Scăderea locurilor de muncă a îndepărtat și tinerii de o activitate care, de-a lungul multor ani, a constituat o sursă semnificativă de oportunități profesionale, spune El Espanol.
În prezent, pe măsură ce locuințele devin punctul central al agendei economice, companiile se confruntă cu obstacol tot mai greu: lipsa specialiștilor care să poată gestiona volumul de lucrări cerut de piață.
În această situație, sectorul construcțiilor din Spania se confruntă cu un paradox: deși gradul de ocupare a forței de muncă este înalt, firmele întâmpină dificultăți tot mai mari în a atrage candidați pentru anumite poziții.
Citește șiDamen a contestat licitația prin care Rheinmetall a cumpărat Șantierul Naval Mangalia
În domeniul construcțiilor, Spania caută 700.000 de muncitori.
În prezent, sectorul însumează mai mult de 1,4 milioane de persoane înscrise în sistemul de securitate socială, însă lipsa de forță de muncă a evoluat într-una dintre principalele bariere care împiedică progresul său.
Video Recomandări
Conform Confederației Naționale a Construcțiilor (CNC), în anii ce urmează, Spania va trebui să asigure 700.000 de lucrători pentru a răspunde schimbului generational și cererii anticipate de activitate.
Această cifră nu indică volumul de posturi libere în prezent, ci exprimă cererea de profesioniști noi, în contextul pensionării a mii de angajați și al creșterii numărului de proiecte.
Îmbătrânirea forței de muncă reprezintă unul dintre motivele principale ale deficitului de personal. Conform unui raport al BBVA Research, 68% din forța de muncă din sectorul construcțiilor are vârsta peste 45 de ani. Această condiție, însoțită de scăderea numărului de tineri care se alătură profesiei, face dificilă regenerarea generatională.
O parte din lipsa noilor angajați poate fi explicată prin atractivitatea tot mai scăzută a acestor meserii. Efortul fizic ridicat, lipsa pregătirii specializate și percepția tradițională asupra profesiei i-au îndepărtat pe mulți tineri de acest sector.
Chiar dacă lucrătorii străini au contribuit la reducerea parțială a deficitului de forță de muncă, această integrare nu reușește încă să egalizeze ritmul de retragere al profesioniștilor cu experiență.
Începând cu 2016, numărul posturilor neocupate din industria construcțiilor a crescut de patru ori, făcând ca acest sector să devină unul dintre cele mai dificile pentru angajatori în procesul de recrutare a personalului.
Specialiștii pot câștiga peste 30.000 de euro pe an.
În această situație, firmele se străduiesc să recruteze specialiști noi, bazându-se pe unul dintre cele mai importante puncte de vânzare: salariile.
În funcție de contractul colectiv specific fiecărei provincii și de nivelul profesional, salariul inițial al unui muncitor poate fi în jurul valorii de 20.000–23.000 euro brut anual, în timp ce un specialist de primă categorie poate ajunge la peste 28.000 euro pe an, variind în funcție de experiență și de sporuri.
În cazul profesioniștilor cu abilități specializate sau deținând poziții cu responsabilități extinse, remunerația poate ajunge la 30.000 de euro pe an.
În ciuda acestui fapt, majorările salariale nu reușesc să acopere deficitul de personal. Industria caută alte strategii pentru a atrage mai mulți lucrători, cum ar fi promovarea construcțiilor industrializate și sporirea participării femeilor în forța de muncă.
În anul 2025, sectorul a înregistrat un număr fără precedent de 166.833 femei înscrise în sistemul de asigurări sociale, ceea ce constituie 11,5% din totalul forței de muncă, conform datelor Fundației pentru Construcții.
În ciuda avansărilor, problema persistă
COMENTARII / 0