Hârtia igienică dezvăluie secretele globalizării și impactul său

Într-o dimineață întunecată din sfârșitul lunii martie 2020, am activat o alarmă care vibra cu o tonalitate insistentă. În acel moment, am găsit un articol publicat de BBC intitulat „Coronavirus: Ce se ascunde în spatele marelui jaf al hârtiei igienice?”

Sună destul de amuzant. Totuși, unele publicații

Aceste rafturi goale, situate pe plăcile cu articole de igienă personală din supermarketuri, arătau o problemă mult mai gravă și mai alarmantă.

Citește șiSEC propune noi reguli pentru custodia criptomonedelor de către fondurile de investiții din SUA

La fiecare joi de dimineață, jurnalistul Dan Popa trimite buletinul de informare Economix. În cazul în care ești interesat de economie, finanțe personale sau comportamentale, poți să te înscrii aici la buletinul EconoMix.

Abonează-te

Observă evoluțiile pieței și dobândește cunoștințe în domeniul finanțelor personale, având la dispoziție sugestii și diagrame pertinente.

Abonează-te

Bravo! Ai devenit abonat la „EconoMix”.

Verifică înscrierea prin e-mail.

Clic pe linkul din email pentru a primi edițiile.

Pandemia globală, izbucnind la începutul anilor 2020, a scoate la iveală cât de delicat este sistemul care leagă toate companiile și persoanele implicate în producția, distribuția și comercializarea bunurilor de consum de bază, precum alimentele și articolele de toaletă, a

Atunci când totul merge fără probleme, considerăm că totul este natural; însă dacă apar disfuncții, ne trezim în stare de neîncredere și indignare. De ce se dovedește că un sistem vital pentru existența noastră zilnică este atât de fragil încât se destramă la primele obstacole?

Pentru a înțelege acest lucru, „marele furt al hârtiei igienice” ne oferă un studiu de caz informativ. Înainte de a dezvălui detaliile acelei psihodrame induse de pandemie, trebuie mai întâi să înțelegem cum ajung aceste foi moi de hârtie în băile noastre în perioadele fără criză.

Modul în care se produce hârtia igienică.

În anul 2020, admit că cunoștințele mele privind procesul de producție a hârtie igienică erau destul de reduse. Am știut că se folosesc copaci și un tip de laminator, însă detaliile dintre aceste etape și cele ulterioare rămâneau foarte neclare. De aceea, am decis să investighez modul în care funcționează întregul sistem de fabricație.

Ca să vă împărtășesc ce am descoperit, am nevoie mai întâi să faceți un mic exercițiu practic: mergeți și luați din baie un sul de hârtie igienică. Rupeți un pătățel din foaie și uitați-vă atent la ea. Veți vedea că este un dreptunghi care măsoară aproximativ zece pe doisprezece centimetri, posibil cu un model sau o litere pe suprafață. De asemenea, s-ar putea să observi că hârtia este texturată sau ușor încrețită – aceasta este o caracteristică adăugată în timpul procesului de producție pentru a îmbunătăți absorbția.

Dacă îndoiești marginea foii, ar trebui să o puteți separa în două, trei, patru sau – dacă sunteți foarte elegant – posibil 3-4-5 straturi separate. La Mega, cea de 5 straturi e circa 42 de lei.

După ce ați reușit să separați straturile, șoptiți degetele peste fiecare suprafață. Puteți detecta o diferență subtilă de textură, cauzată parțial de adezivul utilizat pentru a lipi straturile. Aceasta reprezintă o semnătură a lungimilor variate ale fibrelor îmbinate în fiecare strat, menite să asigure echilibrul ideal între rezistență și moliciune. Un strat unic poate conține pulpă provenită de la copaci scandinavi (excelentă pentru rezistență) și pulpă de la copaci sud-americani (excelentă pentru moliciune).

Decenii de cercetări realizate de oameni de știință și ingineri au condus la faptul că produsul poate fi acum descompus parțial în mâna dumneavoastră. O multitudine de persoane a fost implicată în proiectarea, fabricarea și livrarea acestui articol de bază, la prețul și calitatea care se aliniază bugetului și preferințelor dumneavoastră.

În țările în care hârtia igienică este utilizată în mod obișnuit, consumatorul mediu va folosi peste o sută de role pe an. Toate aceste foi au parcurs un traseu impresionant pentru a ajunge în mâna dumneavoastră. Acum aș vrea să vă prezint un locație infestată cu muște, care reprezintă un posibil punct de origine al acestei călătorii.

De la copac la pulpă

Acum mă aflu în apropiere de un lac din Munții Scoției, observă Tim Minshall. Dimineața a început cu bine. În timp ce stăteam pe o pantă verde, am savurat cafeaua de dimineață, în timp ce cerul era albastru.

Iubesc Scoția, dar vara, există acele ființe care te pot distrage de la a te bucura de peisajele uimitoare: micile musculițe care se aglomerează iritant.

În apropierea lacului plin de insecte, care se întindea peste dealurile vizibile, se găseau milioane de arbori uniformi, densi și întunecați. Nu se refera la o pădure tradițională, cu frunze verzi; se trata de producția industrială de conifere, crescute ca materie primă pentru construcții, energie și, evident, hârtie.

În Regatul Unit, aproximativ douăzeci de mii de oameni lucrează la plantarea și tăierea copacilor. Adăugați toate persoanele implicate în diverse lucruri care se fac cu lemnul odată recoltat – fabricarea celulozei și a panourilor, a hârtiei și, ei bine, a oricărui lucru din lemn – și numărul crește la aproximativ 140.000. Împreună, aceste persoane valorează aproximativ 8 miliarde de lire sterline pentru economia Regatului Unit. La nivel global, sectorul forestier angajează peste douăzeci de milioane de oameni direct și patruzeci și cinci de milioane indirect. Și generează 0,5 trilioane de dolari, respectiv 1,3 trilioane de dolari.

Silvicultura se caracterizează prin cicluri de producție extinse, deoarece arborii nu se dezvoltă rapid. Procesul, de la plantare la tăiere, poate dura de la patruzeci la 150 de ani, variind în funcție de specie și de utilizarea lemnului.

Procesul de dezvoltare a arborilor se desfășoară în patru etape distincte. În

Majoritatea elementelor asociate cu mașinile de „recoltat copaci” se dovedește a fi impressionant.

În ultimii ani, grupurile de tăietori de lemne, obișnuite să folosească topor sau chiar drujbe, au devenit rare în sectorul silviculturii comerciale. În locul lor, imaginează-ți roboți de tip Transformers cu estetică anime japonez, dar

Aspectul general nu seamănă prea mult cu ceea ce ați aștepta să fie conceput de un grup de ingineri supărați de cofeină, când li se solicită să realizeze un tăietor de lemne gigantic din piese de schimb găsite într-o fabrică de echipamente agricole. Aceste utilaje dispune de roți mari sau șenile, menite să faciliteze traversarea terenului off‑road și a pantelor abrupte, de o unitate de putere, de o cabină pentru operator, interiorul căreia este înconjurat de joystick-uri, ecrane și un număr absurd de butoane, și de un braț lung, articulat, la capătul căruia atârnă o colecție nebună de roți dințate, drujbe, lame și senzori. Funcționarea acestor mașini, de extrem de analogică, devine posibilă datorită unei „magii” digitale care permite operatorului să planifice și să controleze întregul proces de tăiere cu precizie militară.

Operatorul își organizează fiecare etapă a tăierii înainte de a ajunge la primul copac, indicând zonele destinate depozitării buștenilor și verificând că arborii care nu sunt încă pregătiți pentru modelul 931XC-2020 sau 1470G rămân neatinși.

mașinii de recoltat efectuează operația de tăiere cu o viteză foarte rapidă. Segmentul suspendat de la extremitatea brațului activează un ansamblu de fălci, care se fixează la baza arborelui. ferăstrău cu lanț integrat secționează trunchiul, iar arborele se prăbușește de la poziție verticală la orizontală, rămânând încă leg

Decenii de creștere, dispărute în șaizeci de secunde. Odată ce acești tăietori de lemne Transformers și-au îndeplinit misiunea brutală, părțile separate ale copacilor sunt transportate în camioane pentru a fi procesate la o fabrică de cherestea, lăsând în urmă un peisaj care seamănă cu urmările unui bombardament susținut de artilerie. Aproape fiecare parte a unui copac va fi folosită într-un anumit scop. Chiar și rădăcinile și ramurile mici sunt lăsate în urmă în mod intenționat pentru a putrezi și a îmbogăți solul pentru următoarea generație de copaci care vor fi doborâți de copiii sau nepoții tăietorului de lemne.

În zona de gater, trunchiurile copacilor sunt decupate și transformate în grinzi, scânduri și plăci, pregătite pentru a fi trimise și folosite ca materiale de acoperiș la locuințe noi, mobilier de mari dimensiuni sau paleți de transport. Resturile de scoarță și alte fragmente rămase servesc ca așchii în spațiile de joacă și ca mulci pentru amenajarea grădinilor.

Chiar și rumegușul și așchiile de lemn sunt vândute ca așternut pentru animale sau presate în pelete pentru combustibil. Ramurile mai mari și vârfurile trunchiurilor sunt tăiate pentru a deveni stâlpi de gard sau așchiate – cu o altă mașină de filat terifiantă cu lamă – apoi comprimate pentru a face podele, panouri de acoperiș și, bineînțeles, mult iubita noastră mobilă ambalată.

Câteva dintre aceste <

Din celuloză până la hârtie

În cadrul laminorului, acei baloți de celuloză uscată, cu dimensiunea unei valize, sunt decupați și introduși într-un aparat asemănător unei mașini de spălat uriașe, care îi zdrobește cu apă.

Pulpa umedă obținută este apoi distribuită în straturi distincte pe o țesătură de sârmă

Viteză și scară? Un kilometru de hârtie igienică cu lățimea de cinci metri produsă în fiecare minut, rulată pe o singură „rolă mamă” gigantică.

În cadrul producției, foile extrase din mai multe „role mamă” sunt gofrate cu un model, apoi lipite împreună, iar ulterior sunt tăiate la lățimea hârtiei pe care o aveai în mână mai devreme. În fiecare oră se realizează paisprezece mii de role de hârtie igienică.

În faza finală, rolele sunt învelite în ambalajul lor exterior, apoi așezate pe paleți – adesea confecționați din lemn recoltat din acea pădure din Scoția – și încărcate în spatele camioanelor, fiecare dintre acestea transportând cincizeci de mii de role, înainte de a continua drumul lung către cea mai mică cameră a ta.

Distribuție și vânzarea la detaliu

Indiferent de locul în care achiziționați hârtia igienică, aceasta va fi stocată pentru o perioadă într-o structură arhitecturală imensă, fără decor exterior, denumită centru de distribuție sau centru de procesare a comenzilor. Aceste clădiri colosale, fără ferestre, sunt de obicei amplasate în locații strategice – adică în puncte de acces rapid către numeroase destinații. Veți observa depozitele uriașe, cu fațade ondulate, aglomerate pe drumuri sau căi ferate în zone industriale sau comerciale. Aceste facilități primesc marfă în vrac, o sortă, o depozitează și o redirecționează cu precizie asemănătoare controlului traficului aerian, împachetată în unități mai mici, către alte depozite sau direct către fabrici, magazine sau locuințe.

De când supermarketurile au devenit o caracteristică comună a economiilor noastre în anii 1950, majoritatea dintre noi ne-am obișnuit să avem acces facil la toate bunurile de bază într-un singur loc. Supermarketurile nu pot funcționa – nu ne pot vinde lucrurile de care avem nevoie – fără integrarea perfectă a activităților sutelor de firme care fabrică și expediază toate produsele pe care ne așteptăm să le găsim pe rafturi atunci când intrăm pe ușă. Ca atare, supermarketurile reprezintă punctul final foarte vizibil al mai multor lanțuri de aprovizionare decât poate oriunde altundeva accesibil publicului.

„Ceea ce facem”, spune prietenul meu, manager al unui supermarket mare pentru unul dintre cele mai mari lanțuri de magazine, „este un fel de spectacol de magie. Clienții intră și exact lucrul pe care și-l doresc este acolo. Nu au nicio idee cum a ajuns acolo și consideră că va fi acolo. Este uimitor cât de bine funcționează totul.”

„Prostii!”

partenera ei strigă în timp ce pregătește cina în fundal.

„Zilele trecute, eram în magazin și am încercat să găsesc…”

A continuat cu o tiradă despre articolele indisponibile, despre produsele mutate în alte culoare și despre lipsa personalului în apropiere pentru a ajuta la găsirea acestora.

Amicul meu oftă. Această reacție îi este familiară, nu doar în relația cu partenera sa. Se estimează că

Merită să aruncăm o privire rapidă asupra cifrelor. Pachetul specific care conținea sulul de hârtie igienică din care ați rupt o foaie mai devreme reprezintă ceea ce supermarketurile numesc o singură „unitate de stocare” (SKU). Toate SKU-urile au un număr de cod care permite managerilor de supermarketuri să urmărească tot ce sosește și iese din magazin. De exemplu, un pachet cu patru role de Sainsbury’s Super Soft Cushioned sau un pachet cu douăsprezece role de Tesco Luxury Soft sunt fiecare un SKU. Pachetele mai mari sau mai mici ale acelorași produse sunt SKU-uri diferite.Și sunt circa treizeci de mii de SKU-URI pe rafturile unui supermarket mediu. Nu este vorba de treizeci de mii de articole individuale, cum ar fi pâini sau sticle de șampon, ci de treizeci de mii de tipuri de produse, fiecare cu propriul cod de bare. Numărul total de articole individuale dintr-un supermarket va fi de ordinul sutelor de mii, iar fiecare trebuie preparat, livrat și apoi pus pe rafturi. Înmulțiți acest număr cu cele câteva mii de supermarketuri și veți vedea ce înseamnă logistica în retail.

În timp ce transportați rolele ambalate de hârtie igienică prin casa de marcat și apoi spre acasă, deveniți ultima verigă din lanțul de aprovizionare al sistemului de fabricație remarcabil, care leagă copacul de baia dumneavoastră.