Miza deceniului viitor: tranziție la dezvoltare prin investiții

În economie există momente în care nu lipsa resurselor reprezintă problema, ci modelul după care acestea sunt utilizate, iar România se află într-un astfel de moment. 

După un an de creștere constantă, economia se încetinește, iar dezechilibrele fiscale se agravează. PIB a crescut cu doar 0,9% în 2024 și cu 0,7% în 2025, iar în primul trimestru al anului 2026 a înregistrat o scădere de 1,7% comparativ cu anul precedent. În același timp, paradoxal, investițiile străine continuă să se intensifice, piața tranzacțiilor atinge niveluri record, proiectele de infrastructură finanțate din fonduri europene se extind, iar aderarea la OCDE se apropie de finalizare.

Prin urmare, dispunem de avantaje, capital și perspective, însă nu există tranziția către un nou model de creștere.

Citește șiSEC propune noi reguli pentru custodia criptomonedelor de către fondurile de investiții din SUA

În loc să ne concentrăm pe volumul consumului, atenția se îndreaptă spre cât putem produce, inova și investi. În ultimii ani, creșterea economică a României a fost susținută într-o măsură considerabilă de consum, alimentat de deficite bugetare și de creșterea rapidă a datoriei publice. Acest model a stimulat convergența și a promovat creșterea veniturilor, însă limitele sale devin din ce în ce mai evidente. O proporție tot mai mare a consumului intern se îndreaptă spre alte economii prin importuri, în timp ce costurile asociate finanțării datoriei restrâng spațiul disponibil pentru investiții productive.

În plus, avantajele competitive pe care România s-a bazat timp de mulți ani se erodează. Forța de muncă nu mai este printre cele mai ieftine din regiune, costurile cu energia rămân ridicate, iar creșterea salariilor a depășit în multe sectoare ritmul productivității.  

Fără o creștere accelerată a investițiilor și a inovației, precum și a îmbunătățirii competențelor, va fi greu să menținem pe termen lung atât poziția competitivă a economiei, cât și nivelul de trai.

România a arătat rezistență în fața unor crize consecutive și a continuat să atragă fonduri și inițiativă de afaceri. Totuși, rezistența este esențială pentru a trece peste perioade dificile, dar nu garantează prosperitate durabilă. Capacitatea României de a evita capcana venitului mijlociu și de a crea o economie axată pe productivitate, inovație și valoare adăugată înaltă în următorul deceniu se bazează pe răspunsul la o întrebare esențială: creșterea prin consum sau prin

Baza este solidă, însă insuficientă.

România dispune deja de componente esențiale pe care le poate consolida. În domeniul infrastructurii, inițiativele susținute de fonduri europene, PNRR și SAFE progresează cu o viteză fără precedent. După finalizare, acestea ar putea atrage capitaluri suplimentare, întări legăturile economice și diminua disparitățile regionale.

În același timp, finalizarea aderării la OCDE ar putea deveni un element esențial de credibilitate în ochii investitorilor, întărind impresia că economia se apropie de standardele țărilor dezvoltate nu doar prin nivelul veniturilor, ci și prin calitatea instituțiilor și guvernanței.

Acestea constituie bazele, dar nu reprezintă totalitatea necesarului. Pentru ca România să își accelereze convergența economică, trebuie să se consolideze cu câteva stâlpi adiționali: un antreprenoriat mai robust, investiții cu valoare adăugată înaltă, o industrie competitivă, exporturi mai solide, tehnologie și, în special, competențe.

Antreprenoriatul: de la cantitate de întreprinderi la companii cu potențial de creștere 

Spiritul antreprenorial există și continuă să genereze oportunități chiar și într-un context economic și fiscal mai complex, dar numărul de firme nou create este doar începutul. Întrebarea relevantă este câte dintre acestea reușesc să crească, să investească, să exporte și să inoveze. O economie se transformă prin companii capabile să scaleze și să se integreze în lanțuri valorice sofisticate, nu doar prin multiplicarea inițiativelor antreprenoriale. Scorul României în raportul Business Ready al Băncii Mondiale a crescut de la 68,33 în 2024 la 70,18 în 2025. Mediul de afaceri se îmbunătățește, dar provocarea principală rămâne aplicarea cadrului de reglementare și interacțiunea cu instituțiile statului. 

În acest context, predictibilitatea legislativă și digitalizarea administrației reprezintă elemente cheie ale sprijinului, în loc de programe de finanțare; acestea includ, de asemenea, reducerea birocrației și îmbunătățirea relației dintre stat și mediul privat. Antreprenorii nu cer o prezență sporită a statului, ci o prevedere mai sigură.

Investițiile: forța motrice a următoarei etape de dezvoltare

Investițiile trebuie să se transforme în principalul motor al creșterii economice în următorul deceniu. România rămâne atractivă pentru capitalul străin, iar fluxurile de investiții directe și dinamica pieței de tranzacții confirmă această atracție.

În 2025, s-au înregistrat fluxuri nete de investiții străine directe de 8,1 miliarde de euro, iar între 2021 și 2025 s-au acumulat 40 de miliarde de euro, în contrast cu 22 de miliarde de euro în cei cinci ani anteriori.

5,3 miliarde de euro în 2025 și 2,9 miliarde de euro în T1 2026 confirmă aceeași tendință de interes pe piața tranzacțiilor. Investitorii identifică potențial de creștere, însă monitorizează cu atenție stabilitatea fiscală, infrastructura, costurile și disponibilitatea forței de muncă.

În topul 9 al destinațiilor de investiții căutate în Europa, conform PwC CEO Survey, se confirmă că România continuă să fie în atenția companiilor internaționale. Avantajele sale includ o piață internă semnificativă, o poziție geografică strategică, statutul de membru UE, costuri atractive și un capital uman de valoare.

O economie evoluată nu poate rămâne exclusiv un punct de atracție pentru capital; trebuie să se transforme și în exportator. În anul 2024, România găzduia aproximativ 700 de companii multinaționale, o cifră mult sub cea a altor țări din regiune.

În acest context, exemplul Poloniei devine semnificativ. Expansiunea sa economică nu a rezultat exclusiv din capitalul străin, ci și din dezvoltarea unor firme naționale capabile să se extindă la nivel internațional și să aloce resurse în afara frontierei.

În același timp, atragerea capitalului trebuie canalizată spre sectoare caracterizate prin productivitate înaltă și valoare adăugată semnificativă. Într-o piață în care avantajul costului scăzut al forței de muncă a fost redus, forța competitivă se construiește pe bazele tehnologiei, inovației și competențelor.

Industria și exporturile: testul sustenabilității 

23,8% și 16,8% ilustrează scăderea contribuției industriei la PIB în ultimul deceniu. Exporturile, care în 2015 reprezintă 41% din PIB, au scăzut la 35,4% în 2025. Aceste evoluții arată că un model de creștere predominant orientat spre consum generează vulnerabilități structurale.

O economie ce aduce în țară mai mult decât produce intern se confruntă cu riscul de a dezvolta dezechilibre pe termen lung. Mai mult, o dependență excesivă de consum limitează spațiul disponibil pentru corectarea deficitelor și pentru generarea unor surse durabile de creștere economică.

Semnalele de avertizare se multiplă în sectorul auto, care reprezintă 230.000 de angajați, aproximativ 14% din PIB și aproximativ o treime din exporturi. Producția din România a scăzut cu aproape 13% în prima jumătate a anului, fiind cel mai slab semestru în ultimii cinci ani pentru Dacia Mioveni, pe fondul celui mai mare preț industrial al energiei din Europa, iar mesajul transmis de conducerea Renault indică faptul că avantajul istoric de cost al României nu mai este un fapt, ci o poziție ce trebuie apărată.

Mai mult, faptul că modelele construite pe platforme comune pot migra oricând către jurisdicții mai eficiente, așa cum Dacia a pierdut deja volume în favoarea Marocului și Turciei, iar alianța Ford cu Geely de la Valencia ridică semne de întrebare pentru Craiova, arată că miza depășește perimetrul unei singure uzine pentru că în jurul celor doi mari producători s-a creat un întreg ecosistem esențial pentru industria locală.

Păstrarea producției în România depinde de măsuri concrete și rapide, o politică industrială care să reducă factura energetică pentru marii producători, fiscalitate predictibilă și fără inovații, precum impozitul minim pe cifra de afaceri care a afectat competitivitatea sectorului, precum și scheme de sprijin care să facă atractive investițiile în noile generații de modele, inclusiv electrice. 

România trebuie să consolideze o bază productivă mai solidă, să dezvolte industrii moderne și competitive și să se integreze mai profund în lanțurile de valoare ale Uniunii Europene. Creșterea producției, extinderea exporturilor și sporirea valorii adăugate nu sunt doar scopuri economice, ci factori esențiali pentru prosperitatea pe termen lung.

Capitalul uman: motorul productivității

Productivitatea reprezintă factorul principal care stabilește standardul de viață al unei economii. În plus, productivitatea se bazează pe contribuția oamenilor.

În ultimii ani, salariile au crescut mai rapid decât productivitatea, în special pe fondul unor măsuri administrative și al presiunilor din piața muncii. Pe termen scurt, această evoluție a susținut consumul. Pe termen lung însă, fără creșteri corespunzătoare de productivitate, competitivitatea economiei este afectată. 

România continuă să aibă un nivel al studiilor superioare și al calificărilor avansate semnificativ sub media Uniunii Europene. În lipsa unor investiții consistente în educație și dezvoltarea competențelor, va fi dificil să susținem salarii mai mari și să atragem investiții sofisticate. 

Aceasta este și una dintre explicațiile riscului de a rămâne blocați în așa-numita „capcană a venitului mijlociu”, situația în care o economie nu mai poate concura prin costuri reduse, dar nici nu reușește să facă trecerea către activități cu valoare adăugată și productivitate ridicate. 

Coreea de Sud, Singapore sau Israel arată că această tranziție poate fi realizată. Totuși, realizarea ei depinde de investiții constante în educație, cercetare, inovare și capital uman.

Inteligența artificială: oportunitatea unui salt semnificativ în productivitate

În situația în care există un element ce poate accelera această transformare, acesta este tehnologia, iar în mod special inteligența artificială.

PwC a constatat că companiile care implementează AI pe scară largă și își modifică structurile de afaceri se dezvoltă într-un ritm mai accelerat și prezintă o productivitate crescută. Același concept se aplică și la nivel macroeconomic.

România are la dispoziție un capital uman tehnic de valoare și un ecosistem IT de relevanță. Cu toate acestea, aceste avantaje trebuie să fie integrate printr-o strategie unificată pentru a accelera adopția tehnologică în sectorul economic și în administrație.

Întrebarea nu constă în faptul că AI ar putea transforma economia, ci în capacitatea României de a profita de această șansă pentru a reface diferențele de productivitate și pentru a genera avantaje competitive noi.

Alegerea ce va contura următorul deceniu

România nu se confruntă cu lipsă de oportunități, însă modelul de creștere bazat pe consum, datorie și pe avantajul unei forțe de muncă relativ ieftine a ajuns la limitele sale.

Experiența Grecei arată că modele economice construite pe acumularea dezechilibrelor fiscale și a datoriei pot deveni rapid nesustenabile. În contrast, economiile care au reușit să evite capcana venitului mijlociu au realizat acest lucru prin investiții în educație, productivitate, inovare și infrastructură.

În deceniul ce urmează, obiectivul principal constă în a alege între două paradigme distincte de dezvoltare. Rămânem orientați majoritar spre consum sau trecem la o economie fondată pe investiții? Competiția noastră se bazează pe costuri sau pe valoare adăugată? Accentăm stimularea cererii sau consolidarea capacității de producție, export și inovare?

Răspunsurile la aceste întrebări vor fi evidente în salarii, în standardul locurilor de muncă, în volumul investițiilor, în forța companiilor românești și, în final, în nivelul de trai.

Prosperitatea nu poate fi menținută pe termen lung printr-un consum susținut de împrumuturi. Rom

Articolul a fost semnat de Daniel Anghel, partener principal al țării la PwC România.

Publicație sprijinită de PwC România