În fiecare fază de speculație apare aceeași problemă: cum pot indivizi înțelepți, instruiți și deseori foarte fortunati să achiziționeze active la prețuri exorbitante, iar în retrospectivă, acestea par evident supraevaluate?
Suntem înclinați să susținem că generația noastră se distinge. Considerăm că este mai rafinată, mai bine informată și, evident, mai rațională. Totuși, istoria ne arată altceva.
1688, aproape trei secole înainte de apariția internetului, un comerciant evreu din Amsterdam, Joseph de la Vega, a publicat lucrarea pe care mulți o consideră prima carte dedicată burselor și bulelor speculative: Confusion of Confusions.
Citește șiAnimaWings în insolvență cum pot pasagerii primi banii cursele anulate
Așteptarea unui eveniment creează o impresie mult mai profundă asupra jucătorilor la bursă decât evenimentul în sine
În acea perioadă, Amsterdam funcționa ca epicentrul global al finanțelor. În acest oraș se negocia acțiunile Companiei Olandeze a Indiilor de Est, considerată, de multe ori, cea mai influentă corporație a vremii.
Observând cu fascinație comportamentul investitorilor, De la Vega ajunge la o concluzie ce încă astăzi rămâne valabilă:
„Așteptarea unui eveniment creează o impresie mult mai profundă asupra jucătorilor la bursă decât evenimentul în sine”
scrie el.
de la Vega a descris piața bursieră, în cadrul unor dialoguri între un comerciant și un acționar, ca o casă a nebunilor, plină de superstiții bizare, practici particulare și atracții compulsive. Această confuzie oferă o imagine clară a psihologiei speculative.
„Jocul [speculației] este o afacere de nebuni”
ai căi în care participanții manifestă o tendință spre o activitate ritualică.
După îmbrățișări, urmează strigătele; după acestea, insultele; iar la final, obraznicia.
„Un membru al Bursei își întinde mâna, iar altul o prinde; astfel se vinde un anumit număr de acțiuni la un preț stabilit, tranzacția fiind confirmată printr-o a doua strângere de mână. O nouă strângere de mână marchează o altă ofertă, urmată apoi de o contraofertă. Palmele se înroșesc de la atâtea lovituri (cred că și de rușinea că oameni atât de respectabili își fac afacerile într-un mod atât de necuviincios). După strângerile de mână vin strigătele, după strigăte vin insultele, după insulte obrăznicia și alte insulte, apoi iar strigăte, îmbrânceli și noi strângeri de mână, până când afacerea este încheiată”, scrie de la Vega.
Investitorii nu achiziționează realitatea, ci își cumpără propria lor viziune asupra viitorului.
Una dintre cele mai semnificative învățăminte financiare din toate timpurile spune că investitorii nu achiziționează realitatea însăși, ci adoptă propria lor interpretare a viitorului.
Când o companie prezintă performanțe remarcabile, investitorii nu se întreabă dacă acestea sunt de calitate, ci dacă depășesc prognozele lor.
Atunci când banca centrală scade dobânzile, piața nu răspunde la scăderea în sine; răspunsul se bazează pe diferența dintre realitatea actuală și așteptările preexistente.
Din acest motiv, există ocazii în care apar scenarii care par ridicole, ca în cazul recent al Nvidia: compania a raportat cifre deosebit de mari, însă acțiunile sale au înregistrat o scădere.
În prezent, economiile se încetinesc, însă bursele se ridică.
Pe scurt: o veste bună aduce pierderi, iar o veste proastă aduce profituri. Pentru un observator neexperimentat pare irațional, dar pentru piețe este perfect logic.
Prețurile nu arată realitatea curentă, ci proiectează viitorul conceput; această perspectivă clarifică aproape toate evenimentele majore de tip speculativ din ultimele decenii.
În perioada anii ’90, investitorii nu achiziționau firmele de internet pe baza produselor pe care le oferiau în acea perio
2020-2021 a marcat o perioadă în care numeroși investitori nu achiziționau acțiuni Tesla din cauza volumului de vehicule comercializate. Ei se orientau spre imaginea unei companii ce promitea să preia conducerea în domeniul mobilității viitoare.
În perioada de expansiune a criptomonedelor, indivizii nu achiziționau Bitcoin pentru funcționalitatea sa instantanee; ei investeau în speranța unei transformări radicale a monedelor digitale.
În toate aceste situații, importanța momentului actual este mai mică decât cea a viitorului.
Poveștile au tendința de a deveni din ce în ce mai atrăgătoare, iar când un număr considerabil de persoane acceptă aceeași relatare, prețurile încep să se alimenteze de succesul lor propriu.
Istoricul Charles Mackay avea să scrie două secole mai târziu în cartea sa „Iluzii populare extraordinare și nebunia mulțimilor” una dintre cele mai cunoscute observații despre bulele speculative: „Oamenii gândesc în turme; se va vedea că înnebunesc în turme, în timp ce își recapătă simțurile doar încet și unul câte unul.”
Aspectul captivant constă în faptul că fenomenul nu se limitează exclusiv la investitorii neexperimentați. De multe ori, cei care se confruntă cu cea mai mare vulnerabilitate sunt, surprinzător, persoanele de succes.
Succesul generează încredere, iar piețele dispune de un mecanism extrem de eficient pentru a penaliza nivelul ridicat de încredere.
Poate că această lecție este ceea ce a descoperit Joseph de la Vega în Amsterdam, acum 338 de ani.
Tehnologia evoluează, iar produsele financiare se modifică în același ritm. Imperiile economice se dezvoltă, apoi dispar, însă natura umană rămâne nealterată.
De aceea, înainte de a cumpăra orice activ despre care „toată lumea știe” că va continua să crească, merită să ne punem o întrebare simplă: Cumpăr realitatea de astăzi, sau cumpăr o poveste despre viitor pe care milioane de oameni au cumpărat-o deja înaintea mea?
COMENTARII / 0