Scenografia contemporană a trecut peste faza decorurilor statice și a fundalurilor pictate. În prezent, ea reprezintă o sinergie impresionantă a artei, tehnologiei și sentimentelor. Cunoscut pentru spațiile sale meticulos realizate, scenograful Adrian Damian convertește scenă într-un mediu vibrant, ambient viu. Opera sa nu doar găzduiește narativul, ci îl transmite din interior.
„Dacă scenografia e bună, nu îți sare neapărat în ochi, nu stai să te gândești la ea. Ea pur și simplu există: simți povestea, simți că lucrurile funcționează, fără să încerci să înțelegi din ce elemente e compusă, cum sunt suspendate, cum se mișcă toate aceste lucruri. De aceea, procesul acesta este foarte, foarte interesant.
În calitate de scenograf
Citește șiCum arăta Andreea Marin în urmă cu 40 de ani. Vedeta a publicat imaginea de colecție. „Într-o altă viață, dar cu același suflet și aceleași valori”
Dar, repet, totul se face în slujba acestor lucruri, iar aici scenografia diferă fundamental de aproape orice altă artă. Un pictor, un sculptor, un compozitor nu trebuie să se gândească pentru cine creează, cum creează, cine va purta sau cine va îmbrăca ceea ce face”, a precizat, pentru Mediafax, scenograful Adrian Damian.
“Nu ești niciodată singur”
Adrian Damian afirmă că scenografia se situează la intersecția tuturor celorlalte arte.
„Scenografia este o meserie complementară. Din punctul meu de vedere, este cea mai frumoasă meserie, pentru că nu ești niciodată singur. Ai mereu șansa să lucrezi în echipă, nu lucrezi niciodată independent și, chiar și atunci când dai foarte tare de greu, nu ești niciodată singur în fața greului.
Colaborezi cu un număr considerabil de persoane, de la artiștii de pe scenă la cei din culise. În spatele unei producții teatru se află echipe extrem de numeroase, iar în cazul opera acestea sunt și mai vaste. Pe măsură ce trece timpul și mă implic mai mult, devine evident că, în mare parte, activitatea reprezintă o meserie de comunicare. În această profesie trebuie să poți transforma o idee într-o imagine și într-un material.
Acest demers se prelungeste semnificativ, fiind influențat de numeroși factori: bugete, reduciri bugetare, probleme imprevizibile, timpul de repetiții, care poate să se scurteze, să se prelungi sau să se dilueze. Prin urmare, modul în care abordezi aceste crize devine crucial, pentru ca, la final, când cortina se ridică și publicul observă rezultatul obținut în câteva luni sau chiar în câțiva ani, în funcție de producție, să experimenteze un impact semnificativ, Adrian Damian a subliniat,
“una care să fie valoroasă pentru ei”
.
“Orice tehnologie suficient de avansată nu se poate deosebi de magie”
În cadrul unui spectacol, tehnologia poate să se transforme într-un partener al emoțiilor.
„Cred că e o chestiune de echilibru. E o discuție foarte amplă, la care se ajunge destul de des, pentru că trăim într-o perioadă în care tehnologia ne consumă atât de mult timp din viață, încât ajungem să ne întrebăm cine mai suntem în absența ei, cum ne mai raportăm unii la alții dincolo de profiluri, dincolo de social media, dincolo de toate aceste lucruri. De aceea, percepția generală este că tehnologia stă oarecum în calea emoției, pentru că are această capacitate de a ne îndepărta. Vedem în viața de zi cu zi cum tehnologia ne îndepărtează, de fapt, unii de alții, chiar dacă ne lasă iluzia că suntem mult mai conectați. Pe de altă parte, există un citat al scriitorului SF Arthur C. Clarke care îmi place foarte mult și care spune că orice tehnologie suficient de avansată nu se poate deosebi de magie”, a spus Adrian Damian.
“Ai această șansă extraordinară să-ți imaginezi lumea în forma ideală”
Conversația dintre scenograf și regizor se distinge prin dinamism, fiind alimentată în mare parte de întrebări, nu de afirmații.
„I-am spus unui regizor să nu-mi mai vorbească ca și cum ar vorbi cu ChatGPT, pentru că nu despre asta e vorba. Nu se va întâmpla niciodată ca el să enunțe niște lucruri, iar eu să generez o imagine. Nu acesta este procesul firesc de lucru între un regizor și un scenograf. Sincer, dialogul dintre regizor și scenograf este momentul meu preferat din tot procesul de creație, pentru că atunci putem să visăm, ne putem pune întrebări, ne putem spune „cum ar fi dacă”. În acel moment nu te lovesc atât de dur limitele bugetului, ale timpului sau limitările scenotehnice ale teatrului respectiv. Ai această șansă extraordinară să-ți imaginezi lumea în forma ideală. Și asta îmi place foarte mult.
Pun foarte mult accent pe acest proces și pe acest dialog, pentru că îmi doresc foarte mult să înțeleg punctul de vedere al regizorului înainte să vin cu propriile idei. Sunt de părere că acesta este un privilegiu enorm”, a conchis scenograful.
Montajul a fost realizat de Ioana Păduraru.
COMENTARII / 0