Procesul de fragmentare a continentului african va avea loc mai rapid decât estimau cercetătorii până în prezent.
Un fenomen de riftare activă a ajuns într-un punct de inflexiune critic, după care consecințele vor fi ireversibile, ducând la divizarea continentului în două entități distincte și crearea unui nou ocean, potrivit Science Alert.
Însă expresia „mai devreme” trebuie înțeleasă într-un context temporal relativ, deoarece procesul va dura câteva milioane de ani, ceea ce reprezintă o perioadă extrem de scurtă la scara geologică.
Potrivit cercetărilor recente, procesul de rupere a continentului în această regiune avansează mai rapid decât se estimase anterior, iar grosimea scoarței terestre este mai mică decât se credea.
Citește șiPrețurile petrolului scad după acordul Europei de eliberare motorină
„Am descoperit că procesul de desprindere în această zonă este mai avansat, iar scoarța este mai subțire decât se crezuse”
, a declarat Christian Rowan, geolog la Universitatea Columbia.
Africa de Est a înregistrat progrese mai avansate în procesul de fragmentare decât se estima inițial.
„Africa de Est a progresat mai mult în procesul de rupere decât se credea anterior,”
a mai spus el.
O descoperire recentă are implicații profunde asupra înțelegerii noastre despre istoria omenirii, zona de rift Turkana din Kenya fiind deosebit de semnificativă.
Această regiune fiind foarte bogată în fosile de hominizi timpurii, lasă să se înțeleagă că a jucat un rol crucial în evoluția umană.
Prin urmare, această zonă devine o locație cheie pentru cercetările legate de originile umane.
O revelație recentă arată că importanța regiunii pentru progenitorii noștri ar fi fost similară cu cea a altor zone din Africa. Acest lucru reiese din faptul că procesele geologice care au avut loc acolo au creat condiții ideale pentru formarea de fosile.
Configurarea Pământului în acest moment pare imuabilă, însă realitatea este că continentele sunt într-o continuă mișcare, chiar dacă viteza acestora este extrem de mică.
Cu peste 200 de milioane de ani în urmă, toate masele de uscat erau consolidate într-un singur supercontinent imens, iar prognozele științifice actuale indică o reunificare a acestora în viitorul îndepărtat, în mare parte.
Procesul de formare a munților are loc la punctul de intersecție a două plăci tectonice, în timp ce oceanele iau naștere în zonele unde aceste plăci se îndepărtează una de cealaltă.
Procesul de formare a unui nou ocean este deja în desfășurare în cadrul Sistemului Riftului Est-African.
Divizarea plăcii africane în două fragmente distincte este un fenomen actual, și anume:
- placa nubiană, masivă și situată la vest, care acoperă o suprafață considerabilă a continentului;
- și placa somaleză, mai mică în dimensiuni, care include o bună parte din regiunea litorală estică și Insula Madagascar.
Cercetătorii au efectuat un studiu aprofundat privind o zonă distinctă a fenomenului, și anume Riftul Turkana, care traversează sute de kilometri de teritoriu în Kenya și Etiopia. Pe baza evaluării datelor seismice colectate anterior în respectiva regiune, specialiștii au determinat cu exactitate grosimea crustei tectonice din acea zonă.
Descoperirea privind grosimea scoarței terestre în regiunea riftului a fost una surprinzătoare: aceasta are o grosime de aproximativ 13 kilometri în partea centrală.
În contrast, marginile riftului prezintă o crustă cu o grosime superioară 35 de kilometri.
O ruptură a scoarței terestre într-o regiune de rift este iminentă atunci când grosimea acesteia scade sub 15 kilometri.
Procesul de subțiere a crustei are un efect direct asupra vitezei de propagare a riftului, potrivit afirmației lui Rowan.
„Cu cât crusta devine mai subțire, cu atât devine mai slabă, ceea ce contribuie la accelerarea riftului”
, explică acesta.
Procesul de oceanizare va fi completat în următorii câțiva milioane de ani, moment în care riftul va trece într-o nouă etapă.
Această nouă fază va duce la formarea unui nou ocean, după cum reiese și din denumirea sa.
Oceanizarea
este procesul prin care se formează un nou ocean, așa cum sugerază și numele său.
Procesul de subțiere a scoarței terestre va atinge un punct critic, favorizând erupția de magmă de sub suprafață.
Rezultatul acestui fenomen este acumularea și răcirea lavei, care în cele din urmă va forma un bazin.
Acest nou spațiu va evolua într-un fund oceanic, odată ce va începe să fie inundat cu apă din Oceanul Indian.
Procesul are deja loc în Depresiunea Afar, situată în nord-estul Africii, în apropiere de Marea Roșie.
Conform cercetărilor, faza curentă de 4 milioane de ani de evoluție a Riftului Turkana a demarat ulterior unei lungi perioade de activitate vulcanică.
Acest proces are loc concomitent cu descoperirea celor mai vechi fosile și dovezi ale existenței hominizilor în respectiva regiune.
Procesul nu are, probabil, caracter întâmplător, potrivit echipei de cercetare. Odată cu subțierea zonei de rift, viteza de acumulare a sedimentelor a crescut, favorizând astfel o înregistrare detaliată a vieții în perioada respectivă.
Cercetătorii au observat că tranziția tectonică și apariția straturilor continue, groase, purtătoare de fosile au avut loc în același timp, ceea ce demonstrează că perioada de restrângere a creat condiții esențiale pentru conservarea fosilelor, după cum arată studiul.
„Coincidența temporală dintre această tranziție tectonică și debutul straturilor continue, groase, purtătoare de fosile, sugerează că faza de gâtuire a oferit condiții critice pentru conservarea fosilelor”
COMENTARII / 0