În cadrul unei acțiuni de control, ANAF și Ministerul Finanțelor au decis să sporească frecvența inspecțiilor la organizațiile non-guvernamentale (ONG-uri), concentrându-se asupra administrării fondurilor provenite din sponsorizări și din redirecționarea unei cote din impozitul pe venit și impozitul pe profit către bugetul de stat.
În urma analizelor, rezultatele verificărilor ANAF variază considerabil. Avocata Luisiana Dobrinescu, Partener la Dobrinescu Dobrev SCA, afirmă că:
„Deși obiectul analizei este același, consecințele inspecțiilor sunt diferite.”
Citește șiBioNTech, compania din spatele vaccinului anti-COVID dezvoltat cu Pfizer, închide trei fabrici în Germania
Astfel, în cadrul acestor controale, cel care suportă consecințele este sponsorul persoană juridică, deoarece nu beneficiază de facilitatea fiscală a sponsorizării. În cele din urmă, acest lucru duce la obligația de a plăti un impozit pe profit suplimentar, la care se adaugă dobânzi și penalități.
În urma controlului efectuat de către Ministerul Finanțelor, se poate trage concluzia că respectiva asociație sau fundație nu și-a îndeplinit obligațiile privind utilizarea adecvată a fondurilor primite, ceea ce poate duce la restituirea sumelor către bugetul de stat, împreună cu dobânzile de întârziere.
Abordarea fenomenului presupune soluționarea a trei aspecte cheie din perspectiva organelor de control. În acest context, se impune o analiză detaliată a implicațiilor și consecințelor.
Potrivit Luisianei Dobrinescu, există trei mari probleme pe care organele de inspecție trebuie să le aibă în vedere în procesul de verificare. Acestea au fost identificate ca fiind esențiale de către ea.
Organele de control ONG-urilor comisesc o eroare fundamentală atunci când aplică noțiunea de persoane asociate în situațiile în care există suprapuneri între fondatorii sau membrii consiliului de administrație ai organizațiilor neguvernamentale și reprezentanții firmelor care acordă sponsorizări.
În urma unui control, ANAF a decis să revocie avantajul fiscal acordat unei sponsorizări, din cauză că persoana responsabilă cu finanțele entității care a acordat sponsorizarea făcea parte din echipa de conducere a organizației non-guvernamentale.
În urma unei interpretări eronate, controlorii financiari ONG-urilor presupun că ar putea fi realizată o urmărire a fondurilor provenite de la un anumit sponsor. Însă, datorită lipsei de individualizare a banilor, acestia contribuie la crearea unei resurse financiare globale a organizației, care ulterior este utilizată fără nicio conexiune directă între o anumită sponsorizare și modul în care aceasta este folosită.
În cadrul tuturor inspecțiilor efectuate, asociațiile și fundațiile sunt obligate să dezvăluie modul în care au fost utilizate fondurile primite de la diverși sponsori. În mod invariabil, acest aspect face parte din procesul de verificare, fiind o cerință esențială pentru evaluarea corectitudinii gestionării resurselor financiare.
Nu există excepții
de la această regulă, astfel că toate organizațiile non-profit sunt supuse acestui tip de control.
În cadrul unei situații neprevăzute, o problemă deosebită intervine atunci când scutirea fiscală pentru sponsorizare este refuzată pe motiv că fundația nu a utilizat în întregime fondurile puse la dispoziție.
În legătură cu inspecțiile, asociațiile și fundațiile ar trebui să fie pregătite pentru a face față acestor verificări. Pentru aceasta, ele trebuie să se asigure că toate documentele și înregistrările sunt în ordine și că activitățile lor sunt conforme cu reglementările în vigoare.
Nu există o rețetă generală
pentru pregătirea acestor inspecții, dar ONG-urile ar trebui să fie atente la modul în care își gestionează resursele financiare și să aibă o bună înțelegere a obligațiilor lor fiscale. Un exemplu în acest sens este cazul unui after school care a fost supus unei inspecții recente.
În ceea ce privește documentația, Luisiana Dobrinescu subliniază că este esențial ca organizațiile să poată furniza justificări detaliate pentru fiecare situație în care au acordat sprijin financiar. Acestea includ contracte de finanțare, documente justificative privind scopul finanțării, precum și dovezi ale efectuării plăților. Mai mult,
„Plățile în numerar ridică din start semne de întrebare suplimentare”
, avertizează ea.
În cadrul acestor documente, contractele de sprijin financiar prezintă o importanță crucială, deoarece claritatea lor este adesea pusă sub semnul întrebării de către organele de inspecție. Acestea din urmă se confruntă frecvent cu dificultăți în a le interpreta corect.
În evaluarea sa, reprezentanta Dobrinescu Dobrev SCA subliniază că este esențială o analiză atentă a riscului ca autoritățile să identifice o legătură directă între sponsor și asociație sau fundație, fie prin intermediul administratorilor, consiliului director sau a angajaților în poziții cheie, fie prin capacitatea sponsorului de a influența deciziile financiare ale entității.
În urma unor inspecții detaliate, ANAF are posibilitatea de a reclasifica fiscal natura anumitor venituri obținute sub formă de sponsorizare ca fiind venituri supuse impozitării. Un caz relevant în acest context este cel al unui centru de activități extracurriculare After School organizat sub formă de asociație, pentru care ANAF a stabilit o obligație de plată a impozitului pe profit aferent fondurilor lunare primite de la părinți, considerând că aceste sume reprezintă, în realitate, contravaloarea unor servicii prestate și nu donații veritabile.
COMENTARII / 0