.

Într-un interviu acordat publicului HotNews, Mihaela Gaglioti-Verlan discută pe larg despre un subiect care are un impact semnificativ asupra vieții noastre, chiar dacă nu suntem complet conștienți de acest lucru.

Prezența metalelor rare în dispozitivele noastre de zi cu zi este mai semnificativă decât am putea crede.
Un gram din aceste materiale se află în interiorul unui smartphone.
În ceea ce privește mașinile convenționale, acestea necesită aproximativ jumătate de kilogram de pământuri rare pentru a funcționa.
Însă, mașinile hibride au nevoie de o cantitate variabilă, cuprinsă între 1 și 4,5 kilograme.
De asemenea, se face distincția între „minerale critice” și „pământuri rare”, diferență care este explicată de către o specialistă într-un interviu.

• Un dispozitiv mobil conține o cantitate de un gram de pământuri rare.
• O mașină convențională necesită aproximativ jumătate de kilogram de pământuri rare.
• O mașină hibrid necesită între 1 și 4,5 kilograme de pământuri rare.
• Există o distincție între „minerale critice” și „pământuri rare”, care este explicată de o specialistă.

Mihaela Gaglioti-Verlan subliniază că prima criză a pământurilor rare a izbucnit în 2010, pe fondul tensiunilor dintre China și Japonia, când China a decis să întrerupă livrările de pământuri rare către Japonia.

„Toată lumea a realizat atunci cât de dependenți erau toți de China. Dar apoi lucrurile au revenit la normal și lumea a cam uitat de problemă. Cred că este vorba, de fapt, despre inacțiune politică, de amânare și de așteptarea ca altcineva să rezolve problemele viitorului”

, afirmă ea.

Există un număr de 17 elemente considerate pământuri rare. Acestea sunt extrem de importante și sunt denumite astfel datorită proprietăților lor unice.

„Sunt 17”

a declarat expertul, referitor la numărul acestor elemente. În prezent, cererea pentru aceste metale crește rapid, ceea ce le face extrem de valoroase.

Începutul poveștii dvs. cu mineralele critice are legătură cu China și motivul pentru care ați ales această direcție de studiu este destul de interesant. Mihaela Gaglioti-Verlan a explicat că a fost captivat de politica industrială din China încă de la început. Pregătirea ei academică a început în Italia, la Universitatea din Bologna, unde a studiat atât la nivel de licență, cât și de masterat. Ulterior, a aprofundat această temă prin programe de schimb pentru studenți, atât în Taiwan, cât și în China continentală.

În cadrul studiilor mele de masterat, am ales ca subiect al tezei pământurile rare, un subiect care mi-a captat atenția în anul 2021, perioadă în care nu prea atrăgea interesul oamenilor. Pe atunci, am considerat că acest subiect are o importanță deosebită și am hotărât să aprofundez geopolitica pământurilor rare în lucrarea mea de masterat.

Ulterior, am realizat că aveam oportunitatea de a explora acest subiect în detaliu și am decis să aplic pentru un post de doctorand la Copenhagen Business School. Acolo, mi-am prezentat teza în luna martie, într-un cadru academic care a stat la baza unui doctorat în cotutelă cu Universitatea Academiei Chineze de Științe. Această experiență m-a readus în China pentru o perioadă de aproximativ 18 luni, perioadă în care mi-am desfășurat cercetările pe teren și am aprofundat studiile.

În lumea resurselor naturale, există anumite substanțe cu o importanță deosebită pentru tehnologiile moderne. Mineralele strategice reprezintă orice substanță minerală cu aplicații tehnologice de impact. Tehnologiile ecologice sunt principalele domenii unde se utilizează aceste minerale, în special pentru vehicule electrice, turbine eoliene și, într-o anumită măsură, panouri fotovoltaice.

Tehnologiile aferente, cum ar fi sistemele de inteligență artificială și cele de securitate, sunt de asemenea puternic influențate.

Definiția noțiunii de minerale strategice sau critice este, în esență, una politică și socială, a cărei interpretare diferă de la o țară la alta, în funcție de necesitățile și direcțiile tehnologice specifice.

În realitate, denumirea de „pământuri rare” se referă la un grup de 17 elemente chimice distincte, care nu posedă toate aceeași semnificație.

„Sunt 17”

În ceea ce privește aplicațiile în tehnologia verde și domeniul securității, neodimul și disprosiul sunt, probabil, elementele cu cea mai mare valoare curentă.

Există o serie de metale cunoscute, cum ar fi litiul, cuprul și platină, cu care oamenii sunt foarte familiarizați, dar care nu intră în categoria pământurilor rare. Acestea din urmă sunt de fapt minerale esențiale.

Valoarea reală a resurselor nu se reflectă neapărat în capacitatea de a le exploata. Există 17 metale rare extrem de importante, potrivit expertei. Contextul european este unul deosebit de interesant în acest sens.

În fapt, experta a explicat că deținea cunoștințe vaste despre metalelor rare și a vorbit despre miza extraordinară a acestora.

„A fi bogat în aceste resurse nu înseamnă că le poți valorifica”

Resursele minerale fundamentale sunt relativ comune pe glob. China deține rezerve de cupru, Australia are depozite de litiu, în timp ce Congo posedă zăcăminte de cobalt, și lista continuă. Problema esențială o reprezintă extragerea rentabilă a acestor resurse. O întrebare pertinentă ar fi de ce numeroase țări care posedă aceste resurse nu reușesc să le valorifice pentru a obține o influență economică la nivel global?

Nu există un răspuns univoc la această întrebare.

Trebuie să fii capabil să extragi mineralele și, mai ales, să le prelucrezi

. Faza de prelucrare, care urmează după extragerea mineralului din sol, este extrem de complexă.

Pentru a stăpâni acest domeniu, sunt necesare cunoștințe de chimie și fizică aprofundate, precum și o pregătire specializată. Deținerea acestor cunoștințe complexe necesită o perioadă considerabilă de timp. Avantajul competitiv pe care o țară ar trebui să îl aibă pentru a putea extrage aceste minerale constă tocmai în expertaizarea în chimie și fizică.

Construcția realizată de China în acest domeniu este superioară probabil celei din alte țări și deține avantajul actual. Acest statut îi oferă Chinei poziția dominantă, care pare să fie superioară concurenților săi.

În perioada anilor ’80, China a devenit un jucător cheie în producția de pământuri rare, dar începuturile acestei implicații datează din anii ’50 și ’60, când era deja activă în proiecte comune cu Uniunea Sovietică pentru extragerea de uraniu, resursă care se găsește adesea în același zăcământ cu pământurile rare. Avantajul strategic Chinei în acest domeniu poate fi explicat prin investițiile inițiale în cercetare și producție, care au permis o poziționare dominantă pe piața mondială a acestor resurse.

În consecință, se știa că teritoriul Chinei era bogat în aceste resurse minerale. Ulterior, odată cu deschiderea Chinei către economiile mondiale în anii ’80, numeroase fonduri de investiții externe au început să fie canalizate către această țară.

În perioada respectivă, China a recunoscut potențialul enorm de evoluție și progres pentru sectoarele sale economice. Aceasta traversa o perioadă de necesitate stringentă pentru consolidarea capacităților sale. Prin urmare, a sesizat oportunitatea și a căutat să o valorifice prin investiții strategice și planificate cu precauție în dezvoltarea acestei industrii. În același timp, și-a perfecționat toate aptitudinile menționate anterior, esențiale pentru fabricarea mineralelor critice.

Într-o comparație deosebită, valoarea aurului a fost raportată la valoarea sării, într-un context în care prețul aurului și prețul sării au devenit termeni de referință.

Într-un context mai larg, o afirmație atribuită fostului premier chinez Wen Jiabao, care a ocupat această funcție între 2003 și 2013, a fost invocată în cercetările legate de pământurile rare. Afirmația sa a fost:

„China a vândut pământuri rare la prețul sării, deși acestea valorează prețul aurului”

. Întrebarea care se ridică este cum putem interpreta această declarație. În perioada respectivă, China nu și-a dat seama pe deplin de potențialul enorm al industriei pământurilor rare. Inițial, aplicațiile tehnologice ale acestor elemente erau relativ simple, fiind utilizate în principal în fabricarea de becuri și în tehnologiile de comunicații. Abia ulterior au devenit esențiale pentru tehnologiile ecologice și cele legate de securitate, așa cum sunt ele percepute în prezent.

În trecut, metalele rare nu erau apreciate la adevărata lor valoare și se vindeau la prețuri modeste. Guvernul a fost dintotdeauna un susținător al acestei industrii, recunoscând avantajul competitiv pe care îl oferă în raport cu alte națiuni. Acest sprijin a reprezentat un factor cheie în dezvoltarea sectorului.

În același timp, firmele din China au reușit să mențină prețuri scăzute pentru pământurile rare, China fiind într-o poziție care îi permite să-și consolideze statutul de lider în industrie. Atunci când companiile internaționale au încercat să intre pe această piață, ele s-au confruntat cu o problemă majoră: nu puteau concura cu costurile de producție foarte mici din China. În consecință, acestea nu ar fi putut ține pasul cu ritmul impus de strategiile comerciale chinezești.

În domeniul respectiv, o abordare axată pe maximizarea profitului nu este aplicabilă, conform declarațiilor. „În acest domeniu, logica orientată spre profit nu funcționează” a afirmat expertul.

În ceea ce privește strategiile globale privind resursele minerale, China a adoptat o poziție distinctă încă din mijlocul anilor ’80. Această țară a implementat o abordare proactivă și orientată spre viitor, nefocalizându-se doar pe însușirea caracteristicilor mineralelor și a metodelor de prelucrare, ci și pe perspectivele de evoluție ale tehnologiilor.

– China s-a preocupat de această industrie la mijlocul anilor ’80 și a avut întotdeauna o abordare strategică, încercând nu doar să înțeleagă mineralele în sine și modul de prelucrare a acestora, ci au fost și mereu orientați spre viitor.

În acest context, obiectivul Chinei a fost să optimizeze utilizarea resurselor, să maximizeze eficiența și să dezvolte tehnologii avansate cu costuri reduse de materiale. Astfel, aceasta a demonstrat o capacitate de a anticipa și de a răspunde nevoilor viitoare ale pieței globale de tehnologii.

În esență, această industrie se remarcă prin susținerea puternică a statului, unde profitul nu constituie obiectivul principal. Această particularitate reprezintă, probabil, cea mai semnificativă deosebire comparativ cu strategiile adoptate de Uniunea Europeană și Statele Unite.

În domeniul resurselor, SUA și Uniunea Europeană adoptă o abordare predominant comercială. În contrast, experiența China demonstrează că strategia bazată exclusiv pe profit nu este eficientă în acest sector.

O circumstanță de subordonare se produce, generând vulnerabilitate. În acest context, întreruperea furnizării de către China ar avea repercusiuni directe asupra companiilor și industriilor europene, fiind evident că acestea sunt afectate.

În domeniul pământurilor rare, o analogie pertinentă poate fi făcută cu modul în care conflictele actuale din Ucraina și Iran au influențat rezervele de gaze și petrol. Paralela este evidentă atunci când se consideră impactul acestor războaie asupra resurselor energetice.

În contextul conflictelor comerciale dintre Statele Unite și China, pământurile rare au devenit un factor crucial. Resursele minerale sunt extrem de importante pentru dezvoltarea tehnologiilor moderne. Acest subiect a căpătat o importanță strategică pe scena internațională.

Într-adevăr, se poate afirma că substanțele minerale strategice constituie un mijloc prin care China își exercită influența asupra relațiilor globale. – Absolut. Putem observa deja acest fenomen în situații concrete. În perioada primului mandat al lui Trump la Casa Albă, Statele Unite ale Americii au introdus tarife vamale Chinei, care nu a ripostat și a suportat consecințe considerabile. Ulterior, în timpul celui de-al doilea mandat al lui Trump, drept răspuns la tarifele impuse de SUA, China a limitat exporturile de pământuri rare și

nu doar cu pământuri rare, ci și cu o serie de alte minerale critice sau alte produse pentru care China este un furnizor important

. În acest mod, a obținut reducerea tarifelor, adică exact ceea ce își propusese.

În diverse sfere, de la mediul universitar la scenele politică și economică, se desfășoară o dezbatere tot mai aprinsă cu privire la necesitatea valorificării resurselor minerale vitale pentru sectoarele industriale strategice.

Țara sau compania care posedă o cantitate semnificativă din aceste resurse are posibilitatea de a le exploata în scopul obținerii unor beneficii considerabile.

În cadrul Uniunii Europene, activitățile de explorare au înregistrat o evoluție descendentă. Explorarea a stagnat în UE.

În ceea ce privește resursele minerale critice din România și Republica Moldova, țara mea de origine, nu există investigații actualizate privind compoziția solului și a terenurilor. În general, la nivel european și în cadrul Uniunii Europene, cercetarea în domeniu a stagnat, deoarece dependența de China a fost foarte mare, astfel încât nu s-a acordat atenție studierii resurselor europene. Însă, sunt în desfășurare anumite inițiative menite să identifice potențialul și posibilitatea deschiderii de mine în toată Europa.

Discuțiile despre această problemă sunt în desfășurare, însă Uniunea Europeană ar trebui să o abordeze la nivel comunitar, nu la nivelul unui singur stat. În prezent, nu există informații concrete despre situația din România sau Republica Moldova. Problema necesită o abordare la scară mai largă, iar soluțiile nu ar trebui căutate izolat.

Chestiunile legate de protejarea mediului și extragerea pământurilor rare sunt din ce în ce mai stringente. Impactul asupra ecosistemului devine o preocupare majoră în procesul de exploatare a acestor resurse. În prezent, 17 tipuri de metale sunt considerate a fi extrem de valoroase și reprezintă o miză extraordinară pe scena internațională. Potrivit experților, ”Sunt 17” aceste metale care au devenit extrem de căutate. În Republica Moldova, China și Africa de Sud, experții în domeniu au încercat să explice importanța acestora și modul în care pot influența economia globală.

În domeniul pământurilor rare, țările europene au înregistrat greșeli încă de la începuturi. Atunci, China nu era încă un jucător dominant în această industrie. În trecut, producția era mai puțin concentrată, fiind dispersată între diferiți lideri.

În perioada mijlocului anilor optzeci, Statele Unite ale Americii asigurau jumătate din producția mondială. Companiile europene dețineau o panglică semnificativă a sectorului, în special în ceea ce privește operațiunile de prelucrare și chimice aferente pământurilor rare.

În același timp, extinderea relațiilor Chinei cu Occidentul a avut loc pe fondul unei creșteri a preocupărilor în Statele Unite și în țările Uniunii Europene privind impactul ecologic al operațiunilor miniere.

Activitatea minieră rămânea viabilă, însă cu cheltuieli considerabile. În consecință, pentru maximizarea profitului, această industrie a fost, în esență, relocată în China, ca urmare a unei decizii bazate pe rentabilitate.

Relocarea a avut drept rezultat eliminarea posturilor din sectorul minier european. În mod evident, nici tinerii care se înscriau la universitate nu erau atrași de educația tehnică specializată din acest domeniu. Acestea au reprezentat motivele principale, iar o altă explicație posibilă este inerția în luarea unor măsuri prompte.

Astăzi ne confruntăm cu o situație care nu este deloc una recentă. 2010 a fost anul în care s-a produs prima criză a pământurilor rare, generată de conflictul dintre China și Japonia, atunci când China a decis să înceteze furnizarea de pământuri rare către Japonia. În acel moment, a devenit evident pentru toată lumea nivelul ridicat de dependență pe care îl aveau toate țările față de China.

Într-un interval de câteva luni, situația a revenit la starea inițială, iar această problemă a fost, în mare măsură, neglijată de către majoritatea oamenilor. În realitate, consider că această atitudine poate fi atribuită lipsei de acțiune din partea factorilor politici, care au optat pentru amânare și s-au așteptat ca altcineva să se ocupe de soluționarea problemelor ce vor apărea în viitor.

În contextul tensiunilor din regiunea Orientului Mijlociu, repercusiunile asupra sectorului energetic sunt din ce în ce mai evidente. Consecințele crizei se resimt puternic în întreaga lume.

În urma crizei energetice actuale din Orientul Mijlociu, se preconizează că anumite națiuni vor accelera tranziția către surse de energie alternative, abandonând treptat utilizarea petrolului. Tranziția verde devine astfel o chestiune de maximă importanță, nu doar din perspectiva protejării mediului, ci și pentru a schimba radical metodele de producere a energiei, având în vedere crizele repetate care afectează țările din UE și dificultățile acestora în a asigura o aprovizionare stabilă cu energie.

Producția de minerale vitale este dominată de China, însă alte entități geografice precum țări africane și Australia joacă roluri semnificative. De asemenea, SUA își propune să crească substanțial producția internă. Această strategie oferă o poziție privilegiată principalilor operatori, ceea ce face ca lanțurile de aprovizionare să fie extrem de vulnerabile și complicate.

În cadrul investigației sale, Universitatea Academiei Chineze de Știință a jucat un rol crucial, fiind instituția cu care a colaborat pentru programul de doctorat. Procesul de cercetare a fost unul complex, însă grație unui punct de plecare bine stabilit, totul s-a desfășurat fără probleme. În cadrul acestui proiect, a avut oportunitatea de a discuta atât cu companii chineze, cât și cu resposabili politici și cercetători, purtând conversații despre politica industrială, geopolitică și implicațiile rolului Chinei într-o industrie strategică. Întreaga experiență a fost una transparentă, iar îndrumătorul său chinez a fost de mare ajutor pe tot parcursul procesului. Nu a existat nicio încercare de a descoperi secrete industriale, ci doar dorința de a înțelege implicațiile mai largi ale acestui domeniu.