În jurul vechiului nucleu format din uzinele ROMARM apar acum fabrici și linii de producție controlate de grupuri internaționale precum Rheinmetall și Otokar, iar miliardele de euro puse la dispoziție prin programul european SAFE aduc contracte, tehnologie și capacități noi.
Miza nu este doar înzestrarea Armatei Române, ci și întrebarea dacă România va produce efectiv echipamente militare moderne sau va rămâne în principal o piață pentru produsele fabricate în alte țări.
ROMARM constituie inima vechii industrii de apărare.
Citește șiMihai Gioară: 'Nu ezit, ci îmi asum datoria' la Nucleaelectrica
În România persistă un sector de stat semnificativ, axat în jurul Companiei Naționale ROMARM. Aceasta deține 16 filiale, fiecare având fabrici și uzine dedicate producției de arme de infanterie, muniție, explozivi, componente, sisteme militare și vehicule blindate.
Printre ele se găsesc Fabrica de Arme Cugir, Uzina Mecanică Cugir, Uzina Mecanică Sadu, Uzina Mecanică Plopeni, Uzina Automecanică Moreni, Fabrica de Pulberi Făgăraș, Electromecanica Ploiești, Uzina Mecanică Mija, Uzina de Produse Speciale Dragomirești, Tohan, Carfil, Metrom, Arsenal Reșița și Uzina Mecanică București.
În Cugir se găsește una dintre cele mai recunoscute facilități de fabricare a armamentului individual din România.
Fabrica de Arme Cugir se specializează în producția de armament pentru infanterie și în fabricarea mitralierelor, în timp ce Uzina Mecanică Sadu produce muniție și dispune de capacități pentru calibre conforme cu standardele NATO.
În Plopeni se produc muniții de diverse calibre, incluzând tipuri explozive, trasoare și perforant-incendiar-trasoare.
Moreni găzduiește o fabrică de stat care menține abilitatea de a fabrica vehicule militare de luptă. Această uzină reprezintă una dintre componentele istorice ale sectorului românesc de blindate.
Aceste fabrici nu dispar din ecuație. Dimpotrivă, unele sunt incluse în noile programe de cooperare cu producători străini, iar obiectivul autorităților este ca o parte cât mai mare din noile contracte să genereze activitate în România.
SAFE contribuie cu 16,68 miliarde de euro.
Cea mai semnificativă schimbare originează însă din programul european SAFE – „Acțiunea pentru securitatea Europei”.
România dispune de 16,68 miliarde de euro, fonduri alocate pentru achiziția de echipamente militare și pentru utilizarea duală, precum și pentru proiecte de infrastructură duală.
Din totalul menționat, 12,48 miliarde de euro se alocă echipamentelor militare, în timp ce 4,2 miliarde de euro sunt destinate infrastructurii duale, incluzând extremitățile autostrăzilor A7 și A8.
Programul prezintă o particularitate importantă pentru sectorul industrial din România: în cadrul acordurilor se pot prevedea obligații de cooperare industrială și de producție locală.
Guvernul afirmă că obiectivul urmărește integrarea producătorilor români în rețelele europene de producție și diminuarea dependenței de importuri.
Primul beneficiar major este Rheinmetall.
Rheinmetall, acorduri de miliarde și o unitate în dezvoltare în Mediaș.
În 2026, compania germană Rheinmetall a obținut pentru România un pachet de contracte în valoare de 5,7 miliarde de euro, cel mai mare acord internațional din istoria recentă a firmei, potrivit companiei.
În cadrul acestor contracte se regăsesc vehicule blindate, sisteme de apărare antiaeriană, muniție și nave militare.
Un element esențial reprezintă acordul pentru achiziția a 298 de vehicule de luptă infanterie de tip Lynx și variantele acestora, cu o sumă de 3,337 miliarde de euro, exclusiv TVA.
În România, la Mediaș, va fi realizată producția finală, conform autorităților, care declară că vor fi fabricate aici și componente cruciale precum carcasa blindată, sistemul de armament, protecția balistică, comunicațiile și părțile din sistemul software de comandă și control.
Rheinmetall intenționează să mărească volumul de fabricare a muniției.
Contractul de 401.760 de cartușe de muniție antiaeriană 35 mm AHEAD este evaluat la 449,75 milioane de euro, iar fabricarea acestui tip de muniție trebuie să se realizeze integral într-o nouă facilitate din România.
Grupul german a anunțat că va investi câteva sute de milioane de euro în România și estimează generarea a mii de locuri de muncă. În cadrul rețelei industriale se prevede participarea a peste 200 de subcontractori.
Un alt acord semnificativ, estimat la aproximativ 982 de milioane de euro, acoperă șapte unități SKYNEX, două unități SKYRANGER 35 și două unități navale Millennium. Fabricarea acestor echipamente va avea loc parțial în România.
În Mediaș, Rheinmetall a consolidat deja o prezență industrială semnificativă, realizată prin intermediul companiei Rheinmetall Automecanica.
Mediaș – un model de schimbare accelerată
Mediașul reprezintă, probabil, cel mai ilustrativ caz al metamorfosisii accelerate a sectorului de apărare din România.
În același spațiu industrial, în prezent, activează companiile Otokar și Rheinmetall.
August 2026, Ministerul Apărării a comunicat că în unitățile celor două companii se ocupa peste 400 de lucrători români, instruiți atât în țară, cât și în alte state. Autoritățile subliniază planurile de a transforma Mediaș într-un hub regional pentru fabricarea echipamentelor militare.
În această locație, Otokar fabrică vehiculele blindate COBRA II, în timp ce Rheinmetall își pregătește producția pentru platformele Lynx, SKYNEX și SKYRANGER.
Otokar a realizat o investiție directă în România. Compania turcă a încheiat, în aprilie 2026, un contract pentru cumpărarea a 96,77% din Automecanica Mediaș, în valoare de aproximativ 85 de milioane de euro.
Fabrica măsoară în jur de 140.000 de metri pătrați, iar compania a confirmat că deține atât infrastructura, cât și autorizațiile necesare pentru producția în serie a vehiculelor blindate. Procesul de fabricație implică debitarea și sudarea metalului, vopsirea, asamblarea și testarea produselor.
Investiția se înscrie în cadrul contractului încheiat de România cu Otokar pentru 1.059 de vehicule blindate COBRA II 4×4, având o valoare de aproximativ 4,26 miliarde de lei fără TVA.
Unele dintre vehicule provin din Turcia, în timp ce restul sunt produse în România.
În anul 2026, pe linia din Mediaș a fost prezentată prima versiune a COBRA II, reprezentând un punct de cotitură în transferul tehnologic către România.
Beretta dorește să stabilească o fabrică în România, însă până în prezent nu a obținut contractul necesar.
Beretta este un alt nume semnificativ care încearcă să se introducă în noua industrie de apărare din România. Compania italiană a făcut publică intenția de a participa la programul dedicat armamentului individual și afirmă că poate asigura producție locală și transfer tehnologic.
O ofertă a companiei Beretta prevede armament de asalt de 5,56 mm, pistoale de 9 mm și lansatoare de grenade de 40 mm, cu posibilitatea de a extinde producția locală la alte tipuri de arme.
Dar există o diferență importantă între Beretta și Rheinmetall sau Otokar: Beretta nu are în acest moment un contract românesc pentru programul SAFE de armament individual.
Compania exprimă public nemulțumirea față de proces și solicită o procedură deschisă și competitivă.
Planul pentru noul sistem de armament individual nu dispunea încă de un contract semnat în primele zile ale lunii iunie.
Guvernul totuși a anunțat că s-a semnat un contract de colaborare industrială, care stabilește că întreaga producție de arme automate, pistoale și muniție va fi realizată în România, la Uzina Mecanică Cugir, Fabrica de Arme Cugir și Uzina Mecanică Sadu.
Prin urmare, competiția pentru acest contract rămâne încă deschisă, iar denumirea firmei care va livra efectiv sistemul de armament individual trebuie separată de promisiunile de investiții ale producătorilor potențiali.
SIG Sauer și Cugir constituie un parteneriat care îmbină capitalul străin cu fabricile statului.
În aceluiași proiect, s-a format legătura dintre firma americană SIG Sauer și unitățile de producție din România.
Guvernul a subliniat că fabricarea armamentului individual și a muniției trebuie să fie realizată în interiorul României, chiar și în cazul în care achiziția se convertește într-un proiect comun cu o altă țară.
Acest model se distinge de investiția Otokar în Automecanica și de extinderea Rheinmetall: în situație, fabricile de stat existente se alătură unui proiect cu un producător internațional, ceea ce poate introduce tehnologie și comenzi noi, fără ca uzinele românești să fie eliminate din lanțul de producție.
Aerostar reprezintă o industrie privată din România.
Nu toate companiile din sectorul privat de apărare din România sunt deținute de grupuri străine.
Aerostar Bacău reprezintă un exemplu deosebit de semnificativ, fiind o firmă românească cotată la bursă.
Aerostar desfășoară operațiuni în domeniul aviației, al sistemelor de apărare și al întreținerii militare.
Este sediul oficial de întreținere al avioanelor F-16 din României, oferind servicii de reparații, modernizări și suport logistic.
Aerostar afirmă că poate opera simultan pe șase aeronave F-16, iar experiența dobândită în ultimii ani a condus la crearea unui centru regional dedicat acestui tip de avion.
Industria de apărare este prezentată ca un exemplu care arată că sectorul nu se limitează la producția de armament. Întreținerea, actualizarea, integrarea electronică, fabricarea componentelor și asistența logistică sunt la fel de importante într-o industria militară modernă.
Aviația militară se alătură și ea noii faze de investiții.
O altă inițiativă de importanță se concentrează pe parteneriatul dintre Airbus și IAR.
România a convenit achiziția unor elicoptere Airbus, iar pentru programul H225M există un acord de cooperare industrială cu Airbus și IAR. Planul prevede transfer de tehnologie și pregătirea angajaților români în Franța pentru realizarea în România a unei linii de asamblare finală. România intenționează ulterior să cumpere un lot suplimentar de 30 de H225M produse în țară de IAR.
Simultan, pentru alte modele de elicoptere Airbus, operațiunile de întreținere și reparații vor fi efectuate în instalații situate în România.
Aceasta indică faptul că industria aeronautică ar putea obține o componentă importantă din noua strategie de localizare a producției.
Muniția a ajuns să fie o prioritate.
Producția de muniție constituie unul dintre cele mai delicate aspecte ale industriei românești de apărare.
Războiul din Ucraina a demonstrat cât de rapid pot scădea rezervele atunci când un conflict contemporan consuma cantități mari de muniție.
România deține încă fabrici clasice, printre care Plopeni și Sadu, iar noile acorduri aduc și producție contemporană, realizată prin investiții ale unor mari grupuri internaționale.
Compania Rheinmetall va inaugura o nouă unitate de fabricare a muniției 35 mm AHEAD în România, iar guvernul consideră această amplasare un scop strategic.
Rheinmetall deține, de asemenea, un plan pentru o nouă fabrică de pulberi în localitatea Victoria, situată în județul Brașov. Ministerul Economiei a descris investiția ca fiind de importanță strategică și a declarat că construcția întregii instalații va începe de la zero.
În România, această componentă este esențială: o industrie de apărare nu poate să se bazeze în totalitate pe importuri când vine vorba de muniție și materii prime pentru muniție.
Statul nu se va dispărea, însă funcția sa evoluează.
Industria românească de apărare nu se transformă peste noapte într-o entitate privată.
ROMARM își menține poziția de actor major, iar fabricile din Cugir, Sadu, Plopeni, Moreni și alte unități continuă să constituie elemente esențiale ale infrastructurii strategice a națiunii.
Principala diferență constă în faptul că aceste uzine se integrează într-un cadru mult mai extins, în care se formează colaborări cu Rheinmetall, SIG Sauer, Airbus și cu alți producători internaționali.
În același moment, România trebuie să abordeze o problemă de veac: volumul de producție nu garantează, în mod automat, poziția competitivă. Câteva unități de producție solicită tehnologii moderne, echipamente, forță de muncă specializată și acorduri pe termen lung.
Ce se modifică, de fapt, în România
În totalitate, industria românească de apărare pășește într-o fază pe care nu a experimentat-o de mult timp.
În Cugir și Sadu se încearcă combinarea fabricilor tradiționale cu producția de armament individual. În Mediaș se dezvoltă în același timp producția de blindate Otokar și Rheinmetall.
În Brașov, se construiesc noi facilități pentru pulbere și se avansează sectorul aeronautic.
În Bacău, Aerostar întărește poziția sa în întreținerea F-16.
În sectorul naval, acordurile SAFE ar putea genera fabricarea și echiparea navale pe șantiere românești.
În spatele tuturor acestor proiecte se află 16,68 miliarde de euro puse la dispoziție pentru România prin SAFE.
Întrebarea principală nu constă în faptul că România ar cumpăra mai multe arme; aceasta va face achiziții.
Întrebarea importantă este cât din banii cheltuiți vor rămâne în economia românească sub forma unor fabrici moderne, a unor locuri de muncă, a unor furnizori locali și, mai ales, a unor tehnologii pe care România le va putea folosi și peste zece sau douăzeci de ani.
COMENTARII / 0