Monica Stroe, antropologă și cadru universitar la SNSPA a scris pentru HotNews o opinie în care vorbește de disputa care a împărțit în doar câteva ore nu doar Bucureștiul. Îi privește nu doar pe consumatori, pe cetățeni, dar și pe antreprenorii din HORECA și pe angajații din restaurante, cafenele, localuri.
Acțiunile au devenit publice. Edmond Niculușcă, administrator și co-fondator al localului „La Mița Biciclista”, a ridicat o glumă într-un videoclip pus pe rețelele sociale, adresându‑se celor care consuma
Pe internet a izbucnit o vală de nemulțumiri. În urma unei insulte, publicul a achiziționat merdenele și le-a consumat în fața „La Mița Biciclista”, un restaurant care se consideră pretențios. Niculușcă s-a întors și și-a exprimat scuzele. Însă evenimentul din București depășește simpla rivalitate dintre doi vânzători. Într-o societate în care alimentația se răspândește în moduri surprinzătoare, subliniază Monica Stroe, antropologă și lector universitar la SNSPA.
Citește șiCris-Tim cumpără cel mai mare producător de sandvișuri din România și competitorul principal din piața de ready-meals
„O greșeală neașteptată pentru un antreprenor culinar”
Edmond Niculușcă îi identifică pe consumatorii de merdenele drept o „specie”, un termen folosit probabil în mod nefericit, dar care ne apropie de demersul de acum mulți ani al Radio Guerrilla, atlasul mitocăniei urbane.
Atlasul respectiv producea ilustrații grotesce ale „speciilor” de sub‑oameni. Niculușcă afirmă:
„până nu guști untul, margarina rămâne adevărul absolut”.
Clasismul din frază este extrem de tăios: include nu doar sugestia că „specia” care apreciază margarina și „spărtura de brânză” nu ar avea gustul sau competențele culturale să aprecieze untul.
În declarație se regăsesc și disprețul sau indiferența față de posibilele obstacole economice de acces la unt.
Hipsterii se aliniază pentru mici în Obor.
Situația în care Niculușcă se aștepta ca audiența sa să ofere complicitate în elitism și să manifeste dispreț față de consumatorii neinformați și „săraci” reprezintă o gafă surprinzătoare pentru un antreprenor în domeniul culinar.
intervenția lui arată o percepție învechită a modului în care se formează rivalitatea socială prin alimentație într-un oraș ca Bucureștiul.
Într-o societate intricată și variată, consumul omnivor este, în anumite cercuri, considerat mai valoros decât cel elitist.
Hipsterii fac de mulți ani coadă la micii de la Obor, consumă burgeri gourmet cu parizer sau meniuri de degustare cu zece feluri de colivă cu pairing de vinuri, trec de la experiențe haute cuisine în centru la aventuri urbane prin periferie, în căutare de shaormerii și restaurante nepaleze neștiute.
În întreaga lume, limitele dintre „haute cusine” și „street foond” se estompează.
Niculușcă evidențiază chiar un anumit provincialism, prin lipsa de aliniere la tendințe globale deja bine stabilite. Aceste tendințe implică eliminarea limitărilor dintre haute cuisine și comfort food, street food sau cucina povera, folosind rețete arhaice sau bazate pe ingrediente simple.
consumatorul cosmopolit din middle class a răspuns în contrast cu această voce elitistă, afirmându-și statutul social prin diversitatea alegerilor de consum.
Majoritatea consumatorilor din clasa de mijloc din București care se hrănesc în oraș nu mai adoptă o atitudine conformistă față de diferențierea înalt‑jos, sofisticat‑popular; în schimb, își întăresc statutul social prin măiestria cu care navighează cu ușurință în acest amestec divers de arome și experiențe.
„Flaneur al gustului”
Într-un studiu realizat cu câțiva ani în urmă, am propus termenul „flaneur al gustului” pentru a descrie această categorie emergentă de consumatori.
cei care activează în domeniile culturale și gastronomice ar putea să adopte o doză de prudenta și să revizuiască nu doar avantajele pe care le dețin, ci și propriile norme de etichetă.
De exemplu, cineva ar putea considera o practică neplăcută a unui restaurant cu meniuri de vinuri rafinate, care în același timp încurajează fumatul electronic într-un spațiu închis, pentru că aerul devine impregnat cu un miros care nu se potrivește cu degustarea corespunzătoare a vinului, așa cum se întâmplă la Mița Biciclista.
„Un război al autenticității”
clasa de mijloc este menționată în contextul unui conflict interpretat ca un război al autenticității. Într-o interpretare suplimentară, consider că conflictul poate fi văzut astfel: consumatorii din clasa de mijloc își protejează (și chiar fetișizează) furnizorii de produse alimentare pe care îi consideră periferici și, în același timp, ingenui,
Îi văd ca încă nepervertiți de logicile marketingului care canibalizează din ce în ce mai mult zone ca Amzei – Calea Victoriei, precum o precupeață din piață care se ți adresează cu „mămică” sau patiserul septuagenar fără cont de Instagram.
S-ar putea ca „adversarul lui Niculușcă” să fie nu „Nea Mihai”, ci marile lanțuri de cafenele, care vor veni în Piața Amzei
Piața Amzei se află într-un proces accelerat de gentrificare, care presupune mobilizarea agenților gentrificatori de a „epura” zona de prezențe neconforme, care știrbesc valoarea simbolică pe care aceștia doresc să o proiecteze asupra zonei.
Valoare se convertește ulterior în obstacole economice de acces (restaurante scumpe, chirii și mai mari).
Chiar dacă un local sau un bistro cu inițiative de gentrificare se consideră că merită să împrospăteze spațiul, gigantele lanțurilor de restaurante și cafenele rămân de pe margine cu nerăbdare, așteptând să preia locul lor.
Fotografie provenită de la Dreamstime.com.
COMENTARII / 0