Timp de trei decenii, o strategie relativ simplă a stat la baza dezvoltării economice a României: atragerea de fabrici internaționale, producerea de componente și software la costuri reduse, urmată de exporturi care au contribuit la creștere. Deși nu reprezenta un model economic dezirabil, această abordare a generat rezultate tangibile. Creșterea salarială și modernizarea infrastructurii urbane au fost două dintre efectele directe, care au avut ca rezultat o micșorare a decalajului față de țările occidentale.
Banca Națională a României a dat publicității un raport detaliat, care subliniază că această strategie se află pe punctul de a se încheia. Nu ca urmare a unui eveniment neprevăzut, ci mai degrabă din cauză că mediul internațional a suferit transformări profunde. Astfel, România se confruntă cu riscul de a deține un mecanism de dezvoltare economică care a fost conceput pentru un context mondial deja depășit, potrivit Raportului anual al instituției financiare.
Anterior apariției acestui raport, economiștii șefi de la băncile comerciale majore au avertizat cu privire la aceeași problemă, semnalând posibilele consecințe.
Citește șiKanal D și Radio Impuls își schimbă proprietarul. Grupul Clever Media preia integral Doğan Media International
O situație delicată a fost creată de către România, după spusele economistului șef al BCR, Ciprian Dascălu, care a participat la conferința organizată de Asociația Analiștilor Financiar-Bancari din România (AAFBR).
Această capcană a luat naștere ca urmare a unei creșteri rapide realizate prin consum și îndatorare, și nu prin investiții în producție și inovare, ceea ce a generat acum o factură care trebuie onorată.
România e prinsă într-o capcană pe care și-a construit-o singură – a crescut rapid consumând și îndatorându-se, nu producând și inovând, iar acum vine factura vine
, a explicat Ciprian Dascălu.
Țara noastră se confruntă cu o problemă de competitivitate pe scena economică globală, fiind România fie prea costisitoare pentru a ține pasul cu economiile în ascensiune, fie insuficient de progresistă pentru a rivaliza cu economiile dezvoltate. Acest impas a fost descris de Florian Libocor, economistul șef al BRD, în cadrul unei conferințe.
Traiectoria de consum a unui european mediu este deja o realitate pentru România, însă productivitatea rămâne blocată la nivelul din urmă cu un deceniu, potrivit avertismentului lansat de Ionuț Dumitru, economistul șef al Raiffeisen Bank.
Economia românească se confruntă cu o provocare majoră, conform Raportului anual al Băncii Naționale, și anume aceea de a-și reevalua poziția în cadrul lanțurilor globale de producție, dincolo de simpla oferire de costuri reduse. Pentru a preveni o eventuală stagnare sau scădere a competitivității, este imperativă adoptarea unor strategii care să promoveze activitățile cu o valoare adăugată superioară, care să se bazeze pe tehnologii avansate, pe capitalul intelectual și pe o capacitate instituțională consolidată.
Economia românească se confruntă cu provocări majore din cauza integrării puternice în lanțurile de producție aferente motoarelor cu combustie internă, care sunt din ce în ce mai înlocuite de vehicule electrice, reducând astfel cererea pentru numeroase componente și implicit pentru anumite capacități de producție dezvoltate anterior.
Schimbările tehnologice rapide afectează în mod deosebit sectorul IT, care s-a dezvoltat în mare măsură pe baza externalizării și a avantajului salarial, și nu pe deținerea controlului asupra proprietății intelectuale, a platformelor sau infrastructurii digitale; aici, inteligenta artificială generativă poate automatiza multiple activități standardizate.
Noua direcție globală se axează pe reziliență, securitate economică și suveranitate tehnologică, favorizând economiile care dețin controlul asupra tehnologiilor critice, datelor, bateriilor, mineralelor și infrastructurii digitale.
România se confruntă cu deficite structurale care îi limitează capacitatea de adaptare, printre care se numără subfinanțarea cercetării, infrastructura energetică și de transport insuficientă, ecosistemele industriale fragile și capacitatea instituțională limitată.
Soluția propusă de BNR
nu este protecționismul, ci implementarea unei politici industriale active focusată pe inovare, export, cercetare și dezvoltare, transfer tehnologic, infrastructură și dezvoltarea competențelor avansate.
Primul aspect important este reprezentat de vehiculele automobile.
O proporție semnificativă a produselor românești exportate este destinată sectorului auto european, în special celui german. În România, producția de vehicule complete nu atinge niveluri ridicate; în schimb, se fabrică piese, componente și subansamble. Numeroși angajați lucrează în cadrul uzinelor care se specializează în realizarea componentelor necesare pentru funcționarea motoarelor pe benzină sau motorină.
O schimbare majoră are loc în industria auto, unde mașinile electrice necesită semnificativ mai puține componente mobile comparativ cu vehiculele tradiționale. În timp ce un motor electric se bazează pe câteva sute de piese mobile, unul cu combustie internă are nevoie de câteva mii. Această tranziție către vehicule electrice are implicații directe pentru producătorii români, deoarece industria auto germană – principalul client – se confruntă cu provocări majore. Printre acestea se numără costurile ridicate ale energiei în Europa și concurența acerbă din partea producătorilor chinezi, care au reușit să producă aproape 16 milioane de mașini electrice în anul precedent. Drept urmare, China a devenit cel mai mare exportator net de vehicule electrice la nivel global.
Potrivit BNR, economiile emergente precum România, care sunt puternic integrate în lanțurile de producție la niveluri medii și de bază, se confruntă cu un risc semnificativ de a deveni obsolete – adică de a se specializa în produse care nu vor mai fi solicitate pe piață.
Al doilea aspect cheie este reprezentat de tehnologia informației și comunicații. IT-ul a devenit o componentă esențială în dezvoltarea infrastructurii țării.
În ultimii două decenii, România și-a consolidat poziția ca furnizor cheie de soluții IT.
- calitate superioară a programatorilor,
- remunerație sub standardele occidentale,
- centre universitare cu resurse tehnice specializate,
au creat un mediu atractiv pentru marile companii multinaționale, care au înființat aici filiale, au recrutat personal și au efectuat plăți corespunzătoare.
Ca rezultat, sectorul IT a ajuns să constituie o pondere considerabilă atât din exporturile de servicii, cât și din veniturile populației urbane cu venituri medii.
În ciuda progreselor înregistrate, România se confruntă cu o provocare esențială: în principal, exportă forță de muncă – nu concepte inovatoare.
Dezvoltatorii de software locali sunt implicați în principal în activități precum scrierea de cod la cerere, testarea de aplicații și rezolvarea problemelor tehnice definite de clienții externi.
În cele din urmă, drepturile de proprietate intelectuală, platforma și produsul final sunt deținute în altă parte a lumii.
Tehnologia inteligenței artificiale are un impact semnificativ asupra unui anumit model.
Automatizarea precedentă era axată pe eliminarea activităților fizice repetitive, însă noile sisteme de inteligență artificială posedă capacități avansate în ceea ce privește activitățile specifice sectorului IT din România, precum dezvoltarea de coduri la specificații, evaluarea și testarea software, precum și generarea de documentație tehnică.
Această situație nu este un scenariu ipotetic, ci mai degrabă o realitate care influențează cererea mondială pentru serviciile oferite de România.
Țara noastră înregistrează exporturi IT semnificative, însă proporția de proprietate intelectuală este extrem de mică. În loc de inovații, se comercializează munca prestată; odată ce procesul de muncă devine automatizat, oferta devine mai puțin substanțială.
Acest aspect are o importanță deosebită în prezent.
Simultan, sectoarele cheie care au propulsat România spre o convergență economică mai apropiată de standardele occidentale – industria auto și sectorul IT – se află în fața unor transformări majore care depășesc crizele conjuncturale, reprezentând schimbări structurale de durată ale mecanismelor economice la nivel global.
Schimbările la nivel global au indus o nouă realitate. Pandemia, conflitul din Ucraina și tensiunile comerciale dintre Statele Unite și China au demonstrat că dependența de lanțuri de producție globale complexe comportă riscuri semnificative. Principalele economii au ajuns la concluzia că eficiența nu constituie singurul factor relevant, securitate aprovizionării, controlul tehnologiilor critice și reziliența fiind la fel de importante. Ca o consecință directă, producția este repatriată de țările mari, care investesc masiv în industriile proprii și favorizează parteneri geografic și politic de încredere.
O șansă se prezintă pentru România, odată cu integrarea sa tot mai strânsă în structurile economice și de securitate occidentale, precum și UE și NATO, în care prețurile la energie rămân relativ accesibile. Însă, potrivit BNR, această posibilitate nu se va concretiza în mod automat, fiind necesare eforturi deliberate.
Nu există nimic.
Țara noastră are o cheltuială pentru cercetare și dezvoltare de aproximativ 0,4% din produsul intern brut.
Acest procent este de cinci ori mai mic decât media la nivelul Europei.
În ceea ce privește Polonia și Cehia, acestea au cheltuieli pentru cercetare și dezvoltare de patru-cinci ori mai mari decât România, raportate la economia fiecărui stat.
De asemenea, nu există un mediu industrial adecvat pentru tehnologii avansate.
În plus, infrastructura, care include drumuri, sistem energetic și conexiuni digitale, rămâne insuficient dezvoltată.
Capacitatea statului de a gestiona și a primi investiții publice complexe este, potrivit BNR,
deficitară
conform documentelor.
Urarea de a fi parte a UE are efecte pozitive, fondurile europene fiind la dispoziție, la fel și un cadru de securitate și posibilitatea de a accesa piețe. Însă, potrivit băncii centrale, această situație constituie o condiție obligatorie, nicidecum una care să dea rezultate de la sine.
Ce s-ar putea produce în continuare rămâne de văzut.
În viziunea BNR, este necesară o schimbare de direcție: România ar trebui să se îndrepte către sectoarele superioare ale lanțurilor globale de producție, unde valoarea adăugată este mai mare și competitivitatea se bazează pe tehnologie, competențe și proprietate intelectuală, în loc de a rămâne în segmentele inferioare unde se concurează pe preț de cost.
Se preconizează o creștere a fondurilor alocate pentru cercetare, industriile aferente tranziției energetice, apărare și infrastructura digitală, precum și sprijinirea companiilor românești capabile să dezvolte și să comercializeze produse la scară largă, concomitent cu investiții consistente în dezvoltarea competențelor tehnice avansate.
Implementarea unor soluții durabile nu poate fi realizată într-un singur ciclu de guvernare. Aceasta reprezintă problema esențială ridicată de Banca Națională a României, fără a fi însă explicit formulată: pentru a progresa, România are nevoie de o strategie pe termen lung, care să depășească durata unui mandat guvernamental, însă capacitatea instituțională și stabilitatea politică necesare pentru elaborarea unei astfel de strategii încă lipsesc.
Ce consecințe ne așteaptă dacă nu luăm nicio măsură?
Țările învecinate, printre care Polonia, Cehia și Ungaria, se confruntă cu provocări similare; cu toate acestea, ele au alocat resurse financiare mai substanțiale și mai devreme pentru dezvoltarea tehnologiilor. În cazul în care restructurarea la nivel global a proceselor de producție va conduce la apariția unor noi uzine și centre de inovare în zona Europei Centrale, este probabil ca acestea să fie amplasate mai degrabă în aceste țări decât în România.
Concluzia BNR, prezentată într-un document, avertizează că lipsa de progrese concrete conduce la un risc considerabil de a rămâne în urmă comparativ cu statele vecine din regiune, un fenomen descris ca fiind „probabil persistent”.
În esență, termenul de „probabil persistent” utilizat în jargonul băncilor centrale semnifică că, în cazul în care nu se produc schimbări fundamentale, distanța care separă România de țări precum Polonia sau Cehia nu numai că nu se va reduce, ci dimpotrivă, se va accentua.
COMENTARII / 0