Alaska lovită de al doilea megatsunami din istorie: valul a ajuns la 500 de metri

Un fenomen de megatsunami, rezultat în urma prăbușirii unei porțiuni dintr-un munte în mare, a fost înregistrat ca fiind al doilea ca mărime din istoria observațiilor.
Evenimentul respectiv reprezintă un semnal de alarmă privind pericolele asociate cu topirea accelerată a ghețarilor, conform declarațiilor oamenilor de știință, raportate de BBC.

Alaska a fost scena unui fenomen natural extrem de puternic vara trecută, când un val uriaș a devastat un fiord izolat din partea sud-estică a regiunii, provocând distrugeri masive. La momentul respectiv, evenimentul a trecut în mare parte neobservat, însă cercetările științifice recente au stabilit că alunecarea de teren a fost cauza acestui fenomen.

64 de milioane de metri cubi de rocă s-au surpat într-un timp extrem de scurt, cantitate comparabilă cu volumul a 24 de Mari Piramide. Această masă enormă de rocă, care s-a prăbușit în apă, a generat o energie considerabilă, rezultând într-un val uriaș de aproape 500 de metri înălțime, fenomen care a avut loc în mai puțin de un minut.

Citește șiPeste o treime din populaţia lumii a fost expusă la niveluri periculoase de poluare cu ozon în 2026. Cum ne afectează acest gaz

Întâmplarea a avut loc la primele ore ale dimineții, ceea ce a prevenit distrugerea navelor turistice de croazieră, potrivit cercetătorilor.

„O situație la limită”

a fost descrierea făcută de Dr. Bretwood Higman, geolog în Alaska, care a observat personal efectele distructive din Fiordul Tracy Arm.

În legătură cu evenimentul, o declarație îngrijorătoare a fost făcută de către o persoană, care a spus:

„Știm că au fost oameni care au fost aproape de locul nepotrivit. Mă tem că nu vom fi la fel de norocoși în viitor”

Megatsunami-urile apar ca rezultat al unei alunecări masive de teren, generată fie de activitatea seismică, fie de desprinderea unor blocuri de rocă, care intră în contact cu masa de apă de jos. Aceste fenomene au de obicei o arie de impact limitată și se estompează într-un timp relativ scurt.

Evenimentele tsunami majore au loc în general în zonele oceanice deschise și sunt cutremure sau, mai puțin frecvent, alte fenomene naturale extreme care le declanșează, printre care și erupțiile vulcanice subacvatice.

Devastările pe scară largă și pierderile de vieți omenești sunt consecințe posibile ale unor astfel de fenomene, care se pot deplasa pe mii de kilometri, la fel cum a făcut-o megatsunami-ul care a lovit Japonia în 2011, afectând zone populate și provocând distrugeri masive.

Un fenomen natural extrem de puternic a avut loc în urmă cu mai mulți ani, în anii 1950, atingând o înălțime de peste 500 de metri.
Cel mai recent megatsunami, deși impresionant, rămâne pe locul doi ca mărime, fiind considerat un eveniment semnificativ.

La scurt timp după dezastrul care a afectat fiordul Tracy Arm, Dr. Higman a ajuns la locul evenimentului, care este o zonă frecventată de navele de croazieră ce admiră minunile naturale ale Alaskăi.

Urmările devastatoare ale evenimentului au fost observate pe o suprafață extinsă, versantul muntos fiind acoperit cu resturi de copaci dislocați și aruncați în apă. De asemenea, au fost identificate zone vaste de rocă puternic afectate, cu lipsă de sol și vegetație.

Alaska se confruntă cu o susceptibilitate crescută la megatsunami-uri, având în vedere configurația sa geografică unică, caracterizată prin munți înalți și fiorduri strâmte, precum și prin cutremure care au loc relativ des.

Rezultatele unui studiu recent publicat în Science au arătat că schimbările climatice au un impact semnificativ asupra proceselor care duc la formarea de megatsunami, prin accelerarea topirii ghețarilor, ceea ce exacerbează astfel de evenimente catastrofale.

Pentru a înțelege fenomenul, cercetătorii au utilizat o abordare multidisciplinară, care a inclus observații directe, analize seismice și imagini satelitare, cu scopul de a reconstitui succesiunea de evenimente și de a determina înălțimea exactă a valului.

Conform Dr. Stephen Hicks de la University College London, retragerea ghețarului a dus la expunerea bazei unei faleze, deoarece acesta „ajuta la susținerea bucății de rocă”.
Acest fenomen a permis ca materialul stâncos să se prăbușească brusc în fiord, după cum Dr. Stephen Hicks a explicat:

permițând ca materialul stâncos să se prăbușească brusc în fiord

.

De decenii, împreună cu colegii săi, a cercetat fenomenele de tsunami, iar acum exprimă îngrijorare în legătură cu acestea.

Zonele izolate devin din ce în ce mai frecventate, deoarece croazierele turistice se îndreaptă spre aceste regiuni pentru a descoperi frumusețea naturală și a înțelege mai bine schimbările climatice.
Însă, aceste locuri se dovedesc a fi periculoase, potrivit unor avertismente.

„Tot mai mulți oameni merg acum în zone îndepărtate – adesea aceste croaziere turistice merg să vadă frumusețea naturală a zonei pentru a afla mai multe despre schimbările climatice – dar sunt și locuri periculoase.”

Riscurile de megatsunami sunt într-o creștere evidentă, potrivit afirmațiilor Dr. Higman, care a declarat fără echivoc că nu există nici o îndoială în această privință.

Creșterea frecvenței acestor evenimente este o realitate tot mai evidentă, potrivit acestuia, care a afirmat că riscurile asociate au crescut semnificativ, de aproximativ zece ori mai rapid decât în trecut.

„În acest moment, sunt destul de convins că aceste riscuri cresc nu doar puțin, ci mult. Poate de aproximativ 10 ori mai frecvent decât erau acum câteva decenii.”

Experții în domeniu consideră că este necesară o supraveghere mai extinsă a zonelor din Alaska predispuse la astfel de fenomene naturale catastrofale, care ar putea genera megatsunami.

Anumite companii de croazieră au luat decizia de a sista navigația în zona Tracy Arm, invocând motive de sigurantă.