„România a ieșit în 1989 din unul dintre cele mai represive regimuri comuniste din Europa, iar, odată cu alegerile naționale din noiembrie 1996, a cunoscut prima tranziție pașnică a puterii de la un guvern la altul din 1937 încoace.
În cei opt ani de la înlăturarea soților Ceaușescu, România a făcut pași importanți și demonstrabili pentru consolidarea democrației și a statului de drept, precum și pentru îmbunătățirea respectării drepturilor omului. Aceste eforturi s-au accelerat sub conducerea președintelui Emil Constantinescu și a coaliției sale de guvernare.” – raport OSCE
În data de 17 noiembrie 1996, 7.057.906 de alegători au confirmat Emil Constantinescu în competiția pentru președinția României. Candidatul partidei Convenția Democrată a obținut 54,41% din voturi, asumând cea mai înaltă funcție a statului, în fața lui Ion Iliescu, portretul reprezentantului forțelor politice din Frontul Salvării Naționale.
Citește șiFostul președinte al CNAS: A fost anulat concursul pentru ultimele 16 posturi de director general al caselor de asigurări de sănătate, aflate în interimat de peste 5 ani. CNAS invocă o rezoluție a ministrului sănătății. Nu s-a înscris candidatul pe care îl aștepta cineva?
Triumful lui Emil Constantinescu a marcat prima schimbare democratică autentică la conducere, intervenind după căderea comunismului.
În principalele orașe din țară, populația a ieșit pe străzi și a celebrat.
Fotografie din publicația România Liberă, noiembrie 1996, sursa: Arcanum.com
Au urmat patru ani grei pentru Emil Constantinescu și pentru România. Dar în care țara a reușit să pășească hotărât pe drumul democrației.
În perioada de conducere a lui Constantinescu, s-au promulgat norma privind accesul la dosarele întocmite de poliția politică, reglementarea bugetelor locale, măsurile de luptă împotriva corupției și spălării banilor, precum și legea de restituire a terenurilor agricole și pădurilor confiscate de regimul comunist; Codul penal a fost completat și revizuit, iar legea administrației locale a suferit modificări.
În sfera relațiilor internaționale, în perioada de conducere, România a încheiat un parteneriat strategic cu SUA, în luna iulie a anului 1997, în contextul vizitei președintelui Bill Clinton în București.
Chiar dacă a pierdut primul val al extinderii NATO din 1997, România a intensificat pregătirile pentru aderarea la alianță în acei ani.
În decembrie 1999, la Consiliul European de la Helsinki, România a primit oficial o invitație să demareze negocierile de aderare la Uniunea Europeană.
În anul 1999, în timpul mandatului președintelui Emil Constantinescu, a avut loc prima incursiune a unui Suveran Pontif în România, o țară predominant ortodoxă. Papa Ioan Paul al II-lea a sosit la București pe 9 mai 1999.
Fotografie provenită de la Mediafax, realizată de Marius Vasilica.
În domeniul extern, acțiunile din perioada mandatului au avut importanță și au marcat viitorul țării, însă în interior situația nu a fost la fel de favorabilă: reformele economice promițate au avansat încet, corupția nu a dispărut, iar coaliția de guvernare a rămas instabilă. În cei patru ani ai mandatului, țara a înregistrat trei primiri: Victor Ciorbea, Radu Vasile și Mugur Isărescu.
În România, condițiile economice s-au deteriorat, nivelul șomajului a crescut, iar cetățenii s-au confruntat cu o sărăcie sporită.
În 1999, în anul al treilea al mandatului său, România a traversat cea mai dificilă etapă. În acea perioadă, țara a fost zguduită de două mineriade.
În ianuarie, grupul de mineri condus de Miron Cozma s-a deplasat către București, exprimând nemulțumirea față de restructurările din domeniul minier. Mișcarea s-a încheiat prin Pacea de la Cozia, un acord semnat între Radu Vasile, premierul de atunci, și liderul minerilor.
Imagine din cadrul Agenda Zilei – proveniența: Arcanum.com
O lună după aceea, în ziua următoare pronunțării de către Curtea Supremă a unei sentințe de închisoare asupra lui Miron Cozma pentru participarea la mineriadele din 1991, liderul grupului ortacilor a pornit din nou împreună cu minerii către București. Ruta lor a fost blocată de o intervenție forțată a autorităților la Stoenești, în Olt.
În luna februarie a anului 2000, președintele Emil Constantinescu
„Mă simt astăzi mai terorizat ca niciodată de Securitatea lui Ceaușescu. Sunt învins azi. Ei m-au bătut și m-au învins. Pot răspândi orice porcărie, cu complicitatea tuturor, inclusiv a oamenilor celor mai apropiați. Temele sunt fixate de securiștii din structurile PRM și apoi PDSR”.
Constantinescu a prezentat aceste acuzații la Colegiul Medicilor și Farmaciștilor din PNȚCD, ajungând acolo după ce a participat la comemorarea a 10 ani de la înființarea SIE și SRI.
În data de 17 iulie 2000, Emil Constantinescu a declarat că nu va mai susține o candidatură. El a trimis un mesaj adresat cetățenilor români, în care a prezentat o evaluare a perioadei sale de conducere. Motivul principal al acestei decizii a fost, potrivit lui, eșecul luptei împotriva corupției.
„Când am început această campanie, am descoperit că în România se crease că un sistem mafiot în care caracatița firmelor-paravan era beneficiara unui sprijin de înalt nivel din instituții de stat. Așa au fost posibile devalizarea băncilor, distrugerea flotei, pagubele imense produse de mafia petrolului, a îngrășămintelor chimice, creșterea neîngrădită a corupției.
O echipă restrânsă de experți din Poliție, Parchet, Justiție și Curtea de Conturi a reușit, deși se confruntau cu presiuni uriașe, să colecteze probe și să dirijeze investigațiile până la inculpare, iar în anumite cazuri, la condamnarea autorilor direcți, permițând expunerea întregului sistem.
Acum se încearcă prezentarea continuării acțiunilor din justiție ca o campanie electorală negativă la adresa adversarilor politici. Ca și cum așa s-ar schimba fondul problemei: îmbogățirea nemăsurată prin acțiuni ilegale a unora pe seama populației furate și mințite”, le-a transmis el românilor.
Constantinescu a susținut că competiția politică a suferit o degradare,
„transformată într-o luptă oarbă pentru interesele personală sau de grup”
„Trăim o vreme a oamenilor care vând și cumpără principii, ideologii, locuri în Parlament și Guvern, folosind minciuna, șantajul, vulgaritatea, manipularea oamenilor prin orice metode.
În această lume nu am ce căuta. Nu vreau să particip la tranzacții și manipulări de niciun fel. Nu vreau să fiu implicat în sciziunea unor partide și în diferite jocuri de culise”, a mai spus Constantinescu.
„Am câștigat încrederea Europei și a lumii în noi cu greu, nu definitiv, cu rezerve, dar am câștigat-o. Avem acum de câștigat încrederea în noi înșine, în ceea ce am reușit, cu atâtea sacrificii, să facem până acum, în ceea ce vom putea face împreună în viitor”,
Sursa: Mediafax, fotografie realizată de PARK_JI HWAN.
În anul 2000, Ion Iliescu a fost readus la funcția de președinte al României.
Așa cum le-a promis românilor în mesajul lui către țară, Emil Constantinescu nu a mai activat în politică niciodată de la încheierea mandatului său. A rămas în zona academică, culturală și diplomatică și este, din 2017, la conducerea Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului – o instituție pe care nu puțini o văd ca o sinecură ce i-a fost oferită tocmai de cei împotriva cărora lupta acum 30 de ani.
© G4Media.ro.
COMENTARII / 0