Cele mai importante decizii din viața noastră încep, de multe ori, cu o simplă semnătură. O semnătură care poate închide un capitol și deschide unul nou. Iar pentru ca lucrurile să fie făcute corect, toate drumurile ar trebui să ducă… la notar. Fie că este vorba despre cumpărarea unei locuințe, o succesiune, un divorț sau o procură, rolul notarului înseamnă mai mult decât autentificarea unui document. În spatele fiecărei semnături se află verificări, responsabilitate și grija ca drepturile tuturor să fie respectate. Despre rolul notarului, provocările aduse de digitalizare și situațiile în care prevenția poate face diferența a vorbit, într-un interviu, Mihaela Durnescu, președinta Camerei Notarilor Publici București.
În ultimii ani, digitalizarea a influențat și domeniul notarial, însă tehnologia nu poate înlocui complet funcția notarului, afirmă Mihaela Durnescu. Furturile de identitate și fraudele online devin din ce în ce mai frecvente, iar verificările efectuate de notar reprezintă încă o protecție esențială pentru actele juridice.
„Digitalizarea nu va înlocui notarul. Îi va permite să petreacă mai puțin timp cu sarcini administrative repetitive și să se ocupe mai mult de omul din fața lui și de problemele cu care acesta se confruntă”
Citește șiRomânia așteaptă ratingul S&P. Nazare: Am mare încredere, au fost discuţii intensive. Atârnă destul de greu incertitudinea politică
subliniază președinta Camerei Notarilor Publici București.
Doamna notar, așa cum am menționat, majoritatea dintre noi asociem notarul cu actul de semnare. Însă ce rol are notarul, în afara interesului clientului care pășește pragul?
Mihaela Durnescu: Oamenii ajung la notar pentru a-și rezolva o problemă personală: să încheie un contract de vânzare, să dezbată o succesiune, să dea o procură sau să facă o declarație. Dar, dincolo de acest interes privat al fiecăruia, notarul trebuie să vegheze și la un alt interes: interesul general, interesul nostru, al tuturor, inclusiv al celor care vin după noi. Pentru că un act întocmit greșit astăzi va greva practic generațiile care vin.
Un exemplu ilustrativ este cazul monumentelor istorice. În vânzarea unui astfel de sit, statul deține un drept de preemțiune la cumpărare. Aceasta înseamnă că, înainte ca deținătorul să poată transfera proprietatea, trebuie să solicite guvernului dacă dorește să achiziționeze situl. Dacă guvernul decide să nu exercite acest drept, proprietarul are libertatea de a vinde obiectul fără restricții unui cumpărător terț.
Notarul are rolul de a veghea atât la protecția dreptului proprietarului, astfel încât acesta să își poată valorifica dreptul, cât și la protejarea interesului statului. Pentru că dreptul statului de a cumpăra acel imobil înseamnă, de fapt, protejarea patrimoniului cultural care ne aparține tuturor. Lucrurile acestea, însă, nu funcționează de la sine. Atunci când proprietarul nu știe că imobilul său este monument istoric sau când acesta se află pe o listă a monumentelor istorice care cuprinde zeci de imobile ce nu ar trebui să fie clasate astfel, ori când întregi unități administrativ-teritoriale, precum Mangalia sau Alba Iulia, sunt clasate ca monumente istorice, lucrurile devin extrem de complicate atât pentru proprietar, cât și pentru stat.
În astfel de situații, notarului îi revine responsabilitatea de a verifica că toate elementele se aliniază și funcționează corect. Pentru că, dincolo de ceea ce observăm cu ochiul liber în domeniul monumentelor istorice, protecția presupune ca actele juridice referitoare la aceste imobile să fie cu adevărat valide.
Un contract de vânzare-cumpărare încheiat fără respectarea dreptului de preemțiune al statului este lovit de nulitate absolută. Este un lucru extrem de grav. Spunem de ani de zile că acest sistem fragilizează, practic,
În decursul anului precedent, am dori să evidențiem că dialogurile cu Ministerul Culturii și cu Institutul Național al Patrimoniului au fost foarte constructive, iar sperăm ca, în scurt timp, acestea să se transforme în măsuri concrete ce vor asigura securitatea circuitului civil. Această realizare este de o importanță majoră atât pentru noi, cât și pentru circuitul civil în
Modul în care se garantează protecția copilului în timpul unui divorț la notar
Ați vorbit despre interesul general. Dacă ne uităm la o situație sensibilă, cum este divorțul, de exemplu, pe cine protejează notarul și cum reușește să păstreze echilibrul între părți?
Mihaela Durnescu: Divorțul este, aparent, o chestiune privată, așa cum spuneam mai devreme. O despărțire între doi soți care decid că nu mai doresc să conviețuiască. Însă, atunci când cei doi soți au un copil minor sau chiar mai mulți, notarul trebuie să se asigure că înțelegerea pe care o stabilesc părinții respectă interesul superior al copilului. Ca și în cazul monumentelor istorice, este foarte importantă relația dintre notar, părinți și autoritățile statului. Pentru că, în cazul unui divorț cu copii minori, se solicită efectuarea unei anchete psihosociale. De asemenea, minorul care a împlinit vârsta de 10 ani este ascultat de către notar. Notarul se asigură, practic, că înțelegerea părinților este, așa cum spuneam, în interesul copilului.
Și aș vrea să fiu foarte bine înțeleasă în această privință. Nimeni nu iubește un copil mai mult decât părinții lui. Rolul notarului, în acest caz, este doar să fie alături de părinți, astfel încât, într-o situație dificilă precum divorțul, care înseamnă, uneori, conflict și o serie de nemulțumiri între cei doi părinți, acestea să nu-l afecteze pe minor.
„Rolul notarului este, în acest caz, să se asigure că interesul general care, aici, are chipul unui copil este protejat și că vocea lui – vocea cuiva care nu este prezent și care nu se poate face auzită altfel – este apărată.”
În materia divorțului, cred că este important să le spunem oamenilor că divorțul la notar este o procedură extrem de valoroasă, pentru că le permite părinților să își protejeze copiii și să obțină desfacerea căsătoriei într-un mediu neconflictual, într-un mediu prietenos, în care, practic, înțelegerea lor poate căpăta contur într-o formă benefică pentru întreaga familie, atât pentru ei, cât și pentru copilul lor.
Când se divorțează, ce documente sunt necesare?
Mihaela Durnescu a precizat că procedura presupune prezența în fața notarului pentru a depune cererea. În acea zi, cei doi soți trebuie să aducă certificatul de căsătorie, actele de identitate ale fiecăruia și certificatele de naștere ale lor și ale copiilor.
Această primă întâlnire va fi urmată de un termen de reflecție de 30 de zile, care nu este un termen birocratic și nici o altă formă de birocrație. Este, practic, ultima șansă pe care o au cei doi soți de a reflecta asupra deciziei lor de a se despărți. La împlinirea celor 30 de zile, dacă referatul de anchetă psihosocială arată că înțelegerea părinților este în interesul copiilor și dacă înțelegerea părinților este deplină cu privire la cheltuielile de creștere și educare ale minorului, la locuința minorului și la programul de vizitare al părintelui care nu locuiește cu minorul, divorțul la notar se finalizează. Practic, părinții rămân ceea ce nu încetează niciodată să fie. Căsătoria se desface, dar ei rămân în continuare părinții copiilor lor.
Testamentul, o alegere ce poate evita dispute
Ce documente sunt indispensabile pentru o succesiune și, în situația în care cineva decide să renunțe la moștenire, cum se poate efectua această acțiune?
Mihaela Durnescu: În primul rând, pentru a participa la o dezbatere de succesiune, trebuie să demonstrăm statutul de succesor. Astfel, este necesar să prezentăm notarului certificatul de deces al persoanei decedate, împreună cu documentele de stare civilă care confirmă relația de rudenie sau, în cazul unei moșteniri testamentare, testamentul. În plus, trebuie să aducem și actele de proprietate ale bunurilor defunctului, pentru a dovedi masei succesorale.
moștenire poate fi abandonată de oricare dintre succesiuni printr-o declarație notarială depusă în fața notarului. Totuși, recomand ca indivizii care doresc să efectueze această acțiune să acorde atenție sporită și să consulte notarul înainte de a decide.
moștenire este adesea considerată irrevibilă, însă majoritatea persoanelor nu sunt conștiente de această realitate încă de la început. În mod obișnuit, nu există posibilitatea de a se retrage, iar decizia afectează întregul patrimoniu succesor, chiar dacă în certificatul de moștenitor se înscrie doar o porțiune din bunuri la acel moment.
Ce taxe se plătesc la notar și cine le suportă, de fapt?
Mihaela Durnescu: Taxele notariale de bază se fixează printr-un decret emis de ministrul Justiției și sunt influențate, într-o proporție semnificativă, de gradul de dificultate al procedurii, de nivelul de complexitate al acesteia și de perioada de retenție a documentelor în arhiva biroului notarial.
Încep prin a menționa testamentul, deoarece este esențial să discutăm mai mult despre valoarea acestuia decât despre onorariul notarial ce trebuie achitat. De exemplu, un testament are un preț de 130 lei plus TVA, aceasta constituind taxa minimă percepută de un notar.
Însă, pentru cel care decedează fără să lase un testament și fără să fi avut copii, va exista un cost foarte mare pe care soțul supraviețuitor îl va suporta pentru a se asigura că va putea locui până la sfârșitul vieții în casa pe care a construit-o împreună cu cel decedat. Este costul pe care îl va plăti pentru a-i despăgubi pe ceilalți moștenitori care, în lipsa unui testament, vor veni alături de soțul supraviețuitor la moștenire.
Tarifele notariale încep de la doar câteva zeci de lei. Evident, acestea cresc în cazul procedurilor mai elaborate, precum un act de partaj, un contract de vânzare-cumpărare sau o succesiune complexă. Totuși, așa cum am menționat, valoarea lor devine remarcabilă când luăm în calcul avantajele pe care le oferă: clarificarea unei situații și obținerea unui titlu de proprietate corect, capabil să reziste de-a lungul anilor și să fie găsit în arhiva notarială chiar și după 30 sau 50 de ani.
Arhiva unde istoria este păstrată
În afara activității notarilor, există și instituții profesionale, precum Camera Notarilor Publici. Ce funcție îndeplinește și de ce este esențială pentru cetățeni?
Mihaela Durnescu: Camera Notarilor Publici reprezintă, în esență, coloana vertebrală ascunsă a securității legale. Deși nu este perceptibilă de către public, ea se află în centrul majorității operațiunilor pe care le realizăm ca notari. Voi prezenta doar două argumente care justifică această afirmație.
Primul punct de interes este arhiva notarială. În colecția Camerei Notarilor Publici București se găsesc documente de o importanță remarcabilă: contractul de vânzare-cumpărare al locuinței în care v-ați născut și ați crescut, testamentul bunicului meu și succesiuni ce leagă generații între ele. În afară de acestea, există urmele unor figuri istorice semnificative: Regele Carol I, Regina Maria, Nicolae Titulescu și Ana Aslan. De asemenea, menționez Gheorghe Leonida, autorul sculpturii cu chipul lui Iisus din statuia de la Rio de Janeiro.
Numinători puțini sunt conștienți că semnele acestui faimos sculptor se găsesc în arhivele Camerei Notarilor Publici București.
În afară de aceste acte notariale, deținem și documente de o vechime și importanță remarcabilă pentru istoria noastră. Printre ele se găsesc breasla țesătorilor din Biertan, datată în 1541, și Biblia lui Martin Luther, tipărită la Nürnberg în 1662. Aceste documente istorice, extrem de valoroase, sunt astăzi păstrate în condiții de maximă securitate, datorită efortului financiar colectiv al profesiei noastre.
Arhiva noastră asigură cel mai înalt nivel de securitate, precum și controlul umidității și al temperaturii pe care îl poate oferi o arhiv
Înainte de a porni interviul, am discutat despre inteligența artificială. Cum percepeți digitalizarea? Este posibil ca, într-o anumită etapă, tehnologia să înlocuiască notarul?
Mihaela Durnescu: Am discutat adesea despre colecțiile de documente ale Camerei Notarilor, din care suntem foarte recunoscători, însă aș dori să subliniez că, de exemplu, la Camera Notarilor există sisteme informatice ce conțin informații privind procedurile succesorale. Acestea sunt de o importanță deosebită. De ce? Pentru că orice notar care intenționează să inițieze o procedură de succesiune trebuie să consulte mai întâi aceste baze de date, pentru a se asigura că procedura nu a fost deja deschisă de un alt notar.
Aceasta înseamnă că, în cazul unei persoane decedate, nu există posibilitatea ca o succesiune să fie discutată de două ori, eventual cu moștenitori diferiți. Este un aspect de o importanță extremă. Imaginați-vă ce dezordine ar apărea dacă succesiunea ar putea fi analizată în
Ce înseamnă această situație? Înseamnă că, dacă bunicul dumneavoastră a redactat un testament în Cluj în 2009, iar eu, în calitate de notar, am să analizez succesiunea astăzi în București, în doar câteva minute voi confirma că notarul din Cluj a autentificat testamentul în 2009, iar succesiunea se va încheia conform voinței bunicului dumneavoastră. În trecut, acest lucru nu ar fi putut fi realizat.
„Profesia noastră nu se teme de digitalizare. Digitalizarea nu va înlocui notarul. Îi va permite să petreacă mai puțin timp cu sarcini administrative repetitive și să se ocupe mai mult de omul din fața lui și de problemele cu care acesta se confruntă.”
Se găsește, de asemenea, un registru dedicat opțiunilor de succesiune. Începând cu anul 2011, există registre pentru regimurile matrimoniale și pentru creditori. Începând cu 2024, la nivelul Uniunii Naționale a Notarilor Publici, se înregistrează măsuri de protecție și sprijin stabilite atât de notarii publici, cât și de instanțele judecătorești.
măsură de protecție se stabilește pentru o persoană atunci când motivele pot fi vârsta, o incapacitate temporară sau chiar permanentă. Notar care va autentifica un document poate consulta acest registru și constată prezența persoanei în el. Această procedură este de o importanță și valoare remarcabilă pentru asigurarea integrității circuitului civil.
Motivul pentru care prezența în persoană continuă să fie esențială
Având în vedere că am abordat subiectul tehnologiei, trăim în anul 2026 și realizăm aproape tot online. Însă, de ce rămâne obligatorie prezența fizică la notar pentru anumite acte notariale?
Mihaela Durnescu: Prezența fizică la notar nu este obligatorie pentru toate etapele. Majoritatea procedurilor preliminare sunt efectuate de notarul public fără ca părțile să fie prezenți. Se obțin extrase din cartea funciară, certificate de atestare fiscală, adeverințe și alte documente necesare pentru finalizarea procesului. După încheiere, notarul continuă să realizeze numeroase demersuri. În prezent, persoana nu mai trebuie să ducă actul la biroul de carte funciară pentru a solicita intabularea; notarul se ocupă de această sarcină în locul ei.
notarului reprezintă cu adevărat o asigurare în anumite situații. Pentru că tehnologia de astăzi poate realiza aproape orice. Exact așa cum am menționat la începutul interviului, poate crea un document sau îl poate transmite într-un timp foarte scurt. Este uimitor! Totuși, tehnologia nu poate asigura conținutul care stă în spatele documentului sau al semnatarilor. În multe cazuri, o apariție de legalitate ascunde, de fapt, elemente extrem de periculoase.
Vă mai adaug ceva: cei care încălcă legea au fost primii care s-au digitalizat. Din păcate, există un număr foarte mare de identități furate, semnături electronice falsificate și persoane despre care nu știm dacă, în spatele ecranelor, transmit cu adevărat ceea ce ar trebui să transmită și dacă sunt cu adevărat cei care se află în fața ecranului. În astfel de cazuri, prezența fizică în fața notarului când se tratează un act cu adevărat important este cea care asigură că procedura este corectă și se realizează cu toate garanțiile legale necesare.
Milioane de români trăiesc astăzi în afara țării, dar, la un moment dat, au nevoie de ajutorul unui notar. Cum ajung serviciile notariale la ei?
Mihaela Durnescu: În primul rând, doresc să evidențiez un fapt pe care îl cunoaște fiecare persoană care are pe cineva în străinătate. Să trăiești în altă țară, chiar și pe alt continent, nu presupune că legăturile cu patria sunt întrerupte. Casa de origine, familia și succesiunea – toate vor necesita, mai devreme sau mai târziu, documente.
În acel moment, este crucial ca românii din străinătate să se consulte cu un notar și să se asigure că documentele lor sunt întocmite la timp. Un cetățean român care locuiește în Torino sau în Bilbao poate, în orice clipă, să solicite un consult la un notar din România, să primească sfaturi privind situația sa și apoi să se adreseze fie unui notar local, fie consulatului României din acel stat. Această procedură este esențială pentru că ne eliberează de numeroase căi pe care altfel le-am fi trebuit să le parcurgem.
„Le spun în fiecare zi clienților mei: nu lăsați problemele pe care trebuie să le rezolvați în sarcina copiilor dumneavoastră, în sarcina nepoților dumneavoastră. Ceea ce este foarte greu de descurcat astăzi va fi, poate, imposibil de descurcat de generația viitoare.”
La fel cum consultăm un notar pentru prevenție, este esențial să căutăm și sfatul unui notar, să îl contactăm telefonic și să solicităm îndrumări. În special, multe acte, precum o procură redactată în străinătate, vor fi valabile în România doar după ce sunt autentificate la notar. În astfel de cazuri, este recomandat să întrebi mai întâi notarul care este cea mai adecvată formă a procurii, iar numai după clarificare să o întocmești. Vreau să transmit un avertisment celor care nu mai locuiesc în țară: este crucial ca problemele să fie soluționate prompt. Poate fi vorba de o succesiune neîncheiată sau de o înțelegere familială care nu a ajuns să fie formalizată.
Am întâlnit de foarte multe ori persoane vârstnice care, din cauza unei boli precum demența sau boala Alzheimer, nu își puteau încasa pensia ori ridica trimiterile poștale pentru că nu lăsaseră un mandat de ocrotire. Am întâlnit și succesiuni nedezbătute, titluri de proprietate pe care erau înscriși foarte mulți titulari și a căror situație juridică nu mai poate fi descurcată, pentru că, între timp, titularii au decedat, rând pe rând, iar succesiunile sunt foarte greu de dezbătut.
Documentele care determină oamenii să se prezinte la notar
Ce factori determină ca oamenii să se prezinte cel mai frecvent la un notar, indiferent dacă se află în România sau în afara țării?
Mihaela Durnescu: Pentru că este sezonul estival, aș spune că, cel mai des, oamenii vin la notar ca să dea acele declarații de călătorie pentru copiii care pleacă din țară. Și aș vrea și aici să atrag atenția asupra faptului că este important să ne gândim din timp și să facem acest lucru, pentru că foarte des primim telefoane la ora 5 dimineața, când copilul minor este deja la aeroport și nu poate ieși din țară din cauza lipsei declarației.
În majoritatea cazurilor, cetățenii se adresează unui notar pentru a soluționa chestiuni familiale: succesiuni, declarații privind opțiunea succesorală și diverse documente patrimoniale, de la achiziția unei proprietăți până la partajul bunurilor. Ne preocupăm ca fiecare dintre aceste acte să fie întocmite corect și să fie păstrate în condiții adecvate.
Cum se definește apostila și unde poate fi obținută?
Mihaela Durnescu: Apostila este acea ștampilă care se aplică pe documente de către statele semnatare ale Convenției de la Haga, pentru ca actele să fie recunoscute pe teritoriul celuilalt stat.
Pentru actele notariale, apostila se aplică la Camera Notarilor Publici și cred că este important ca cei care vor să folosească documente notariale în străinătate să știe că pot apela la un notar. Îi pot solicita chiar notarului care a întocmit actele respective să îi sprijine în obținerea apostilei. La Camera Notarilor Publici, această apostilă poate fi obținută chiar în aceeași zi.
Încheiere, ce mesaj doriți să adresați celor care ne urmăresc?
Mihaela Durnescu a început prin a sublinia un aspect pe care îl consideră esențial. Documentele semnificative din existența noastră, precum succesiunea, achiziția unui imobil sau divorțul, nu sunt întocmite cu frecvență și trebuie realizate cu rigurozitate.
Principalul scop al notarului este, după cum am menționat, să prevină probleme, să îți ofere consultanță înainte de a decide și înainte de a semna un document, și să se
COMENTARII / 0