În urma unui interviu acordat cititorilor HotNews, economistul Daron Acemoglu, câștigător al premiului Nobel în anul 2024, a prezentat motivele pentru care consideră că țara noastră se află într-o poziție privilegiată. Potrivit acestuia, oportunitatea oferită României este legată de dezvoltarea și consolidarea Inteligenței Artificiale.
Schimbările în domeniul inteligenței artificiale sunt direcționate în prezent de miliardarii din tehnologie și China, însă Daron Acemoglu consideră că nu suntem complet lipsiți de putere în fața acestor evoluții.
Citește șiPeste 55 de ani și angajat imediat. Regiunea italiană unde seniorii au devenit de neînlocuit
„Nu cred că suntem complet neputincioși în fața miliardarilor din tech și a Chinei, care stabilesc acum direcția pentru viitorul inteligenței artificiale”
.
Printre economiștii de seamă ai epocii noastre se numără Daron Acemoglu, un prestigios profesor la Massachusetts Institute of Technology (MIT), care a primit Premiul Nobel pentru Economie în 2024 datorită studiilor sale aprofundate asupra impactului instituțiilor asupra bunăstării naționale.
Într-un interviu exclusiv pentru cititorii HotNews, Daron Acemoglu discută impactul economic asupra vieții cotidiene a oamenilor într-un context global în care „în Franța, de exemplu, vechile partide politice se luptă să obțină mai puțin de 20% din voturi, în timp ce în Statele Unite, instituțiile sunt asaltate din multiple direcții, inclusiv de către grupuri extremiste”.
Tehnologia de Inteligență Artificială se pregătește să aducă o perioadă și mai agitată.
Într-o perioadă dominată de crize și incertitudine, România se confruntă cu o oportunitate deosebită, potrivit economistului Daron Acemoglu, recent laureat Nobel. Acesta subliniază că lumea traversează schimbări fără precedent, concentrate într-un interval de aproximativ 10 ani.
Întrebat despre oportunitățile pentru România, Daron Acemoglu a răspuns:
Este într-adevăr o perioadă de mare incertitudine. Lumea trece prin schimbări unice în viață, toate înghesuite într-un interval de vreo 10 ani.
Spune HotNews.
Schimbările demografice majore și îmbătrânirea rapidă a populației mondiale au loc concomitent cu modificări geopolitice semnificative. Schimbările climatice reprezintă o problemă gravă, în timp ce inegalitatea și polarizarea au transformat fundamental economiile globale.
În același timp, dezvoltarea Inteligenței Artificiale promite o perioadă și mai agitată. Toată lumea este preocupată de această incertitudine – fiecare organizație, fiecare persoană și fiecare stat.
Țările mici se confruntă cu provocarea de a ține pasul cu aceste schimbări și de a-și găsi un rol specific. Transformările tehnologice vor aduce noi oportunități, dar și competitivitate sporită în anumite sectoare, odată cu automatizarea proceselor și apariția inteligenței artificiale.
Tehnologia inteligenței artificiale, atunci când este dezvoltată corespunzător, și nu în maniera actuală, are potențialul de a îmbunătăți considerabil accesul oamenilor la informație și de a spori productivitatea muncitorilor. De asemenea, poate oferi decidenților informații mai precise și poate contribui la creșterea eficienței și creativității în diverse domenii.
În mod surprinzător, direcția în care se dezvoltă inteligența artificială nu corespunde acestei necesități.
Țara noastră, fiind membră a Uniunii Europene, este obligată să depună eforturi simultane pentru a atinge nivelul avansat al dezvoltării în domeniul inteligenței artificiale și pentru a crea un mediu politic favorabil care să îndrume această tehnologie pe o traiectorie pozitivă.
În domeniul inteligenței artificiale și al tehnologiei în general, Uniunea Europeană se confruntă cu o întârziere semnificativă, iar investițiile insuficiente în resursele umane, capitalul uman și infrastructura de inteligență artificială din partea țărilor mici reprezintă o problemă. Este încă mult de lucru pentru a recupera această rămânere în urmă.
România a înregistrat o performanță relativ bună în ceea ce privește creșterea economică. Țara noastră a reușit să mențină un ritm de creștere considerabil. Acest aspect a fost remarcat în contextul discuțiilor despre perspectivele economice ale României.
În evaluarea progresului României, un singur indicator ar putea fi esențial pentru a determina dacă țara avansează sau stagnează. În acest sens, performanța economică a României a fost relativ bună, deoarece a reușit să înregistreze o creștere economică considerabilă. Însă, erau temeri legate de capacitatea economiilor în tranziție de a recupera rapid decalajele, în special în ceea ce privește investițiile în sectoare inovatoare, reducerea dependenței de companiile de stat și consolidarea capacității administrative a statului, iar aceste îngrijorări nu au fost complet lipsite de temei.
Țara noastră a cunoscut perioade de profunde transformări. România se confruntă în continuare cu provocări legate de managementul întreprinderilor de stat. Capacitățile instituționale ale statului român au înregistrat limitări semnificative, atât în sfera guvernanței democratice, cât și în ceea ce privește atragerea și utilizarea eficientă a fondurilor europene. Însă, multiple sectoare economice și companii românești au înregistrat progrese considerabile, astfel PIB-ul pe cap de locuitor al României închide treptat diferența față de media europeană.
Consolidarea instituțiilor naționale și direcționarea lor către crearea de consensuri reprezintă următorii pași importanți, care însă se dovedesc a fi mai anevoioși în fața curentului global. În ciuda acestui context internațional, eforturile de consolidare instituțională și de promovare a dialogului sunt esențiale. România se confruntă, așadar, cu o provocare comună la nivel mondial.
În prezent, toate națiunile se confruntă cu o creștere a polarizării, ceea ce va îngreuna consolidarea puterii guvernamentale, buna funcționare a mecanismelor democratice și eficiența sistemului educațional. Pentru a avansa, România trebuie să urmeze o cale distinctă, bazată pe implicarea activă a cetățenilor în procesul decizional și pe dezvoltarea capacităților administrative.
Uniunea Europeană dispune, în mod evident, de mijloacele necesare pentru a facilita această transformare, iar poziția României în cadrul familiei europene este una stabilă. Prin urmare, în viitor, România se va confrunta atât cu numeroase provocări, cât și cu oportunități unice de dezvoltare.
În ceea ce privește instituțiile extractive din România, care este domeniul în care considerați că se află cel mai mare risc astăzi? Este oare vorba despre sectorul politic, cel economic sau poate administrația publică?
– În Europa de Est, problema a fost transformarea economiei și a mentalității, desprinderea de comunism. A fost o problemă foarte dificilă.
Această întrebare a fost adresată unui expert care a oferit această perspectivă: Transformarea economiei și a mentalității, desprinderea de comunism, a reprezentat o provocare deosebit de dificilă în regiunea Europei de Est.
În ciuda provocărilor, un anumit grad de stabilitate a fost menținut datorită nivelului inițial relativ scăzut al disparităților economice. Acest echilibru a permis o creștere economică fără o creștere drastică a inegalității, spre deosebire de ceea ce s-a observat în Statele Unite sau Marea Britanie.
Uniunea Europeană a jucat rolul unei ancore utile.
Însă, această ancoră nu mai este de ajuns pentru viitor; consolidarea capacităților statului și crearea unor instituții care să favorizeze consensul au devenit obiective esențiale.
Economistul Daron Acemoglu discută despre distincția dintre procesul de convergență economică a României și evoluția convergenței instituționale.
În cazul în care ar fi nevoie să reformulez „De ce eşuează naţiunile” cu un nou capitol dedicat României de după 1989, tema principală ar putea fi o realizare economică în acord cu standardele occidentale, însă obținută în pofida unor deficiențe la nivel instituțional. – Nu posed cunoștințe aprofundate despre România, deci toate afirmațiile mele ar trebui tratate cu rezerve; cu toate acestea, aș înclina spre cea de-a doua posibilitate.
În ciuda progreselor înregistrate în ceea ce privește convergența economică și integrarea populației românești în Europa, procesul de convergență instituțională rămâne încă în curs de desfășurare.
În prezent, se recunoaște, în general, că reformarea sistemului judiciar și creșterea eficienței administrative sunt necesare, însă polarizarea în creștere rămâne o problemă majoră. Această polarizare este alimentată în parte de tendințele globale actuale, de impactul rețelelor sociale, de influența Rusiei și de disfuncționalitățile sistemului public, care provoacă frustrare în rândul populației.
Se observă consecințele atunci când această chestiune rămâne nerezolvată. Statele Unite sunt un exemplu elocvent: odinioară, se bucurau de o democrație puternică și de o economie în plină expansiune, însă în prezent se confruntă cu riscul prăbușirii democrației. Tocmai din acest motiv, este imperativ ca România să acorde o atenție deosebită acestei probleme instituționale.
Este esențial ca populația să se simtă auzită și să aibă o voce care contează.
„E nevoie de acel sentiment că oamenii au o voce”
subliniază importanța participării active a cetățenilor.
În fața unor provocări precum polarizarea accentuată și inegalitatea în ceea ce privește accesul la educație de calitate, România are nevoie de soluții realiste. Încrederea scăzută în partide și instituții reprezintă o problemă majoră. La întrebarea despre soluții, răspunsul este unul complex:
Nu există o soluție magică
, însă cercetările efectuate demonstrează că, de fapt, nu totul este atât de complicat. Atunci când sistemul democratic conduce la o prosperitate echitabilă, asigură bunuri publice de calitate și oferă cetățenilor posibilitatea de a simți că au o voce și că participă activ la viața politică, sistemul democratic se stabilizeze și devine mai puternic, iar sprijinul pentru acesta crește considerabil.
Motivul pentru care acest fenomen nu se produce este strâns legat de distribuția inegală a resurselor publice, cum ar fi educația și infrastructura, între diverse zone geografice ale României. Această situație este determinată, în mare măsură, de capacitățile limitate ale statului, o problemă care a fost deja discutată anterior.
În cadrul Uniunii Europene se produc numeroase beneficii, însă participarea activă a cetățenilor și simțul că au o influență în procesul decizional sunt esențiale. În acest context,
Politica locală este foarte importantă
pentru asigurarea unei conexiuni între cetățeni și procesul decizional.
Construirea unei democrații solide este îngreunată de un mediu informațional poluat, în care informațiile false și dezinformarea proliferează nestingherit. În astfel de circumstanțe, expunerea la manipulări și camere de ecou din rețelele sociale face extrem de dificilă crearea și menținerea fundamentului democratic.
Problema nu este una izolată în România, însă Uniunea Europeană are obligația de a examina cu atenție acest mediu informațional și felul în care platformele de socializare – din ce în ce mai mult, cele bazate pe inteligență artificială – contribuie la deteriorarea sănătății mentale a populației, reduc nivelul de informare și afectează participarea democratică.
Într-o declarație recentă, un anumit număr de miliardari din domeniul tehnologiei și influența Chinei nu sunt considerate obstacole de netrecut. Se pare că există o perspectivă mai puțin îngrăditată. Potrivit surselor,
„Nu suntem neputincioși în faţa miliardarilor din tech şi a Chinei”
reprezintă o afirmație care reflectă această idee.
În legătură cu riscul accentuat de neîncredere în instituții din cauza tehnologiei, modul în care tehnologiile puternice sunt controlate de câteva corporații fără responsabilități clare este o problemă cheie. Limitarea acestui risc depinde de felul în care aceste tehnologii sunt guvernate pentru a evolua corect. „Nu cred că putem separa problemele pe care le avem cu tehnologia, cu rețelele sociale și cu inteligența artificială de faptul că toate aceste tehnologii extrem de puternice sunt controlate de un număr foarte mic de corporații, fără niciun fel de responsabilitate reală. De aceea, modul în care sunt guvernate aceste tehnologii este esențial pentru ca ele să evolueze în direcția corectă.”
Se acumulează din ce în ce mai multe argumente potrivit cărora sistemele algoritmice, de genul celor implementate în prezent de Facebook, Instagram și TikTok, au efecte nocive asupra echilibrului mental, perturbă capacitatea de învățare și pot conduce la dependență digitală.
Este posibilă implementarea unor reguli care să controleze utilizarea datelor noastre personale de către companiile de social media și să influențeze algoritmii care ne prezintă conținuturi inflamatorii și divizive. De asemenea, putem impune taxe pe publicitatea digitală la fel cum procedăm cu produsele din tutun și alcool. În plus, putem stimula dezvoltarea tehnologiei în direcții alternative. Nu sunt de părere că suntem complet lipsiți de putere în fața miliardarilor din tehnologie și a Chinei, care în prezent definesc traiectoria inteligenței artificiale în viitor.
Reglementarea tehnologiei este considerată o necesitate. Nu ar trebui să existe libertate deplină pe această piață.
„Tehnologia trebuie reglementată”
În prezent, puterea lor este destul de semnificativă, însă acest lucru se datorează faptului că li s-a permis să se dezvoltate atât de mult. Reglementările lipsente și excepțiile fiscale au facilitat creșterea unor giganți precum Google, Facebook și Microsoft, inclusiv prin achiziții strategice ale competitorilor lor. Astfel, au putut
să ocolească sau să încalce regulile
fără repercusiuni majore.
Se observă că China a demonstrat capacitatea de a reglementa tehnologia, în pofida multiplelor dificultăți întâmpinate. Deși Alibaba a ajuns să fie mai influentă decât Apple, intervenția guvernului chinez a dus la reglementarea sa ca platformă de comerț electronic, impunându-i astfel anumite limite.
În situația în care se ajunge la un acord comun în rândul factorilor politici că este necesară o reglementare a tehnologiei, atunci acest lucru poate fi realizat. Europa are potențialul de a dezvolta o astfel de înțelegere comună. Reglementarea tehnologică devine posibilă odată ce există o majoritate care o susține.
În prezent, Statele Unite se deplasează pe o traiectorie contrară. Consecințele acestei situații sunt rezultatul direct al deceniilor de neglijență față de problemele inegalității, polarizării și performanței scăzute a sistemului democratic.
Românii ar putea beneficia de o poziție favorabilă în raport cu liderii care tind să impună regimuri autoritare. Motivul este legat de capacitatea lor de a rezista la astfel de forme de guvernare. Acest avemaj poate fi valorificat în contextul actual, în care libertățile fundamentale sunt din ce în ce mai amenințate la nivel global.
În legătură cu vulnerabilitatea la riscuri, România se confruntă cu un conflict armat la frontieră și cu lideri politici preocupați frecvent de dispute interne. Ce impresie vă face această situație? Se consideră că toate țările sunt vulnerabile, însă Europa de Est posedă un anumit avantaj. În această regiune, oamenii au cunoscut o perioadă de sete de democrație liberală și economie de piață, iar această dorință rămâne încă puternică. Li s-ar spune cetățenilor din Europa de Est „să se întoarcă în epoca sovietică” și ar primi o respingere puternică.
Populația din Statele Unite este, uneori, caracterizată de o naivitate în ceea ce privește implicațiile autoritarismului, din cauză că nu are o experiență directă cu acesta. Pe de altă parte, cetățenii români sunt mai conștienți de consecințele unui regim autoritar, datorită experienței acumulate fie de ei înșiși, fie de părinții lor. Acest fenomen consider că reprezintă un mecanism cheie de protecție a democrației.
În acest context, anticorupția devine un factor crucial, după cum se afirmă:
„Ei bine, aici intervine anticorupția”
Întrebarea esențială este cum putem evalua eficiența cheltuielilor României pentru apărare și infrastructură, astfel încât să nu contribuie la consolidarea problemelor existente. – România are o cheltuială semnificativă pentru apărare și infrastructură. Pentru a înțelege dacă aceste fonduri sunt utilizate în mod eficient, este crucial să se acorde atenție luptei împotriva corupției. Potrivit expertului, progrese au fost înregistrate în combaterea corupției, însă eforturile trebuie intensificate.
– Ei bine, aici intervine anticorupția.
Domenii precum infrastructura și energia sunt extrem de vulnerabile la riscul de corupție atunci când sunt alocate fonduri.
Pentru ca Europa să dispună de o strategie defensivă autonomă, este crucial ca România să joace un rol activ în cadrul acesteia. România trebuie să contribuie la definirea unei politici de apărare europeană comună. În ceea ce privește alocările financiare, se ridică întrebarea: care este valoarea optimă a cheltuielilor pentru apărare? Cum pot fi acestea gestionate în echilibru cu alte necesități guvernamentale? Procesul decizional în acest sens ar trebui să fie caracterizat prin transparență și să implice participarea cetățenilor, astfel încât să fie garantată o abordare democratică.
Este necesar să fie recunoscut ce a realizat România până în prezent. Nu trebuie să uităm aceste succese.
„Trebuie să recunoaștem și ce a reușit România să realizeze”
este o declarație care subliniază importanța recunoașterii progreselor făcute.
Este posibil ca o țară precum România, cu o importanță geopolitică semnificativă, să rămână totuși vulnerabilă din punct de vedere instituțional? Într-adevăr, acest scenariu este posibil. Multe națiuni sunt astăzi relevante din punct de vedere geopolitic, însă prezintă fragilități instituționale în diverse locații neașteptate. Spre exemplu, în Franța, formațiunile politice tradiționale abia mai reușesc să obțină <20% din voturi>, în timp ce în Statele Unite, instituțiile sunt supuse unor atacuri puternice din multiple direcții, inclusiv de extremă. Acest fenomen este o realitate și în alte părți, demonstrând că democrația liberală necesită o reconstrucție și o revitalizare continue.
În ceea ce privește evaluarea democrației liberale actuale din România, prin prisma conceptului de „coridor îngust”, se pune întrebarea dacă aceasta este mai aproape de un sistem de guvernare slab și ineficient sau de unul excesiv și opresiv. Oricum, România a făcut progrese și se află în interiorul acestui coridor, chiar dacă la limita lui. Țara noastră are parte de alegeri autentice, cetățenii săi îmbrățișează democrația, iar libertatea de exprimare este asigurată, nefăcând parte dintr-un stat cu caracter polițienesc. Fostul regim al lui Ceaușescu a reprezentat unul dintre cele mai nefaste – nu numai printre cele mai represive din Europa de Est, ci și considerabil ineficient. Prin urmare, moștenirea lăsată a fost extrem de dificil de gestionat de la început. În consecință, la un moment dat, trebuie să recunoaștem și realizările obținute de România.
Se vehiculează ideea că Rusia se folosește de vulnerabilitățile deja prezente pentru a-și atinge scopurile, potrivit unor opinii exprimate anterior.
Privind în perspectivă un deceniu, România și democrația ei se confruntă cu un risc instituțional major; care considerați că este acesta? Este oare creșterea inegalității, populismul politic, șocurile geopolitice externe sau poate alt factor? – Răspunsul meu ar fi inegalitatea și polarizarea. Toate celelalte sunt elemente care agravează această problemă. Oricare democrație se poate destabiliza doar din pricina unui risc extern geopolitic?
– Nicio democrație nu se prăbușește doar din cauza unui risc geopolitic extern.
Rusia reprezintă, fără îndoială, o amenințare serioasă, însă ea se aproveită de slăbiciuni deja prezente. Populismul de dreapta capătă atractivitate tocmai din pricina inegalității, a polarizării și a nemulțumirii.
În acest context, reafirm aceeași opinie: instituțiile democratice liberale sunt obligate să își respecte angajamentele și să acorde atenție cerințelor cetățenilor, indiferent de locație, inclusiv în România.
Prognoza pentru România la o perioadă de 10 ani în viitor este extrem de incertă. Este o sarcină dificilă să faci predicții pentru orice țară, având în vedere vremurile tulburi prin care trecem. Schimbările în sistemul geopolitic sunt posibile și unele sisteme democratice pot fi pe punctul de a se prăbuși.
Progresul României până în prezent este remarcabil și sunt încrezător în potențialul său de continuare a evoluției. Însă, prăbușirea sistemului democratic din America ar face ca toate proiecțiile să devină nevalide. În același timp, apariția inteligenței artificiale ar putea conduce la o lume caracterizată printr-o inegalitate accentuată, unde locurile de muncă sunt pe punctul de a dispărea, ceea ce ar face, din nou, ca toate planificările să-și piardă valabilitatea.
Viitorul României este indisolubil legat de cel al Europei, la rândul său strâns conectat la destinul planetei.
Lucrările lui Acemoglu au fost recent subiectul unor discuții aprinse. Tezele sale au ridicat întrebări esențiale despre direcția în care se îndreaptă anumite economii. Într-un context mai larg, se vorbește despre impactul pe care îl pot avea anumite fenomene asupra dezvoltării.
„Nu ratați această oportunitate unică”
a declarat el, referitor la o problemă stringentă cu care se confruntă România.
Lucrările lui Daron Acemoglu au cunoscut un succes internațional remarcabil, fiind coautor al volumelor „De ce eșuează națiunile” și „Coridorul îngust”, care au devenit bestsellere la nivel global. Tezele sale privind prosperitatea și stagnarea statelor sunt elucidate în aceste cărți. Acestea au fost traduse în numeroase limbi și au înregistrat vânzări de sute de mii de exemplare în întreaga lume.
În cadrul acestor lucrări, Acemoglu introduce două idei cheie pe care le aplică și în analiza situației din România, oferind astfel o perspectivă teoretică detaliată.
În lucrarea sa, „De ce eșuează națiunile”, un anumit tip de sistem este caracterizat prin „instituții extractive”, unde o minoritate deține controlul și bogăția, sufocând astfel progresul economic și inovarea. Pe de altă parte, sistemele cunoscute sub numele de „instituții incluzive” promovează o distribuție echitabilă a puterii, garantează respectarea legilor și favorizează creșterea economică.
„Instituțiile extractive”
reprezintă sisteme în care puterea și resursele sunt concentrate în mâinile unui grup restrâns, care blochează dezvoltarea economică şi inovaţia. În opoziție,
„instituțiile incluzive”
distribuie puterea, respectă statul de drept și creează prosperitate.
În lucrarea „Coridorul îngust”, autorul discută despre domeniul delicat în care puterea publică este suficient de dezvoltată pentru a asigura guvernarea, însă nu atât de extinsă încât să conducă la opresiuni, în timp ce comunitatea rămâne suficient de vigilentă pentru a menține un echilibru.
COMENTARII / 0