Alegeri cruciale în Makerfield: viitorul Marii Britanii în joc

În urma celui mai recent sondaj de opinie pentru alegerile parțiale din Makerfied, situat în nord-vestul Angliei, candidatul laburist se află pe primul loc.
Andy Burnham, care deține în prezent funcția de primar al zonei metropolitane Manchester, are un procent de 43%.
El este urmat la mică distanță de Rob Kenyon, reprezentantul partidului Reform UK și consilier local, cu 40%.

Continuarea articolului este prezentată în cele ce urmează.

Un eveniment electoral deosebit de crucial are loc, caracterizat printr-o situație cel puțin inusuală: în fruntea celui de-al doilea (sau poate al treilea) centru urban ca mărime din Regatul Unit, Burnham își propune să abandoneze postul pe care îl ocupă în prezent pentru a deveni reprezentant al Partidului Laburist în Parlament, partid care deține 403 din cele 650 de mandate în Camera Comunelor. În aceste condiții, motivul pentru care scrutinul de la Makerfield a stârnit un interes atât de puternic devine o întrebare legitimă.

Citește șiNetanyahu cere revizuirea zborurilor spre Israel după incident Flydubai

Deși nu a făcut o declarație oficială, se știe deja că Burnham are ambiția de a prelua conducerea Partidului Laburist și, implicit, funcția de prim-ministru. În prezent, Keir Starmer, actualul lider al Partidului Laburist și premier, se confruntă cu o perioadă de scădere a popularității, fiind considerat, conform sondajelor, cel mai impopular prim-ministru din ultimii 50 de ani. Rezultatele dezastruoase ale Laburiștilor în alegerile locale din Anglia și cele parlamentare din Scoția și Țara Galilor, care au avut loc pe 7 mai, au generat

cereri

din interiorul partidului pentru demisia lui Starmer.

Starmer este sub presiune după ce aproape nouăzeci de parlamentari din partidul Laburist au cerut, printr-o scrisoare, să fie stabilit un plan pentru succesiunea sa și organizarea unui proces de selecție a unui nou lider.
În urma acestui demers, Starmer, care ocupă funcția de premier, a respins ferm orice posibilitate de a demisiona.
La scurt timp după această declarație, Wes Streeting, actualul ministru al sănătății, a prezentat demisia sa și și-a exprimat intenția de a se numără printre candidații la poziția de lider al Partidului Laburist.

În urma unei decizii rapide, actualul reprezentant al districtului Makerfield din partea Partidului Laburist, Josh Simmons, a făcut publică demisia sa, ceea ce a deschis calea pentru Burnham să intre în cursa electorală pentru scrutinul parțial anunțat.
Burnham a fost confirmat ca candidat de către Comitetul Național Executiv, alcătuit în mare parte din susținătorii lui Starmer, după ce, în ianuarie 2026, același comitet îi refuzase anterior posibilitatea de a candida într-un alt scrutin parțial desfășurat în zonele Gorton și Denton, parte a zonei metropolitane Manchester, scrutin care a fost câștigat în cele din urmă de partidul Verzilor.

18 iunie va marca un moment decisiv pentru circumscripția Makerfield, unde se va desfășura un scrutin parțial extrem de important.
Odată ce va obține victoria în acest scrutin, se preconizează că Burnham va încerca să-și dezvolte o strategie pentru a accede la poziția de lider al Partidului Laburist, însă această evoluție rămâne incertă.
În ciuda aspirațiilor sale, rezultatul acestui scrutin nu este deloc garantat pentru el.

În Regatul Unit, atenția s-a îndreptat către o zonă care a devenit brusc extrem de relevantă: Makerfield, o entitate geografică care nu are o existență fizică independentă, ci reprezintă mai degrabă o combinație a numelor a două mici așezări din regiune. Acest conglomerat de 76.641 de alegători este format din mai multe localități suburbane situate la distanță egală de Manchester și Liverpool. La alegerile parlamentare din 4 iulie 2024, Simmons a obținut un mandat de deputat cu o pondere de 45% din totalul voturilor, devansându-l pe Kenyon, un instalator local care fusese deja candidat și care a acumulat 32% din voturi. Ulterior, Kenyon a fost ales consilier în Wigan, un oraș satelit situat în nordul Manchester, unde Reform UK a obținut toate mandatele de la Laburiști în treimea din consiliu care a fost reînnoită. Acest Makerfield include opt zone electorale distincte.

Un teritoriu electoral ca acesta pare a fi un scenariu ideal pentru Reform UK: după succesul recent înregistrat în alegerile locale, 65% dintre alegători au optat pentru ieșirea din UE la referendumul din 2016; în același timp, 97% dintre alegători sunt britanici de origine etnică albă, iar reprezentantul lor în alegeri este un membru al clasei muncitoare locale.

În ciuda acestui fapt, 2024 a adus o nouă victorie pentru Partidul Laburist, care a avut o tradiție de succes începând cu 1945. Avantajul reprezentat de popularitatea lui Burnham în Manchester este considerat un atu important pentru laburiști.
Pe de altă parte, prezența Rebecca Shepherd pe lista partidului Restore UK, de extremă dreaptă, cu un scor estimat de 7% în sondaje, ar putea avea un impact semnificativ. Această cifră depășește diferența dintre Burnham și Kenyon, ceea ce ar putea duce la o înfrângere pentru partidul condus de Nigel Farage.
În ceea ce privește ceilalți candidați, reprezentanții Partidului Conservator, Verzilor și Partidului Liberal Democrat au înregistrat procente nesemnificative în intențiile de vot.

La 56 de ani, Burnham are deja o experiență politică considerabilă, după ce a candidat anterior, fără succes, la conducerea Partidului Laburist în urma alegerilor din 2010 și 2015. Între 2011 și 2017, a reprezentat partidul în Parlament, asumând multiple roluri în administrația condusă de Gordon Brown în perioada 2008-2010. Deși pozițiile sale tind să fie mai progresiste decât cele ale actualului premier, Starmer, Burnham este cunoscut pentru schimbările sale frecvente de direcție, ceea ce i-a atras critici pentru oportunism. În campania pentru circumscripția Makerfield, a afirmat inițial că discuția despre reintrarea Marii Britanii în Uniunea Europeană este lipsită de sens, după ce anterior exprimase speranța de a vedea UK reintrând în UE în timpul vieții sale. Ulterior, a adoptat poziția predominantă în rândul alegătorilor locali, declarându-se adept al politicii Shabana Mahmood, ministrul de interne, privind limitarea imigrației. A efectuat o nouă schimbare de direcție atunci când a spus că susține decizia Curții Supreme cu privire la definiția biologică a femeilor, după ce anterior o criticase. În esență, a lansat un apel către conservatorismul social, care pare să fie predominant în Makerfield.

Scrutinul parțial din prezent are o caracteristică deosebită, care îl face să iasă în evidență: precedentul din 1963 a înregistrat o situație similară, când Lordul Alec Douglass-Home, pe atunci prim-ministru desemnat, a fost nevoit să părăsească Camera Lorzilor pentru a candida într-o circumscripție scoțiană și a deveni astfel deputat, funcție necesară pentru a ocupa postul de prim-ministru, conform tradiției constituționale britanice. În schimb, cazul lui Burnham reprezintă o premieră: un politician care nu a declarat în mod explicit intenția de a deveni prim-ministru încearcă să obțină un mandat de deputat pentru a lua locul premierului în funcție, care cu mai puțin de doi ani în urmă a obținut a doua cea mai mare victorie înregistrată de un laburist, în ceea ce privește numărul de mandate. O întrebare firească îi va preocupa pe mulți alegători: având în vedere că alegerile au avut loc acum mai puțin de doi ani, de ce este nevoie ca un politician care nu face parte din parlament să încerce să devină deputat pentru a-l înlocui (eventual) pe liderul Partidului Laburist și prim-ministrul în funcție? Faptul că sistemul politic britanic se confruntă cu această situație nu constituie, totuși, un argument puternic în favoarea sa.