Codul muncii prevede o limită minimă aplicabilă pe întreg teritoriul, însă durata efectivă depinde de contractul individual, de contractul colectiv relevant sau de reglementările speciale pentru anumite grupuri de angajați, iar numărul zilelor de concediu nu se mărește în mod automat odată cu vechimea pentru toți angajații.
Calculul se referă la zilele în care salariatul ar fi fost nevoit să presteze muncă, astfel încât perioadele de odihnă săptămânală nu afectează dreptul anual.
Angajații din mediul privat beneficiază de un anumit număr de zile de concediu.
Citește șiPrețurile locuințelor continuă să crească în Europa. România, printre țările cu cele mai mari scumpiri. Unde au scăzut prețurile
Fiecare angajat beneficiază de concediu de odihnă anual plătit, fără a ține cont de vechime, poziție sau tipul normei de muncă. Conform Articolului 145 din Codul muncii,
„durata minimă a concediului de odihnă anual este de 20 de zile lucrătoare”.
În mediul privat, nu există în legislația generală un sistem obligatoriu care să mărească automat concediul în funcție de ani de serviciu. Durata exactă este stabilită în contractul individual de muncă, în conformitate cu legea și cu contractul colectiv aplicabil.
Astfel, un angajat cu un an de experiență și altul cu 15 ani de activitate pot beneficia de aceeași cantitate de zile de concediu dacă documentele ce stabilesc raportul de muncă nu oferă un avantaj suplimentar. Angajatorul are libertatea de a oferi peste 20 de zile, inclusiv prin stabilirea unor praguri legate de experiență, însă nu poate reduce concediul sub limita legală.
În administrația publică, numărul de zile de concediu acordat variază în funcție de vechimea în muncă.
Potrivit Hotărârii nr. 250/1992, salariații din administrația publică au dreptul, în fiecare an calendaristic, la un concediu de odihnă plătit, cu o durată de 21 sau 25 zile lucrătoare, în raport cu vechimea lor în muncă, după cum urmează:
Salariații care activează în regiunile autonome cu caracter special și în unitățile bugetare beneficiază, anual, de un concediu plătit de odihnă, cu o perioadă de 18-25 zile lucrătoare, proporțional cu vechimea lor în muncă, conform detaliilor următoare:
În primele 5 ani de activitate, concediul se calculează la 18 zile lucrătoare. Pentru angajații cu experiență de la 5 la 15 ani, perioada de concediu este de 21 zile lucrătoare. După 15 ani de vechime, concediul se extinde la 25 zile lucrătoare
Persoanele tinere cu vârstă maximă de 18 ani au dreptul la concediu de odihnă pe 24 zile lucrătoare. Pentru a stabili această perioadă, se ia în calcul vârsta lor la 1 ianuarie al anului calendaristic respectiv.
Angajații din domeniul cercetării științifice, cu statut de atestat și care activează în unitățile bugetare, au dreptul la un concediu plătit de odihnă, determinat în funcție de vechimea în muncă, după cum urmează:
Salariații care lucrează la jumătate de normă în două unități au dreptul la concediu de odihnă la ambele locații, proporțional cu timpul efectiv de muncă.
Salariarii care, prin cumul, pe lângă funcția principală, îndeplinesc o altă activitate cu normă întreagă, pot beneficia de concediu plătit doar de la unitatea în care au funcția de bază. În unitatea unde efectuează activitatea suplimentară, la cerere, se poate acorda un concediu neplătit pentru zilele de concediu de odihnă preluate de la cealaltă unitate.
Salariații care lucrează în mai multe unități și acumulează fracțiuni de normă ce depășesc o normă completă, aleg unitățile din care vor primi concediu de odihnă, astfel încât drepturile acordate conform reglementării respective să nu fie mai mari decât cele acordate salariaților cu o normă completă.
Durata concediului se calculează pe baza vechimii în muncă pe care salariații o acumulează în anul calendaristic în care primesc dreptul la odihnă, conform prevederilor Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Salariarii care au fost absenți pe tot parcursul anului calendaristic, din cauza concediului medical sau a concediilor neplătite, nu pot beneficia de concediul de odihnă în acel an.
12 luni sau mai mult, dacă perioada totală a concediilor medicale și a concediilor fără plată se extinde pe cel puțin 2 ani calendaristici consecutivi, salariații au dreptul la un singur concediu de odihnă. Acest concediu se acordă în anul reluării activității, cu condiția să nu fi fost luat în anul în care a existat lipsa de la serviciu.
Concediul de odihnă se acordă în fiecare an calendaristic, fie integral, fie fracționat. (Concediul poate fi împărțit, la solicitarea salariatului, dacă una dintre porțiuni nu este mai mică de 15 zile lucrătoare.)
durata concediului de odihnă, angajații primesc o indemnizație determinată prin înmulțirea numărului de zile de concediu cu media zilnică a salariului de bază, cu sporul de vechime și, dacă este cazul, cu indemnizația pentru funcția de conducere. Toate aceste elemente sunt calculate împreună și adaptate la fiecare lună calendaristică în care se acordă concediu.
Concediul nu se scade în raport cu sărbătorile legale.
Zilele de sărbătoare oficiale, în care nu se desfășoară activitatea profesională, nu se includ în calculul concediului anual. Aceeași prevedere se aplică și zilelor libere plătite prevăzute în contractul colectiv de muncă, inclusiv celor acordate pentru diverse evenimente familiale.
În ce momente se pot remunera zilele rămase de concediu.
Angajatul nu are voie să renunțe la perioada de concediu în schimbul unei sume de bani atât timp cât raportul de muncă este activ. Înlocuirea zilelor neutilizate poate fi efectuată doar la terminarea contractului individual de muncă.
COMENTARII / 0