România are potențial uriaș, dar politicile blocază vinul românesc

Compania vitivinicolă din România are o poziție competitivă la scară globală, dar dezvoltarea sa este îngrădită de lipsa unei strategii unitare de gestionare. În contrast, țări precum Franța, Italia și Spania utilizează sectorul vinicol drept pârghie de promovare a imaginii economice și culturale. Pe de altă parte, în România, administrarea acestui sector se face în mod dezorganizat, fiind axată în mare parte pe reglementări administrative și impozitare, fără să fie integrată într-o strategie de evoluție autentică, după cum susține ADAR.

Cu cât accentul se pune mai mult pe segmentul deja supus fiscalității, cu atât această strategie devine mai controversată, deoarece domeniul care provoacă pierderi financiare considerabile pentru buget încă nu a fost adecvat soluționat. În acest context, se observă că presiunile sunt canalizate în principal asupra acelor sectoare care sunt deja impozitate.

Există presiuni considerabile care afectează în mod direct acest sector.

Citește șiUn rus stabilit de peste 30 de ani în Elveția a fost numit administrator special la rafinăria Petrotel-Lukoil. Primele declarații ale lui Eugene Maniakhine

Potrivit estimărilor, aproximativ 200 de milioane de litri de vin sunt anual comercializați în mod ilegal, reprezentând o piață de aproximativ 3 miliarde de lei, din care TVA-ul nerecuperat depășește 570 de milioane de lei.

Nu există date exacte

privind circulația strugurilor, ceea ce conduce la o producție dispersă și la incoerențe legislative care favorizează economia ocultă. Acest fenomen este cauzat de lipsa de trasabilitate a strugurilor și de fragmentarea artificială a producției, sub praguri administrative.
became

Potrivit estimărilor, 200 de milioane de litri de vin sunt anual comercializați în mod ilegal, reprezentând o piață de circa 3 miliarde de lei, din care TVA-ul care nu este recuperat depășește suma de 570 de milioane de lei. Acest fenomen este cauzat de lipsa de trasabilitate a strugurilor și de fragmentarea artificială a producției sub anumite praguri administrative, precum și de anumite incoerențe legislative care permit perpetuarea economiei paralele.

În situația actuală, producătorii care respectă normele sunt supuși unui tratament inechitabil. Deși contribuția la buget generată de acciza pe vin este minimă, procedurile administrative complicate, în special cele legate de garanții și blocarea fondurilor, au un impact considerabil asupra industriei și împiedică dezvoltarea și investițiile în sector. Acest lucru duce la o discrepanță structurală în care sectorul impozitat este supus unor reglementări excesive, în timp ce cel neimpozitat rămâne insuficient controlat.

La data de 10 martie, experții din domeniu au abordat această temă în cadrul evenimentului Conferințelor ADAR, reuniune care a adus împreună producători, specialiști în oenologie și manageri de crame. În cadrul discuțiilor, au fost evidențiate problemele legate de sistemul fiscal și de trasabilitate. În pofida eforturilor susținute ale asociației ADAR și ai reprezentanților sectorului de a iniția un dialog cu reprezentanții Ministerului Finanțelor, toate solicitările de întâlnire au fost amânate succesiv, fără a se înregistra progrese concrete. Această atitudine de evitare a responsabilității accentuează prăpastia dintre factorii de decizie și realitățile de pe teren.

O șansă considerabilă de creștere economică și de îmbunătățire a imaginii României este pe punctul de a fi pierdută.

Țara noastră se confruntă cu pericolul de a pierde o șansă considerabilă de creștere economică și de prestigiu dacă nu schimbă strategia actuală. Vinul reprezintă mai mult decât un simplu produs agricol, fiind un factor cheie care poate contribui la dezvoltarea sectorului turistic, la creșterea exporturilor și la crearea unei identități naționale unitare.

Dezvoltarea sectorului vitivinicol românesc este condiționată de elaborarea unor politici publice eficiente care să diferențieze în mod clar între producția destinată consumului propriu și cea care are scop economic, să îmbunătățească trasabilitatea de-a lungul întregului lanț de producție și să combată evaziunea fiscală acolo unde ea este cuantificabilă și reală, concomitent cu simplificarea procedurilor administrative pentru operatorii care respectă reglementările.

Potrivit ADAR, domeniul vitivinicol românesc nu necesită intervenții represive suplimentare, ci mai degrabă o reevaluare a strategiei guvernamentale, astfel încât mecanismele de control fiscal să fie ajustate la realitățile economice actuale și să favorizeze creșterea durabilă a acestui sector cu potențial strategic pentru economia românească.