Geniul fizicii rănit de criza bursieră: cum a căzut?

„Pot calcula mișcarea corpurilor cerești, dar nu și nebunia omenească”

Se afirmă că a pronunțat această replică în momentul în care a pierdut banii în bula Companiei Mărilor Sudului.

Citește șiSEC propune noi reguli pentru custodia criptomonedelor de către fondurile de investiții din SUA

Deși există numeroase cazuri în care savanți remarcabili au comis greșeli, investițiile catastrofale ale lui Sir Isaac Newton în perioada „Bulei Mărilor Sudului” din 1720 merită atenție.

În momentul în care a fost înființată în 1711, Compania Mărilor de Sud funcționa în principal ca un vehicul pentru administrarea datoriei publice britanice. Newton a participat devreme la investiții și a realizat câștiguri considerabile odată cu aprecierea valorii acțiunilor companiei. Totuși, în 1720, acțiunile acestei entități au înregistrat una dintre cele mai impresionante creșteri urmate de prăbușiri din istoria financiară.

În fiecare joi de dimineață, jurnalistul Dan Popa livrează newsletterul EconoMix. Dacă ești pasionat de economie, finanțe personale sau comportamentale, poți să te înscrii aici la newsletterul EconoMix.

Înscrie-te

Observă evoluțiile economice și dobândește cunoștințe despre finanțe personale prin sugestii și diagrame pertinente.

Fii la curent cu tendințele econom

Abonează-te

Felicitări! Te-ai abonat la „EconoMix”.

Verifică înscrierea prin e-mail.

Dă clic pe adresa din mesajul electronic pentru a obține edițiile.

În primele etape ale acestei manii, Newton a decis că se va termina prost și, pe 22 aprilie 1720, și-a lichidat acțiunea în valoare de 7.000 de lire sterline, obținând un profit considerabil .

În timp ce bula a continuat să se umfle, la apogeul ei, Newton a decis să-și reinvestească fondurile în Compania Mărilor de Sud. Această investiție a căzut exact înainte ca bula să explodeze, generând pierderi de bani.

Experiența sa servește ca un exemplu clar al modului în care chiar și indivizii extrem de inteligenți pot fi păcăliți într-un cadru ce favorizează iluzii de grup. Investitorii au tendința de a se comporta în mod colectiv și se lasă seduși de narațiuni despre câștiguri și realizări rapide, chiar dacă acestea nu se sprijină pe dovezi concrete.

În fața unor pierderi financiare colosale în acea perioadă, se afirmă că Newton ar fi declarat:

„Pot calcula mișcările corpurilor cerești, dar nu nebunia oamenilor”

Fondarea și scopul companiei

Literatura despre Bula Mărilor Sudului este voluminoasă, dar nu toți cercetătorii sunt de acord cu privire la ce s-a întâmplat exact. Unii susțin că Compania Mărilor Sudului a fost o întreprindere frauduloasă încă de la început. Lucrurile par a fi puțin mai complicate, însă. Compania a fost fondată în 1711 pentru a rezolva o problemă economică presantă.

Guvernul britanic deținea o cantitate considerabilă de facturi neachitate, majoritatea provenind de la furnizori care aprovizionaseră armata în perioada Războiului de Succesiune Spaniolă. Pentru a satisface creditorii, autoritățile au propus deținerea de acțiuni ale companiei. Aceste acțiuni nu garantau returnarea completă a datoriilor, însă asigurau plata periodică a dobânzilor.

Compania Mărilor de Sud a obținut finanțare guvernamentală pentru a acoperi dobânzile datorate creditorilor. În plus, compania deținea monopolul asupra comerțului dintre Regatul Unit și coasta de vest a Americii, precum și asupra unei porțiuni din coasta de est a Americii de Sud, motiv pentru care a fost numită „Compania Mărilor de Sud”. Astfel, a reușit să atragă investitori prin promisiunea că veniturile generate din comerțul în Mările de Sud vor contribui semnificativ la plata dobânzilor.

Compania Mărilor de Sud funcționa în perioada până la sfârșitul anilor 1710 doar ca un canal prin care fondurile guvernamentale erau redirecționate către investitori. În acea etapă, 1710, nu există date robuste care să arate câștigurile obținute de companie din activitățile sale comerciale.

bula și Newton

Newton, deținând obligațiuni guvernamentale, a intrat în lumea investițiilor încă de la început și a amplificat treptat participarea sa. În faza inițială, capitalul său a adus profituri considerabile.

Redresarea economică din sfârșitul anilor 1710 a generat o perspectivă nouă pentru Compania Mărilor de Sud. În anul 1720, guvernul britanic a declarat că compania va prelua cea mai mare parte a datoriei naționale. Această decizie a condus la apariția bulei bursiere.

În sezonul de vară al anului 1720, valoarea acțiunilor sale a escaladat cu o putere remarcabilă, însă în luna septembrie a înregistrat o scădere bruscă, probabil în timp ce investitorii au realizat că așteptările privind profitul nu erau realizabile. Până în luna octombrie, valoarea acțiunii era sub 25% din nivelul maxim.

Mita, ministrul

Este de subliniat că acest incident a generat și tulburări politice intense. Trezorerul din acea perioadă, Sir John Aislabie, a convingut Parlamentul să autorizeze Compania Mărilor de Sud să emită un număr nelimitat de acțiuni, la prețul de emisiune pe care îl va stabili. Mai târziu, a fost obligat să se retragă din funcție.

Se a revelat că a fost plătit cu 20.000 de lire sterline ca recompensă pentru promovarea propunerii.

A demisionat din funcția de ministru în ianuarie 1721, iar în martie a fost găsit vinovat de Camera Comunelor de „cea mai periculoasă corupție”. A fost exclus din Cameră, înlăturat din Consiliul Privat și închis în Turnul Londrei.