Comisia Europeană a lansat recent un pachet de măsuri menite să simplifice normele fiscale pentru companiile europene, estimând economii de aproximativ opt miliarde de euro pe an. Aceasta constituie prima inițiativă majoră a autorităților europene pentru a reduce complexitatea fiscală în ultimul deceniu, după alte reglementări care au adăugat dificultăți contribuabililor – ATAD, DAC6,
În 1990, Comisia a reluat tendința inițiată de directiva europeană ce reglementa relațiile dintre companii afiliate (mamă‑fiică), prin abolirea impozitelor cu reținere la sursă aplicate dividendelor intra‑grup. În 2003, directiva dedicată dobânzilor și redevențelor a stabilit aceeași excepție pentru plățile efectuate între societăți asociate. În perioada intervenită au fost introduse restricții suplimentare asupra acestor avantaje, iar acum, după 36 de ani de la primul pas, Comisia aduce propunerea pe care contribuabilii o așteptau de la început: scutirea de impozit cu reținere la sursă pentru orice transfer de dividende, dobânzi și redevențe între entități din Uniunea Europeană (UE), fără a ține cont de gradul de participare.
Două propuneri legislative sunt incluse în pachetul propus: o directivă „Omnibus” ce modifică șase acte normative de impozitare directă și o revizuire a Directivei pentru cooperarea administrativă (DAC), care consolidează dispozițiile DAC1 – DAC9 într-un singur document.
Citește șiRomânia așteaptă ratingul S&P. Nazare: Am mare încredere, au fost discuţii intensive. Atârnă destul de greu incertitudinea politică
Acțiunea de top: eliminarea impozitului pe reținere la sursă
În prezent, nu se impozitează la sursă dobânzile și redevențele distribuite între două entități din interiorul unui grup, dacă una deține la cealaltă cel puțin 10%, respectiv 25%, din participație și respectă perioadele minime de deținere de doi ani (respectiv un an pentru dividende în varianta implementată de România). Propunerea Comisiei elimină complet aceste condiții – exceptarea s-ar aplica între orice societăți plătitoare de impozit pe profit în statele membre, parte a aceluiași grup. Astfel, un investitor care deține 2% dintr-o companie din alt stat membru ar primi dividendele sau dobânzile fără impozitare la sursă.
Comisia estimează că, exclusiv prin această măsură, contribuabilii vor beneficia de 5,3 miliarde de euro anual.
României, impactul s-ar manifesta de la prima zi – dobânzile acordate entităților neafiliate din alte state membre vor fi scutite de taxă la sursă, la fel ca și dividendele, fără a ține cont de procentul de participare; iar la cota de 16% a impozitului pe dividende, această schimbare ar constitui un avantaj concret pentru investitorii europeni care dețin acțiuni sub pragul de 10% în prezent.
În ciuda faptului că se vorbește rar despre acest aspect, trebuie să îl luăm în considerare de la început: neimpozitarea la sursă nu scutură condițiile esențiale ale exceptării. Calitatea de beneficiar efectiv al venitului și substanța economică a entității care îl încasează continuă să constituie fundamentele pe care se bazează întreaga structură de control. Prin urmare, odată ce se elimină condițiile formale, ușor de verificat, atenția se va concentra pe analiza de substanță, iar în România aceasta este în prezent abordată doar superficial.
Restricția deductibilității dobânzii – efectul concret asupra contribuabililor români
Printre toate modificările incluse în pachetul Omnibus, cele referitoare la limitarea deductibilității dobânzilor, stabilite de ATAD (Directiva privind normele anti-evitare a obligațiilor fiscale), se remarcă ca fiind cele mai semnificative pentru contribuabilii români, deoarece introduc praguri de valoare mai relaxate, transformă reglementările opționale în obligatorii și aproape toate aspectele favorizează contribuabilul.
Limita minimis va fi triplicată și va deveni obligatorie. Pragul la care dobânzile pe creditele intra-grup nu pot fi deduse ar crește la trei milioane de euro (de la un milion în prezent) și va fi obligatoriu, plus indexat automat cu inflația. Prin urmare, România ar putea fi nevoită să ridice pragul minimis la această nouă valoare; pentru părțile afiliate, saltul ar fi de șase ori, trecând de la 500.000 de euro în prezent.
Excepțiile se înmulțesc și devin obligatorii. Împrumuturile de la terți ar ieși complet din sfera limitării – cu două condiții: creditorul să nu fie întreprindere asociată, iar fondurile să finanțeze activitatea proprie a împrumutatului – o recunoaștere târzie a faptului că regula trebuia să fie de la început o armă împotriva erodării bazei intra-grup, nu o penalizare a creditului bancar comercial. Pentru contribuabilii români, este de departe cea mai valoroasă schimbare din întreaga propunere. Devin obligatorii și alte excepții pe care România nu le-a preluat până acum: entitatea care nu e mai îndatorată decât grupul consolidat din care face parte își deduce dobânzile integral sau peste plafonul standard, pentru că îndatorarea ei reflectă realitatea comercială, nu un aranjament fiscal – un articol complet nou de scris în Codul Fiscal, cu impact real pentru sectoarele cu necesar mare de capital, precum imobiliarele, infrastructura sau energia. Iar în anii în care EBITDA (profitul înainte de dobânzi, impozite, depreciere și amortizare) scade cu 50% sau mai mult, limitarea nu s-ar aplica deloc – o lecție a pandemiei, când companiile cu EBITDA prăbușit constatau tocmai atunci că au și dobânzile nedeductibile.
Corelație cu direcția geopolitică a UE. Finanțările pentru sectorul de apărare sunt excluse temporar de la aplicarea limitării. În plin efort de reînarmare europeană, finanțat în bună măsură prin datorie, Comisia nu a vrut ca propria regulă anti-erodare să scumpească fiscal creditele care finanțează exact prioritatea strategică a momentului.
Comisia prevede economii de aproximativ 500 de milioane de euro pe an pentru contribuabili, exclusiv din această secțiune, fiind a doua măsură în ceea ce privește impactul în cadrul întregii inițiative.
Omnibus-ul include și alte măsuri – alinierea regimului CFC (companii străine controlate) la nivelul impozitului minim global, abolirea regulii privind tratamentele hibride importate, un bonus de deducere instantanee pentru investițiile în active de cercetare și dezvoltare, și actualizarea Directivei fuziunilor – fiecare având un impact mai degrabă local asupra pieței românești.
DAC se transformă într-o soluție mai eficientă și mai flexibilă
Componenta DAC a pachetului nu strălucește, însă aduce o modificare cu impact imediat: aproximativ 3.000 de grupuri multinaționale sub regimul Pillar 2 se retrag, în principal, din domeniul DAC6. În esență, un grup care plătește oriunde cel puțin 15% impozit efectiv și raportează deja totul prin declarația GIR (GloBE Information Return) nu mai dorește să se apere la aranjamentele vizate de DAC6. De asemenea, se elimină alte obligații, termenul de raportare se extinde de la 30 la 90 de zile, iar notificările paralele pentru CbCR și Pillar 2 – pe care grupurile din România abia le-au asimilat odată cu transpunerea DAC9 prin OG 1/2026 – se vor consolida într-una singură. În plus, se iau în calcul și simplificări pentru raportarea DAC7.
Votul statelor membre este în desfășurare – ce se așteaptă?
Pentru a produce efecte, toate aceste propuneri trebuie votate în unanimitate în Consiliul UE, iar pozițiile de negociere se conturează deja: Olanda are presiuni bugetare care îi pot limita apetitul pentru măsuri ce afectează veniturile din rețineri la sursă și ATAD, iar Germania este îngrijorată că simplificarea ar redeschide dezbateri despre evitarea fiscală, considerate închise după ATAD și Pillar 2. Memorandumul explicativ al Comisiei nu conține date referitoare la impactul acestor inițiative asupra bugetelor naționale.
În ciuda acestui fapt, există o diferență semnificativă între cele două segmente ale propunerii. Secțiunea dedicată reorganizării DAC nu afectează suveranitatea fiscală – ea reduce complexitatea rapoartelor fără a transfera drepturi de impozitare – iar președinția irlandeză a Consiliului a declarat intenția de a finaliza proiectul până la sfârșitul anului 2026, cu implementarea programată pentru 1 ianuarie 2028. Această programare pare reală. În ceea ce privește Omnibus, discuția este
Ce facem în această perioadă?
Companiile nu ar trebui să se restructureze pe baza unei propuneri, dar câteva teme de lucru se conturează deja: maparea fluxurilor intra-UE supuse în prezent reținerii la sursă; recalcularea poziției de deductibilitate a dobânzii în scenariul pragului de trei milioane de euro și, poate cel mai important, participarea la consultările care urmează – conținutul textului mai poate fi modificat acum, nu la transpunere. Este clar totuși că indiferent de ce se va întâmpla cu aceste propuneri, direcția este spre o mai mare concentrare pe substanța economică a unei tranzacții.
zece ani de la când direcția fiscală europeană a urmat un singur drum, axat pe creșterea complexității, pare să se orienteze spre o schimbare. Rămâne de văzut cu ce viteză.
Articolul este susținut de Deloitte România
COMENTARII / 0