În România, 45% dintre lucrători experimentează burnout, comparativ cu 37% în Uniunea Europă.
Conform raportului Occupational Health Solution (OSH) Pulse 2025, 40% dintre angajații români consideră presiunea de timp sau supraîncărcarea ca fiind o problemă, în timp ce 24% menționează prezența stresului, depresiei sau anxietății.
Binele psihic în mediul profesional
Citește șiLacrimile ar putea ajuta la depistarea tumorilor cerebrale, studiu nou
Un alt factor esențial se referă la modul în care angajații percep sănătatea mintală în mediul profesional: 55% dintre lucrătorii din România susțin că menționarea unei astfel de probleme ar putea deteriora cariera, comparativ cu 48% dintre angajații din restul Europei.
Specialiștii psihoterapeuți afirmă că indivizii cu performanțe profesionale înalte pot disimula semnele epuizării pentru o perioadă îndelungată.
Ele continuă să-și realizeze atribuțiile, deși somnul, energia și starea emoțională se degradează.
În numeroase situații, lucrătorii nu consultă un specialist, declarând că suferă de burnout.
Cele mai frecvente motive pentru care solicită ajutor sunt, în principal, insomnia, anxietatea, iritabilitatea, oboseala persistentă, dificultăți de concentrare și simptome fizice.
Uneori, punctul de cotitură este un atac de panică, un conflict la serviciu sau imposibilitatea de a mai face față unor sarcini care înainte păreau ușor de gestionat.
Trezirile nocturne în care gândurile se îndreaptă spre activitatea profesională, oboseala persistentă care nu se ameliorează după weekend sau concediu, iritabilitatea, nevoia intensificată de a controla, izolarea de la interacțiuni sociale și dificultatea de a se relaxa fără a simți vinovăție reprezintă semnele inițiale ale burnout-ului.
Paradox, scăderea productivității nu se manifestă în faza inițială.
Colaboratorul care se află în stare de epuizare este capabil să lucreze suplimentar, să accepte atribuții adiționale și să monitorizeze cu exces atenție activitatea sa.
În timp, însă, pot apărea probleme de concentrare, erori, conflicte și distanțare față de muncă.
Psihoterapeuții subliniază că soluția nu se bazează exclusiv pe angajat.
Volumul realist al sarcinilor, obiectivele bine definite, capacitatea de a decide, granițele pentru disponibilitatea în afara orelor de lucru și opțiunea de a aborda problemele constituie factori esențiali pentru prevenirea epuizării.
Organizația Mondială a Sănătății consideră burnout ca fiind un fenomen profesional legat de stresul cronic la locul de muncă, care nu este gestionat corespunzător, și nu îl tratează ca pe un diagnostic medical în sine.
COMENTARII / 0